[Noii publicitari] Primul interviu aproape că a făcut-o pe Andreea Siran (Outbox) să renunțe la publicitate

Așa ar trebui să se petreacă lucrurile și în alte industrii, ca să ne înzdrăvenim ca nație: un om vorbește despre jobul lui, iar poveștile sunt atât de vii, că-l fac pe interlocutor să vrea acolo și nicăieri altundeva. Andreea Siran (copywriter, Outbox):

În primul an de facultate l-am cunoscut pe Andrei (Copywriter la Jazz, Hi!) care vorbea (și vorbește) permanent despre tot ce înseamnă advertising, îmi arăta campanii noi și mi-a insuflat indirect pasiunea lui.

Însă, până să ajungă să lucreze în publicitate, Andreea a descoperit două lucruri. În primul rând, că nu e o idee bună să-ți setezi așteptări legate de advertising urmărind Mad Men. În al doilea rând, că suntem în 2018, iar educația din școli încă te pregătește prost.

Profii nu ne-au zis mare lucru, erau foarte implicați în materia ce trebuia predată, dar printre rânduri ne ziceau că nu e nimic fun în ce vom face, vom face multă cercetare și că fiecare department va face doar ce scrie în fișa postului.

Profii s-au înșelat, ea a găsit un job description pe IQads și iată-ne aici.

Intrarea în publicitate

Când? În clasa a 12-a, în momentul în care am realizat că o carieră în teatru mi-ar hrăni nevoile creative, dar modul meu de a fi nu se plia 100% cu cerințele acelei industrii.

Cum? Eram destul de supărată că nu voi fi o actriță mega cunoscută și apeciată (haha) și am început să vorbesc cu random friends despre ce vor ei să fie când se fac mari. Așa am aflat de Publicitate (Salut, Ambra!), m-am documentat și mi-a plăcut.

Am început să privesc reclamele și spoturile radio din altă perspectivă și m-am înscris la Facultatea de Științe Politice, Administrative și ale Comunicării UBB, departamentul de Publicitate. În primul an de facultate l-am cunoscut pe Andrei (Copywriter la Jazz, Hi!) care vorbea (și vorbește) permanent despre tot ce înseamnă advertising, îmi arăta campanii noi și mi-a insuflat indirect pasiunea lui.

De ce? Pentru că din liceu am cochetat cu scrisul, scriam în revista școlii, participam la concursuri de poezie (ce boem, nu?), îmi câștigam banii de buzunar din concursuri de fotografie și am făcut teatru timp de 2 ani. În capul meu s-a concretizat clar unde duce firul roșu al acestor hobby-uri: publicitatea era și este în capul meu industria care le implică pe toate.

Așteptări vs. realitate

Mi-am luat imaginea industriei din cel mai greșit loc ever: Mad Man. Bine, nu îmi imaginam că vom fuma și bea whiskey zilnic la birou dar credeam că odată pe lună trebuia să se întâmple. (not really, no) Tot acolo am învățat că nopțile petrecute în agenție nu sunt o povară, ci sunt cel mai awesome lucru care ți se poate întâmpla: probabil cel mai bun timp în care you bond with your team.

Nici imaginea impusă de facultate nu m-a ajutat foarte mult, profii nu ne-au zis mare lucru, erau foarte implicați în materia ce trebuia predată, dar printre rânduri ne ziceau că nu e nimic fun în ce vom face, vom face multă cercetare și că fiecare department va face doar ce scrie în fișa postului.

Realitatea industriei se poate confunda ușor cu un random job de corporatist, dar noi, publicitarii, reușim să ieșim din monotonie prin binevenitele meetinguri, brainstorminguri și prezentări la client (yay). În agenție se va întâmpla să combini task-urile mai multor joburi, să faci câte puțin din toate.

Pe scurt, industria publicitară din România este un amalgam de oameni mișto, cu sneakerși cool sau pantofi, cu păr vopsit sau natural, diferiți dar cu idei curajoase, oameni smart și implicați în proiectele și agențiile lor. Asta am aflat după. Și îmi place.

Interviurile de job. #impresii

Am fost la un singur interviu care mi-a lăsat un gust atât de dubios încât am crezut că mi-am ales greșit calea și eram decisă să renunț. Culmea, era prima interacțiune cu industria. Am plecat de acolo cu frică.

Restul interviurilor au fost foarte relaxate și prietenoase, bazate pe feedback constructiv și planuri de viitor. Impresia mea este că oamenii sunt foarte ok dacă îi întâmpini și tu cu entuziasm, implicare și seriozitate.

Parcursul de până acum

Eu, o suceveancă școlită în ardeal, încercând să își găsească calea în industria Bucureșteană, luând la rând toate anunțurile de copywriter/content writer de pe IQads. Acum că avem imaginea clar conturată, să ne imaginăm cât de speriată eram de interacțiunea cu INDUSTRIA (ce cuvânt scary).

Mi-am încercat norocul la câteva interviuri mai mult sau mai puțin reușite, emotivitatea mea nu mă ajuta deloc și am ajuns să cred că pur și simplu nu o să-mi găsesc niciodată un job.

Până mi-am adus aminte DE CE mi-am dorit să mă mut în București: Școala ADC. M-am înscris, am intrat, am făcut frumos, am cunoscut oameni, am petrecut timp cu oameni mari din industrie și la scurt timp după absolvire a venit și jobul.

Primul meu job a fost într-o agenție creativă mică, bazată pe web design și web development cu aspirații spre social media și digital. M-am trezit singură cu multe pagini de Facebook în mâini, fără pic de organizare internă, cu prea multă libertate și niciun om care să mă ghideze.

După 6 luni am renunțat la acel job din dorința de a începe totul ca la carte, cu o echipă și un mentor care să mă îndrume, să mă coordoneze, să mă ajute să îmi canalizez ideile într-un mod productiv și organizat. Dintr-un anunț de pe IQads am aflat de Outbox, agenția în care îmi trăiesc junioratul și acum. După teste, interviuri, feedback-uri și sfaturi, Sonia Ardelean (Hello and thank you!) mi-a dat șansa să fac parte din echipa ei de minioni. Și bine a făcut!

Workflow de agenție, primele proiecte

În primele zile de Outbox am avut ocazia să zburd nederanjată printre fișierele clienților agenției, proiectele în desfășurare și cele mai vechi. Sonia mi-a făcut un desen cu organizarea agenției, fiecare birou, omul din spatele lui, alături de funcția sa. Foarte cute și mega helpful.

Când s-a făcut organizarea clienților și am aflat pe ce conturi voi lucra, am avut întâlniri face to face cu managerii social media care mi-au transmis foarte fain și ușor informația de care aveam nevoie pentru a intra direct în brief-uri.

Pe lângă multe plan posturi, strategii de content online, primul proiect mare și de suflet a fost Inimi Cusute, mai exact, declinarea ideilor creației Mercury în online. Aveam un produs lansat pe piață care avea dublă însemnătate, iar lumea trebuia să afle de el și, cel mai important, să îl cumpere.

Aveam pe de-o parte o inimă din lemn la care trebuia să lucrezi puțin pentru a o finisa (terapie prin cusut), pe cealaltă parte aveam un produs care ajuta copilașii cu malformații cardiace congenitale. Vânzarea acestor inimi ne ajuta să dăm speranțe de viață unor copilași.

Am început prin crearea unui website de prezentare în care am conturat contextul sumbru din care acest proiect s-a născut, făcând trecerea prin problema de la care am pornit, la idee și apoi în soluție. Am găsit un mod ieftin și de impact prin care am reușit să vindem inimile cusute. 

De la postări pe facebook foarte bine targetate, delimitate de context (Dragobete, 1 martie, 8 martie, Ziua Internațională a Inimii) și de nevoile targetului nostru, la google search ads și poze făcute în curtea agenției, a mai fost doar un pas să ajutăm copiii care aveau atât de multă nevoie de noi.

Cu bune și rele în industrie

Eu, facultate absolvită în Cluj, mutat în București, interviu ciudat, Școala ADC, primul job, interviuri nice, OUTBOX <3. În ambele agenții în care am lucrat m-am ocupat de părțile de social media și digital. Facebook Content, Instagram Content, Website Content, activări, Strategii de content online.

I like: Contextul deschis spre dezbateri și păreri personale, comunicarea internă din agenția în care lucrez, relațiile cu oamenii din jur (mi-am făcut prieteni buni în ambele agenții în care am lucrat/lucrez), prezența mult râvnită a minunatului feedback argumentat. Bonus: o relație strânsă cu un art mișto poate să scoată doar chestii bune, așadar îmi plac agențiile care se bazează pe relația dintre Copy și Art (Hello Mara and Diana!).

I don’t really like: Lipsa bugetelor mari, lipsa curajului unor clienți, ideile nice de activări care nu se concretizează niciodată, propunerile lăsate în aer.

Ce cauți la un job?

Din experiența primului job în domeniu am învățat că agenție creativă fără organizare = haos. De aceea am început să pun organizarea internă pe primul loc când vine vorba de job. Scriem, desenăm, gândim, dar este absolut necesar să facem toate astea în liniile prestabilite de project manageri, CS, seniori.

Îmi place să am în jurul meu profesioniști, oameni cu experiență, oameni implicați și entuziasmați de ceea ce fac zi de zi. Caut un loc în care ideile și propunerile mele să fie trecute printr-un filtru cât se poate de obiectiv. Cel mai tare m-au descurajat feedback-urile subiective, bazate pe... nimic, nici măcar experiență.

Caut clienți nice și deschiși la propunerile noastre, proiecte care ne aduc nouă satisfacție și clienților rezultate, caut colegi faini cu care poți să stai lejer la bere, afterwork.

3 cărți de citit

Brief. 99 de chestii pe care aș fi vrut să le știu când am intrat în publicitate – Pentru că nu știam că am nevoie de toate aceste chestii, dar totuși m-au ajutat foarte mult când am intrat în publicitate. Orice privire autohtonă este puțin de orice altă părere din afară. Bună de recitit și după ce ai intrat în industrie să vezi dacă mai rezonezi cu acele idei.

Hey, Whipple, Squeeze This – De ajutor în momentele în care, junior fiind, ai impresia că trebuie să complici totul: viața, copy-ul, ad-ul. Te ajută să ieși din impas, să îți simplifici ideile și te învață că oricâtă experiență ai în domeniu, tot e bine să îți citești copy-ul cu voce tare, atunci s-ar putea sa simți că sună penibil. Bun de reținut, nu renunța la ideile care au murit pe parcurs. Ține-le într-un fișier, într-un caiet, oriunde, dar ține-le, nu știi niciodată când ai nevoie de ele.

Confessions of an Advertising Man – De fapt, cred că trebuia să încep cu asta. Ce nu poți să înveți de la The king of Advertising? Cartea asta îți zice tot ce trebuie să știi de la scrierea unei reclame sau a unui copy, până la managerierea unei agenții. Funny? Da. Sursă de informații importante? Yup.

Campanii preferate

Cea mai awesome campanie locală mi se pare Împreună pentru Magic Home. O idee simplă, curată, executată perfect. De la spotul emoționant, până la activarea minunată care a strâns multe vedete pe scaunul din centrul Bucureștiului, toate mi-au adus lacrimi în ochi și multă fericire. Mi se pare cea mai de impact campanie românească care a reușit în scurt timp să își atingă obiectivele.  

Idee, execuție, context, craft, mood, muzică, actori, WOW. Campania Go with the flaw de la Diesel mi-a dat lumea peste cap prima oară când am văzut-o și continuă să facă asta de fiecare dată când o revăd. Într-un 2017 în care toată lumea încearcă să arate perfect și se urăște dacă nu reusește, spotul asta a venit ca o îmbrățișare a unui brand mare care încurajează să te iubești așa cum ești și să pui preț pe imperfecțiunile tale. 

Peste 20 de ani cum va fi industria asta?

Probabil toate activările vor fi mult mai la îndemână pentru consumatori fără ca aceștia să iasă din casă sau din birou. Probabil vei da liniștit scroll pe Facebook (sau nu?) și vei simți miros de croissant proaspăt ieșit din cuptor, te vei gândi că îl vrei și în 2 minute îți apare o dronă la geam cu comanda ta făcută telepatic. Plată făcută automat, cu aprobare din ochi, ofc.

Iar în ceea ce privește impactul tehnologiei în advertising, îl simt la fiecare Facebook update, la fiecare algoritm schimbat (reach vs. engagement), la fiecare modificare Google și la fiecare telefon apărut: formate noi de ads, etc.

Pensie de publicitar? 

Mă văd mergând la mare în fiecare weekend, mă văd mergând în continuare la Electric Castle și mă văd începând cândva un mic business cu chestii handmade sau cu multă cafea, dunno. Nu știu dacă voi ieși la pensie din comunicare, mi-ar plăcea să îmi țin creierul atât de însetat și de entuziasmat până la vârsta aia îndepărtată.

Oricum ar ieși, aș fi o bătrânică cool.