[Digital Nomads Inc.] Cateva luni aici, cateva saptamani acolo. Despre libertate, Simona Stanescu si Alex Vrinceanu (Lipa-lipa.ro)

Au deja 3 ani de trait pe drum si sigur i-ati cunoscut prin alte colturi ale online-ului, povestind despre joburile full-time din comunicare lasate in urma ca sa plece in lume (ea la UTV, el la Zenith Media). Ea cu continutul scris, el cu partea video, Simona Stanescu si Alex Vrinceanu si-au adus fortele in aceeasi barca, Lipa-lipa.ro,  lansata spontan, cu ocazia unei "vacante" in Filipine. Si, pentru ca Simona si Alex nu sunt straini de interviuri, supunem atentiei dvs. cateva fapte mai putin frecventate despre ei:

- Lipa-lipa.ro era initial blogul de care Simona n-avea timp; vreo 2-3 ani a stat cuminte intre job, viata personala si calatorii;
- exista o versiune in engleza, Sloths on the Run, gratie unui grup de filipinezi entuziasti;
- tocmai au dat o tura prin Balcani;
- au invatat in primul rand "sa avem ceva mai multa incredere in noi. Sa credem in ce stim si ce putem. Invatam constant despre cum sa gestionam situatii si oameni";
- in Thailanda au picat cu scuterul, iar Alex n-a putut merge 3 saptamani; ambele mame au aflat dupa vindecare;
- se considera minimalisti, lucru care le-a facilitat trecerea spre nomadism;
- blogul a crescut cel mai mult in ultimul an, nu cu efort de promovare (se mai intampla si boosturi, dar cu sume foarte mici);
- odata, intr-o calatorie, li s-au furat toate cardurile;
- distanta de apropiati, oboseala si inconsecventa platilor clientilor sunt cateva din partile mai putin roz ale stilului lor de viata.

Ceva poate stiut e ca amandoi sunt ferm convinsi sa lase birourile in urma. Poposind in seria editoriala Digital Nomads Inc., dezvoltata alaturi de noul Mercedes-Benz Clasa A, Simona si Alex ne spun cum traiul nomad e mai putin despre ce faci si mai mult despre ce devii - cineva care, in loc sa se sperie, apuca haosul de undeva. Just Like You, daca ai fi dispus sa risti.

Simona & Alex, perioada pre-nomada

Simona: Salut. Amandoi am lucrat in media si digital, dar fiecare a evoluat diferit. Eu am cam stiut ca marketingul si publicitatea sunt ce imi doresc. Sau, mai corect, asa credeam la vremea respectiva. Cat despre unde doream sa ajung, e cumva amuzant. In IQads. Uite ca se intampla, chiar daca nu din scaunul din agentie, ci din gradina unui hostel dragut.

Dupa ce fiecare am schimbat cateva locuri de munca, am realizat ca echipa din care faci parte e foarte importanta. Pentru mine, ultimul job de la UTV a fost unul dintre motivele care mi-a facut decizia de a-mi da demisia totusi dificila. Nu prea aveam motive sa ma plang si ma trezeam dimineata destul de entuziasmata de taskurile zilei respective. 

Alex: Eu am intrat in domeniu din intamplare; conjunctura m-a facut sa ajung la Zenith, mi-a placut lumea pe care am descoperit-o si aproape 4 ani am lucrat acolo. Deci nu a fost un vis, pur si simplu aici m-a adus viata. 

In schimb, intotdeauna mi-am dorit sa fiu liber. Nu m-a atras niciodata ideea de a fi inchis 8-9 ore din zi intr-un birou, lucrand ca un robotel pentru o corporatie. Avem parte de atata libertate, flexibilitate si neprevazut, incat nu-mi doresc sa revin la un program “normal”. Insa de jobul de la Zenith imi aduc aminte cu placere. Si asta se datoreaza oamenilor si a atmosferei de la birou. Eram mai mult ca o familie.

Simona: Se intampla si azi sa avem zile intregi in care ne inchidem in casa pentru a termina un task. Ce nu ne placea, insa, la joburile full-time era fix necesitatea de a sta la birou de dimineata pana seara.

Si-au zis "Hai"

Simona & Alex:  Amandoi visam sa “fugim in lume” intr-o zi, dar nu aveam curaj. Pana cand ne-am cumparat bilete pentru o vacanta de 2 saptamani in Filipine si, in urma unei serii de intamplari, am hotarat sa le folosim “one-way”. Am decis atunci sa ne concentram toate eforturile in blog si sa facem acest leap of faith.

Ne-a speriat oarecum si pe noi gandul de a pleca, asa, in lume. Dar in loc sa ne panicam si sa ne razgandim, am inceput sa ne organizam, sa facem planuri, liste si, mai ales sa stabilim un buget clar de avut pana plecam.

Septembrie 2015 - februarie 2016 a fost perioada pregatirilor. Am citit o gramada de materiale, am incercat sa facem un traseu logic al tarilor prin care urma sa mergem, am facut ordine in lucruri, am discutat cu sefii si parintii. Si, intre luat "la revedere" si impachetat, parca nici n-am apucat sa simtim ca urmeaza sa ne schimbam definitiv viata. A fost superb!

Loading Lipa-Lipa.ro

Simona: Eu am pornit blogul acum 6 ani, pe 1 august 2012. Imi doream un colt de internet vesel in care sa povestesc despre calatoriile mele. Nu l-am facut dorindu-mi sa ajunga unul dintre cele mai bune bloguri de travel din Ro. Mi-a luat cel putin doi ani jumatate, trei sa ma apuc serios de el. Adevarul este ca era si destul de complicat sa jonglez intre job, viata personala, calatorii si blog. Din unele destinatii mai vechi pur si simplu nu am apucat sa scriu niciodata pe blog. Probabil ca nici nu o s-o mai fac.

Alex: Eu am intrat mai serios in paine cand am descoperit partea de video. Nu stiam nimic despre asta, dar m-am apucat sa invat din tutoriale de pe YouTube si m-a prins.

Simona: Momentan cam asa ne impartim munca. Alex se ocupa de video si de logica articolelor uneori, eu scriu pe blog, editez foto. Amandoi luam si joburi de freelanceri.

Publicul

Cei care ne citesc au in mare parte peste 20 de ani, majoritatea intre 25 si 45 de ani. Sunt oameni care calatoresc foarte mult, in forme diferite. De la cei care apreciaza calatoriile molcome, pana la adevarati globetrotteri ce au fost in peste 100 de destinatii. Ne citesc si cei care inca nu calatoresc asa mult, dar aterizeaza la noi fix pentru inspiratie si sfaturi utile pentru calatorii.

Cred ca ce le place cel mai mult oamenilor e faptul ca povestim cu bune si rele despre toate lucrurile de care ne lovim. De la bed bugs la inselatorii turistice sau locuri care ne uimesc si dezamagesc. Uneori patim noi cate o nefacuta si le spunem si altora cum sa se fereasca.

Monetizare. Surse de venit

Simona: Multa vreme blogul a fost sustinut din salariul pe care il castigam la birou. Apoi a inceput sa produca suficient cat sa nu mai scoatem bani din buzunar pentru a-l sustine, iar in ziua de azi este principala noastra sursa de venit. Spun "principala" pentru ca si majoritatea joburilor de freelancing vin tot datorita lui.

As spune ca 50% din incasari vin din advertoriale si campanii integrate pe blog, iar restul din freelancing sau continut pentru platformele clientilor (Corona, de exemplu). Cum povesteam mai sus, Alex se ocupa de productie si post-productie video, eu iau proiecte micute de social media sau ghostwriting.

Am lucrat cu BaByliss, Pepsi, Corona, eSky, Hip Trip, Vivolis, Samsung, FitBit, Bitdefender, Hostel Costel & Hostel Cornel din Timisoara, Blue Air, Lufthansa, Wizz Air, OLX si multi altii. Refuzam, insa, clientii cu care simtim ca nu ne potrivim si ne-am cam facut un obicei sa refuzam mai tot ce inseamna farma. 

Proiecte de colaborare cu agentii si branduri

Am avut o gramada de parteneriate cu care ne mandrim. Printre ultimele, cel cu Canon in care am adunat din Mexic si America Centrala o serie de povesti sub umbrela Live for the story. In Nicaragua am vizitat o plantatie de cafea de unde se aprovizioneaza cei de la BeanZ. Am stat de vorba cu fermierii, am povestit despre tot procesul cafelei, iar la final a iesit un material interesant, foarte citit si apreciat.

Alaturi de cei de la Art & Craft am descoperit cum reactioneaza strainii la dulciuri romanesti, proiect pe care mai apoi l-au implementat si cu alti bloggeri.

Vara aceasta avem un proiect de continut foarte simpatic alaturi de Rompetrol. Mergem pe la evenimente unde sunt parteneri, cel mai recent a fost Haferland, ne intalnim la stand cu cei care vin sa se relaxeze si surprindem atmosfera intr-un video post-event. Si tot vara asta am inceput o colaborare de care suntem foarte entuziasmati, alaturi de cei de la eSky, parte din ea constand si intr-o vacanta-cadou pentru cititorii nostri.

Si mai avem proiecte foarte tari despre care nu putem sa povestim pentru ca am semnat NDA-uri :)

Stil de lucru? O rutina?

Simona & Alex:  Daca ar fi sa povestesc despre o rutina ar suna cam asa: trezit, muncit, cafea, brunch, explorat, sau muncit in continuare daca suntem acasa, poate pauza si somn de pranz, continuat munca/explorarea pana pe seara, o runda noua de munca si apoi cateva ore de seriale/binging/Netflix/HBO.

Cel mai des serialele sar primele de pe lista de lucruri de facut intr-o zi, apoi cafelele prea lungi, somnul de pranz.

Instabilitatea financiara

Simona & Alex: In prima faza, ne-a speriat acest stil de viata, insa am incercat sa avem economii in caz de urgenta. Nu ne iese mereu-mereu si devine foarte frustrant cand tot verifici soldul de cateva ori pe zi sperand ca poate au facut plata, cum au promis. Asta e cel mai frustrant: cei cu care colaborezi uneori spun ca fac lucruri pe care nu le fac. Sau, zilele astea, inseamna uneori ca plata o sa se faca undeva luna urmatoare.

Trebuie sa recunoastem, insa, ca cel mai des am avut noroc de colaboratori ce au platit la timp sau chiar mai devreme uneori. Cheers to them!

Cand munca se confunda cu viata

Simona & Alex: Avantajul este ca poti face absolut orice vrei, oricand vrei. Nu te intreaba nimeni la ce ora te-ai trezit. Dezavantajul e ca trebuie sa ramai concentrat, sa livrezi la timp, lucru ce nu e mereu posibil datorita conditiilor. Calatoresti mai mult decat te asteptai, nu merge internetul, pur si simplu nu ai aproximat bine cat timp iti ia fiecare task. Se intampla si in viata de la birou.

Cat despre work life, personal life, intr-un fel ne ajuta faptul ca ne mutam locul asa des.

Cand suntem acasa incepem sa devenim si noi destul de confuzi. Stam cu orele la laptopuri, nu stim cand am inceput sa lucram, cat am lucrat intr-o zi si ce mai e birou, sau ce casa. Uitam sa ne hidratam, sa mancam la ore normale sau sa facem miscare. Este un work in progress continuu pentru ca, nu-i asa, peisajul nostru se schimba mereu.

Feedback din jur

Simona: Suntem oamenii aia interesanti care se plimba mult prin lume si probabil au mostenit o avere de la o matusa :) Glumim, multi ne vad ca pe o insipiratie, unii ca pe niste ciudati. It’s fine.

Ai mei de exemplu nu erau deloc pregatiti atunci cand le-am spus ca plec in lume. Acum insa se bucura pentru mine, inteleg mai bine ce fac si si-au mai schimbat parerea. Prietenii au fost mereu foarte de partea noastra si se bucura sa ne vada veseli si liberi.

Succes si evolutie

Simona & Alex: Amandoi am invatat mult despre noi si lume, lucru care conteaza enorm in cariera. De exemplu, si daca pica internetul maine, nu prea ne e frica ca n-am avea ce face. Am lucra in turism, la un hostel sau guest house cochet. Si chiar e nevoie de oameni priceputi in zona asta.

Altfel, ne-am dezvoltat mult mai mult pur si simplu stiind ca muncim pentru noi. Nu ne spune nimeni ca trebuie sa facem, decidem noi ca vrem sa facem si vom face. Si e excelent cand te suna clientul, pe care il credeai dificil si exigent, ca sa te felicite, mai ales cand te lauda in mod constant si altora. Asa intelegem ca am evoluat si realizam ca nu stagnam.

Apoi, cred ca esti un om de succes atunci cand esti impacat cu lucrurile din jurul tau. Cu ce faci, cu persoanele cu care iti petreci timpul. Nu cred ca succesul se masoara din contul bancar, nici din functiile pompoase sau numarul de destinatii vizitate.

De unde ne scrieti, unde vreti sa ajungeti?

Simona & Alex: Uite, am inceput raspunsurile la acest interviu prin Albania, am continuat prin Dubrovnik, cateva randuri au fost scrise din gradina unui hostel din Timisoara, iar finalul din Bucuresti. Ce zici de asta?

Pe viitor, sky is the limit. Ne dorim sa crestem Lipa-lipa in continuare, sa producem continut fain pentru cititori, dar si pentru clientii ce trec usa mailului nostru.

Ne gandim sa ajungem prin Portugalia si Malta, iar la iarna poate dam cateva luni Indoneziei, ca s-o exploram cum se cuvinte. Ne-a mai ramas si America de Sud, de la Columbia in jos. Si restul globului. Cine stie, insa, pana in noiembrie, pe unde ne razgandim si unde ajungem intr-un final? :)

Tot la planuri pe termen lung avem o dubita si un caine. Dar asta cand lasam destinatiile foarte indepartate si ne orientam mai mult pe aici, pe aproape. Una peste alta, ne dorim o viata lina, buna.

Cand nu te sperie, libertatea te maturizeaza. Si ca sa nu te sperie, trebuie sa o traiesti. Povestea unui cuplu care se intelege bine cu bunele si relele traiului pe drum ne indica un adevar: nu esti legat de cladiri, orase sau tari. Nu depinzi de birou, nici macar de rutina; numai de tehnologie. Iar asta face totul customizabil.

Exploram optiunile oferite de mobilitatea digitala alaturi de noul Mercedes-Benz Clasa A intr-o serie editoriala parte din campania "Just Like You".