Stiti expresia aia, "Nu ne mai facem bine", spusa tragic si oftand. Ei, dar s-ar putea sa ne facem. Mai intai fizic (unii au gaurele prin gambe), iar apoi, usor-usor, si in sensul larg, cel al natiilor stapane pe propriul destin. Protestele din weekend, cele recente si cele care or sa vina trebuie sa contribuie, intr-un fel sau altul, la inzdravenirea democratiei noastre.
S-au spus multe, vrute si nevrute, asa ca o sa incercam si noi sa facem o recapitulare a punctelor de vedere mai importante si mai interesante.
Si incepem cu postarea colegei noastre, Andra. Nu pentru ca a fost cea mai sharuita, ci pentru ca e cea mai graitoare.
Dar ce cautau copiii la proteste?
Dar batranii ce cautau la proteste?
Dar adolescentii ce cautau la proteste?
Dar femeile ce cautau la proteste?
Dar baietii aia slabanogi cu ochelari ce cautau la proteste?
Dar jurnalistii straini ce cautau la proteste?
Dar fotografii ce cautau la proteste?
Dar fata aia in carucior ce cauta la proteste?
Dar bolnavii de inima ce cautau la proteste?
Dar oamenii ce cautau la proteste?
Cautau sa traiasca demn.Unii ar putea crede ca daca stam in casa suntem in siguranta. Dar stiti voi, daca doar acolo ne simtim in siguranta, inseamna ca nu suntem in siguranta deloc.
Mona Dirtu, ca de obicei, mai lungut, dar on point.
Jandarmeria Romana, asculta un pic aici: n-aveam in plan sa ies la proteste si maine, si poimaine, si raspoimaine. Ne cunoastem binisor, cumva; port conversatii cu 3-4-5 dintre oamenii tai in mod sistematic, la fiecare protest, din 2012 incoace. In plus, locuiesc de patru ani intr-o casa cu jandarmi la scara (din motiv de ambasada vizavi); le ascult conversatiile confidentiale, alea de la 6 dimineata, la orizontala (ei nu stiu ca se aude absolut tot ce vorbesc pe trotuar, sub geam, din dormitorul meu; si ca eu n-am nici un chef sa-i ascult, de fapt, pentru ca uneori ma trezesc inainte de vreme cu taclaua lor vesela).
Ne dam binete in fiecare zi, pe scurt; schimbam amabilitati; iar uneori, cand e cumplit de cald afara, eu le duc apa rece si harbuz - iar ei se mira, zambesc nedumerit si-apoi zic "saru' mana".
Stiu exact, altfel, cat efort am depus cu totii sa invatam sa convietuim unii cu ceilalti la proteste. Noi am invatat sa fim non-violenti si sa ne conformam la cerintele voastre - "doamna, va rog sa stati pe trotuar, va rog, va rog" - iar voi ati invatat sa cititi multimile; sa va prindeti cand urmeaza sa fie nasol si sa actionati inteligent, chirurgical, corect.
V-am aplaudat, va amintiti? Va mai amintiti cat de din suflet v-am aplaudat luni de-a randul? Va mai amintiti cum am inteles ca, de fapt, voi ne ajutati pe noi sa scapam de lepre si de provocatori; iar noi va ajutam pe voi sa gestionati un protest curat, legitim, non-conflictual?
Azi m-am uitat la voi - si n-am mai inteles nimic. Am vazut cu ochii mei provocatori aruncand cu pet-uri in voi, in mod repetat; de ce nu i-ati izolat, cum stim cu totii foarte bine ca stiti foarte bine s-o faceti?
De ce ati ales sa lansati ore in sir lacrimogene in multime, intoxicand aiurea manifestanti pasnici - femei si copii; si sa-i tolerati, in schimb, pe baietii aia asa de usor de reperat, ca au un fel anume, al lor, de a striga; de a da din mana; si de a se intoarce rapid spre voi, prin ceata lacrimogenelor, scandand "nu plecam"? Hai pe bune; daca-i identific eu, sigur ii identificati si voi, ca asta va e meseria: sa stiti cine ameninta "Lex et Ordo".
De ce nu i-ati izolat, oameni buni? De ce ati ales sa otraviti o multime intreaga de oameni obisnuiti, de buna credinta, pastrandu-le in schimb acestor indivizi, asa de usor de identificat, libertatea de atac?
Am vazut, cu ochii mei, copii cu lacrimi pe obraji din cauza gazelor voastre lansate fara noima. Am vazut, cu ochii mei, doi jandarmi lasati singuri in multime - si un protestatar facand scut, cu trupul lui, pentru a scoate din multimea furioasa o femeie-jandarm; cum ati lasat-o singura pe fata aia, sa fie batuta si dezarmata?
Cum a fost posibil ca doi oameni de-ai vostri sa fie lasati singuri, in conditiile in care erati acolo cu sutele, bine pregatiti si bine echipati? Voi chiar n-aveti nicio responsabilitate, cu toata pregatirea voastra intru confruntari de strada, ca doi oameni de-ai vostri au ramas vulnerabili, singuri, in fata multimii? Voi unde erati, mai baieti? De ce-a trebuit ca un om oarecare sa acopere cu trupul lui, protejand-o, pe-o fata-jandarm?
Draga Jandarmerie, ai dat-o-n bara, clar, de data asta. Clar, total, indubitabil. OK. Avem, cu totii, destui creieri sa trecem peste - daca si tu, si noi, ne revenim in simtiri. Nu te tampi, draga Jandarmerie. Ai fost asa faina, asa corecta si asa fair play in toti anii astia.
Cum sa-ti zic, noi iesim in strada, de fapt, si pentru ca sefii tai sa nu mai fie niste inepti si niste papagali. Si pe voi, si pe noi, ne conduce de sapte luni o dama ale carei prioritati sunt sa nu faca greseli gramaticale, sa-si aminteasca numele premierilor alaturi de care sustine conferinte comune de presa si care, in plus, se lupta sa tina minte cum se numeste capitala tarii pe care-o viziteaza.
In fata unei asemenea amutitoare lipse de competenta n-avem cum, draga Jandarmerie, sa avem interese divergente. N-avem cum, pur si simplu. Da, tu primesti ordine de la d-na ministru - dar stii bine, asa cum stim si noi, ca misiunea ta e de fapt "Lex et Ordo". Hai, draga Jandarmerie; hai sa nu paraduim tot ce-am castigat in anii astia. Ne vedem maine in piata. Pariez ca, daca citesti mesajul asta, o sa intelegi exact despre ce vorbesc. Maine o sa fie altfel, bine?
Sa tinem minte si sa respectam, cu totii, asta: "Lex et Ordo". Politicienii vin si trec, noi ramanem cu "Lex et Ordo". Voi ajutati-ne sa scapam de provocatori - si noi o sa va ajutam sa va duceti ziua la bun sfarsit fara victime si fara pistoale furate.
Habar n-ai, draga Jandarmerie, ce drum lung avem de urmat impreuna - si cate dintre cele pe care le strigam, in piete, sunt pentru noi, pentru voi si pentru toti ai nostri.
Dom' profesor a fost si el pe acolo.
Dragos Stanca, despre arta manipularii.
Ce s-a intamplat in seara asta va fi obiect de studiu in arta manipularii si a metodelor de deturnare a unei manifestatii pasnice.
S-a construit tensiunea, prin repetarea faptului ca se va interveni dur - atragand astfel huliganii si amatorii de senzatii tari, cu cateva zile avans.
S-a continuat cu folosirea absurda a gazelor lacrimogene inca de la inceputul manifestatiei - cu efect dramatic in construirea povestii
S-au tolerat chemarile iresponsabile de la megafoane “sa plece jandarmii, sa luam Guvernul!” - daca nu existau, baietii aia agitati pe care masa manifestantiilor ii sanctioneaza prea rar prin huiduieli ar fi fost inventati
Lipsa de reactie in izolarea grupurilor violente care nu aveau in mod evident legatura cu restul oamenilor din piata - pentru a justifica ulterior interventia dura, generalizata
Modul artistic in care au fost lasate sa arda minute in sir focurile artizanale pornite de huligani, la cativa metri de N echipaje de pompieri - sa fie timp pentru poze si prim-planuri alarmante, live, la tv .. etc.
[Daca lucram, prin absurd, de partea raului ca om de comunicare, cred ca erau cateva din sfaturile le care le-as fi dat daca era vizat haosul total].
In seara asta, sediul nostru aflat pe strada Sevastopol, in apropierea Pietei Victoriei, a fost plin de gaze lacrimogene, aerul fiind irespirabil. Am adapostit oameni speriati care cautau apa si refugiu.
Toate astea in anul 2018, intr-o tara UE si membra NATO. Nu am crezut ca voi ajunge vreodata sa traiesc experienta asta.
Aici duce iresponsabilitatea, incompetenta, marsavia si coruptia care domina o societate profund scindata, care plateste acum pentru lipsa de educatie generala si civica.
Romania se afla intr-un moment crucial, de cotitura. Depinde si de noi daca vom invata ceva din asta si o vom ajuta sa reporneasca pe drumul corect.
I’ll do my part.
Ceasca, welcome back!
S-au cerut lucruri, cu subiect si predicat.
Despre limitele diasporei.
Nu-mi place deloc ideea ca ne bazam pe diaspora. In afara Romaniei sunt cinci milioane de oameni. Inauntru sunt optsprezece. Nu vi se pare absolut jignitor ca astia optsprezece milioane ii asteptam pe cei cinci milioane sa ne salveze? Ca nu ne putem baza pe Constanta sau Braila, dar avem nadejde in Dublin sau Sevilla?
Ce-o sa facem, ori de cate ori o sa avem probleme (si-o sa tot avem, va asigur), o sa sunam in strainatate sa vina cei de-acolo sa ne scape de ele? Vor veni lunar, sau cum?
N-aveti decat sa va suparati, dar mie mi se pare ca suntem ca vasluienii care se-nghesuie in birt, cand pompierii se lupta cu inundatiile din satul lor.
Sa va aduc si o dovada, cumva: saptamana trecuta, nevasta-mea a mers cu trenul. S-a oprit aerul conditionat, afara erau 38 de grade, inauntru vreo 45; inghesuiala maxima. Nevasta-mea a fost singura care s-a dus sa-i caute pe controlori si sa le ceara sa rezolve problema.
Oamenilor le era rau, o femeie lesinase, dar NIMENI nu se ridica din scaun sa reclame situatiunea. Fie erau placizi, dupa moda cu care ne-am invatat: lasa, domnule, ca rezistam, ce sa-i faci, asta e tara etc. etc., altii asteptau sa faca altii ceva. Poate diaspora.
Si mai e ceva: daca ce incearca diaspora n-o sa reuseasca, o sa tragem concluzia ca chiar nu se poate face nimic. Daca ei n-au putut, noi nici n-are rost sa mai incercam.
Nu suntem invatati sa ne ridicam atunci cand suntem trantiti la pamant. Odata ce suntem doborati, ne punem pe jelanie, ca bulangiul ala din Miorita, ne facem selfie cu noi muribunzi, ne plangem singuri de mila si injuram soarta.
Din ciclul "Iarta-i, Doamne, ca nu stiu ce fac, dar daca nu se poate, nu-i cu suparare".
Tocilescu si intoarcerea in piata.
O poza frumoasa.
Pana si Guran vorbea cu sens, la un moment dat.
Fara meme, protestul e pustiu.
Sergiu e din nou cu noi!
O mana de guvernanti intra intr-un bar, gen.
Gaze si umor. Adica un pic de stand-up, la cald.
Hashtag #mda si #bleah.
Iar la final, chestia asta, care i-a placut mult lui Snoop.
