[Noii publicitari] George și Mihai (copy&art la Jazz) fac treabă bună în industrie, dar nu ies la pensie din ea

Au dat din casă împreună, dar îi prezentăm separat. George Bucurescu a făcut Școala ADC*RO, apoi a mers la Friends\TBWA, iar astăzi are un birou la Jazz, unde scrie copy. Mihai Stoica voia și el să scrie for a living, dar acum e Art. Spune că atitudinea de la interviu și PR-ul personal pot să cântărească mai mult decât studiile. 

Primul proiect la care au lucrat împreună a fost spotul LaMinut, făcut împreună cu cei de la Carioca. Concluzia după acel proiect a rămas una singură, peste timp: ”Bine ar fi dacă s-ar desfășura toate așa”.

Îi lăsăm să vorbească liber, iar la final, ideea defenitivă care-i unește: e frumos în publicitate, dar mai sunt și altele pe lumea asta. Cum ar fi o Mongolie, o scară interioară...

Intrarea în publicitate

George: Când eram mic, n-aveam cablu tv. Mă uităm la 3-4 posturi și toate băgau reclame în același timp. Așadar, aveam două opțiuni: fie să inventez butonul de “skip ads” pe telecomandă, fie să intru în publicitate și să fac reclame mișto. Din păcate, n-am primit finanțare pentru butonul de skip.

Mihai: Am dat la facultatea de marketing crezând că o sa fac treaba unui copywriter, fără să știu că există un job care se ocupă specific cu așa ceva. Mostly, mi se părea mișto ideea să am un job creativ, să nu se repete niciodată taskurile, să scriu for a living. Si acum sunt art.

Industria. Așteptări vs. realitate

George: Părea locul unde se adună odraslele eclectice ale unor familii tradiționale, de clasa mijlocie. Și acum am aceeași impresie. Ah, stai, mă întrebai de industrie în general... Da, advertisingul este o industrie care știe să se promoveze (duh!), deci arată bine când o vezi de afară.

Mihai: Am ținut cu dinții de așteptările mele, m-am maturizat mai greu creativ. Cred că eram foarte enervant. Dar am ajuns eventual la concluzia că să te bați cu toate metehnele industriei e parte din fun.

Mai mare e satisfacția când faci un spot mișto dacă se gândește clientul pe parcurs să taie din buget și tot iese ok sau dacă ai stat peste program câteva ore să ai a doua zi timp să mergi la filmare. Într-un fel ciudat, mi se pare o mantră ok.

Interviurile de până acum

George: La început e scary, tbh. Băieții ăștia vorbesc codat, au inside jokes, se cunosc toți între ei, ba chiar există vedete ale industriei. Și până te prinzi tu cum stă treaba, care-i faza, îți ia ceva timp. Dar după ce te obișnuieșți, e okay, nu-ți mai vine să pleci.

Mihai: E interesant că atitudinea de la interviu și PR-ul personal pot să cântărească mai mult decât studiile, ceea ce s-ar putea sa displacă unora.

Aici ar trebui să zic că totul depinde de ce faci și de cât drive ai să scoți work, dar din experiența mea, perspectivele pentru un junior depind și de agenție. Dacă agenția are work fain, există șanse să faci și tu la un moment dat. Maybe. Dar dacă agenția pune diacritice în broșurile altora, sunt șanse slabe să apari în Adweek.

Începuturile

George: Am început cu Școala ADC*RO. De acolo am ajuns la Friends\TBWA, iar acum sunt la Jazz.

Mihai: Am fost la un târg de joburi și mi-am găsit un job, deci am ratat oportunitatea să am o poveste de genul “m-am parașutat pe acoperișul agenției, am hackuit toate imprimantele și le-am pus să-mi printeze CV-ul”. A fost un internship pe copy la Pastel. La un moment dat, am profitat de o conjunctură și am început să experimentez cu treaba de art, care a devenit main eventual.

La Jazz am ajuns după Școala ADC și după vreun an de experiență prin agenții. Și profesional vorbind, cam de aici o să înceapă acțiunea în autobiografia mea.

Primele proiecte

George: Primele zile sunt dificile. Când nu știi ce și cum, degeaba vine accountul la tine să-ți facă induction. Abia după primele briefuri începi să prinzi una-altă.

Primul proiect serios la care am lucrat - un TVC pentru Bilka – a fost extrem de misleading: client super ok, buget mare și brief ofertant. Am crezut că așa sunt toate :)

Sigur că acum, cu același brief în față, aș fi venit cu o altă idee, dar ce-ar fi fost Bilka astăzi fără Nea Dragulin?!

Și radio:

Mihai: Hai că nu e vreun rocket science, poți să afli oricând ce face un account și un strateg și cam între cine și cine se dau mailurile.

Introducerea în publicitate ți-o cam faci singur. Întrebi, te oferi să ajuți, te agiți, mai stai 30 de minute după program de formă, să nu zică ceilalți că spargi ușa la 6, mai iei semințe de la Mega pentru colegi. E ok.

 Alternativ, poți să ai parte de un mentor, ceea ce poate să te ridice enorm sau să te determine să-ți schimbi cariera. Depinde mult de chimia cu omul respectiv.

Nu mai țin minte exact primul meu proiect de art, adică primul material, dar primul proiect de amploare pe care l-am făcut și cu drag a fost pagina de Facebook a Vitamax. Mai făceam niște typo-uri, niște visual puns, puneam tot felul de pălării pe struțul ăla. Era un mic refugiu creativ între proiectele mai puțin plăcute, specifice perioadei de 4 luni experiență. A fost tare.

Primul proiect cu care pot să mă dau mare a fost spotul LaMinut, făcut cu George aici de față și cu băieții de la Carioca. Bine ar fi dacă s-ar desfășura toate proiectele așa.

Cu bune și rele în publicitate

George: Îmi plac rivalitățile între colegi, între agenții. În schimb, nu suport bârfele.

Mihai: Îmi place ca tot ce fac să aibă un rezultat concret, palpabil, iar publicitatea îmi oferă asta zi de zi. Îmi place procesul, îmi place să lucrez efectiv la lucruri, îmi place că poți să zici cele mai nemernice glume la birou și o să se găsească cineva să râdă. Și e mișto când nu se iau lucrurile așa în serios.

Nu-mi place că ne luăm totuși foarte în serios. Mi se pare absurd că niște oameni care au o punte directă de comunicare cu milioane de oameni caută mai mult validarea colegilor din industrie. Gen, încearcă să-i explici unui contabil ce e un ghost și de ce se face.

Ce cauți la un job?

George: Visul meu e să iau un premiu la Cannes. Iar pe plan profesional, aș vrea să fac în continuare reclame cu și despre România IRL.

Mihai: Am nevoie ca agenția să aibă oameni în regulă și să nu fie în primul rând o fabrică de bani. Dar poate vorbesc din nou așteptările din mine.

Niște cărți

George: Psihologia Persuasiunii. Buyology. Viața mea în publicitate. Prima din această listă mi-a oferit o perspectiva diferită. Am citit-o și instant mi-a părut rău că n-am făcut Psihologia în loc de Marketing.

Mihai: N-a avut nicio carte impact ca Hey Whipple, dar e ușor utopică și cu valențe de izvor istoric. Aș recomanda mai degrabă chestii care îmbogățesc sufletul puțin, un DoR, o istorie a artei, un documentar dubios de pe Netflix, un One Night Gallery. Cred că e important să consumi înainte să faci.

Campanii preferate

George: Din afară:

Încă sunt invidios pe băieții din Toronto care au venit cu ideea asta. Nu neapărat pentru că au luat Cannes-ul cu ea, ci pentru că e o idee de business foarte bună – puteau s-o pună pe Kickstarter, gen, și să devină milionari.

De la noi:

Sunt invidios și pe băieții de la noi. Au avut insight, idee și execuție. Perfecte toate.

Mihai: În calitate de art, ma gâdilă plăcut cam tot ce iese la ING. Și în calitate de publicitar generic, mi se pare că “Leuțu” e un exemplu de idee smart pe care poate să o înțeleagă și aprecieze oricine.

Din istoria recentă, mi-au plăcut mult cele două spoturi Drobeta făcute de Papaya, mai ales al doilea. Ca dovadă că dulcele stil românesc mai are încă multe de zis.

Și cred că au zis destui de MagicHome, dar am să-l menționez și eu, mai mult pentru oamenii care l-au făcut și care fac în continuare chestii super faine, chiar dacă la o magnitudine mai mică. Cu mențiune specială pentru Miruna, care e cel mai super ok group creative cu care am lucrat. Și singurul, dar anyway.

De afară, sunt în continuare impresionat de ce a făcut Geico cu campania de pre-roll. Situațiile sunt extraordinar alese.

Am să menționez și campania Smooth de la Klarna, strict pentru că e minunată.

Publicitatea peste 20 de ani

George: Sper doar să fie mai bună. Dacă și peste 20 de ani o să văd aceleași reclame la medicamente, dar în variantă AR/ VR, pe bune că mă debransez de la internet.

Mihai: Întrebarea e dacă o să mai existe industria de publicitate după ce androizii preiau controlul surselor de apă potabilă.

Impactul tehnologiei?

George: Tehnologia ne-a dăruit bannerul online, newsletterul și landing page-ul, iar pe partea de BTL, Kinect-ul. Deci, după cum se poate observa, ceva-ceva am primit și noi de la sfinții Unu și Zero.

Mihai: Nu îl simt aproape deloc. Mi se pare că pentru majoritatea brandurilor, ideile cu beacons, chatbots și aplicații nebune rămân în niște prezentări uitate pe undeva pe un server. La noi e în continuare o chestie exotică tehnologia, la fel și create-a-product și alte metode din astea. Tot flyeru-i baza.

Pensie de publicitar?

George: Azi, 10 august 2018, George Bucurescu trăiește bine-merci din salariul lui de copywriter. Dar George Bucurescu de peste 5 ani o să renunțe la advertising pentru ca George Bucurescu de peste 15 ani să aibă scară-n casă. 

Mihai: E misto in publicitate, dar eu vreau să fiu pustnic în Mongolia, să învăț să fac grafitii, chestii din astea. Și mai am un side-gig cu ilustrația care poate fi admirat pe Instagram, @mihaigeorgestoica, mulțumesc anticipat.