![[Prețul ideilor] Ioana Oprica: 17 mailuri consecutive de feedback sunt la fel de eficiente ca un motor diesel alimentat cu supă cremă de conopidă](https://media.iqads.ro/2018/09/ioana-oprica-cover-850.jpg)
Suntem la emisiunea Cât mai costă o idee cu Ioana Oprica, copywriter Propaganda. Ea ne spune că prețul ideilor depinde în mod evident de ce vrea să plătească clientul. Adică ”ceva wow! Și, dacă se poate, până în prânz”. Mai puțin evident, dar prețul ideilor depinde și de ce nu vrea să plătească clientul, adică factorii de risc.
Clientul nu vrea să plătească niciun fel de risc, de aia trebuie să croșetezi totul cu un mare gând în cap: “Dacă ar vedea, ar da like și mama ta?”
Cu feedbackul imaginar în minte, creativul trece apoi prin stadiile durerii procesului de creație, după cum urmează:
Începutul procesului de creație
1. Inspirația divină. Atunci când brieful trece prin tine și se materializează totul. Headline bombă, construcție, oameni pe care îi știi și fac exact ce trebuie pentru producție. N-ai niciun merit, nu e talent personal - ești doar un mediu prin care se manifestă inspirația divină astfel încât brieful să se transforme în ceva ca lumea. Asta e premisa celui mai bun start. Dar e foarte important să rămâi la stadiul platonic, că pe urmă vine feedback-ul.
2. Logica placată cu poezie de cat.B. Iei insight-urile matematic și pe urmă le contorsionezi cu putin umor, o metaforă, o emoție sau ce mai trebuie, asta dacă ai înțeles clar ce ai de făcut. Ăsta e un start bun. Pe urmă vine feedback-ul și o iei de la capăt, cu ultima variantă.
3. Colegul. Până suge o țigară, i-a venit chef de gândit și ți-a dat deja 2-3 puncte mega bune de pornire. Aia e, îi scrii line-urile de Tinder, da’ măcar ai ce să trimiți la client și nu e meritul tău!
Bariere
Când știi prea bine brandul și clientul și îți dai singur feedback dinainte să scrii ceva. Te enervezi singur, practic. Orice idee vine direct la pachet cu contra-argumentul. E atât de schizo încât obosești fără să apuci să muncești ceva. Nici colegu’ de la țigară nu e bun de nimic, că tot ce zice e pe lângă brand book.
Celălalt stopper e când nu pricepi cine ce vrea de la tine.
Mecanism ajutător
La început a fost entuziasmul, pe urmă calmul. Acum parcă mi s-au înfundat un pic urechile.
Ce nu vede clientul
Că e super obligatoriu să se exprime l i m p e d e și, pe cât posibil, cu referințe (“Nu simt vizualul” sau “Aș vrea să sune mai appealing” iau detașat podiumul la categoria telepatie). Și ce nu mai vede e că suntem probabil mai manipulabili creativ și cu un orgoliu cât Texas peste medie, adică funcționăm pe bază de aprecieri. 17 mailuri consecutive de feedback sunt la fel de eficiente ca un motor diesel alimentat cu supă cremă de conopidă.
Și mai sunt lucruri pe care nu le vede și e foarte bine așa!
Ce înțelege clientul
Că trebuie să se chinuie să le știe pe toate. Dar e ok, de aia îi plătește pe alții, tocmai ca să nu le știe pe toate.
Că nu trebuie să știe nimic, pentru că îi plătește pe alții să le știe pe toate.
Sunt și clienți care mențin super frumos și elegant balanța asta, dar nu au ce face, că “așa a venit de la global”.
Și mai sunt și clienții brici care știu care e mersul, în principal pentru că au lucrat până li s-a acrit în agenție.
Cât contează chimia
Uriaș. E ca în amor, chimia îți dă idei și dispoziția de a face lejer compromisuri, ți-ai face mintea origami doar ca să livrezi ce-i place lui. Clientului.
Cum se poate îmbunătăți?
Păi chimia e sau nu e. Dacă nu e, șezi calm și nu te lua prea tare în serios.
Negocierea
Cu glumițe și argumente.
Puncte sensibile
Gramatica, logica și bugetul.
Drumul ideii spre forma finală
Păi, undeva cam spre zero. Pentru că în procesul implementării se găsesc mereu variante și tsukahare care să îmbunătățească ideea până devine altceva. Mult mai bun, evident, și mai ieftin.
Ce vrea să plătească clientul
Ceva wow! Și, dacă se poate, până în prânz.
Ce nu vrea să plătească clientul
Factori de risc. Clientul nu vrea să plătească niciun fel de risc, de aia trebuie să croșetezi totul cu un mare gând în cap: “Dacă ar vedea, ar da like și mama ta?”
