[Noii publicitari] Andreea și Codrin. Artă și social media la Geometry

Din ințelepciunea tinerilor de azi ai publicității, venim cu chestia asta: ”Briefurile vin și pleacă, iar tu trebuie să înveți să te mulezi pe ele și să nu-ți lași frustrările să se cuibărească prea mult”. Citire de la Andreea Deliu, Artul celor de la Geometry. Nu-i așa că-i un sfat bun? Nu lăsa frustrarile să-și facă de cap în tine!

Alături de ea, ne-a răsupuns la apel și Codrin Bădescu, care este Jr. Social Media Strategist în întreprinderea creativă sus-numită. Și Codrin a avut timp să-și facă păreri despre industria asta:

Nicio idee nu moare, toate se transformă. La noi așa e. 

Iar dacă la Andreea publicitatea a fost mereu planul B, pentru că ilustrația este cea care-i face inima să-i bată mai repede, relația lui Codrin cu advertisingul este una mai trainică și se vede chiar ieșind la pensie din ea.

Din 2015 și până în prezent, mi-am schimbat de câteva ori locul biroului, dar nu m-am dezlipit de Geometry.

Intrarea în publicitate

Andreea: Haha, storytime! Ilustrația a fost acolo dintodeauna, dar dragul pentru design l-am prins când eram prin clasa a VII-a și am descoperit un site tip portofoliu pe Piczo. Mi-am instalat Photoshopul și am început să meșteresc, cu tutoriale de pe Youtube, diverse layout-uri, wallpapers cu vedete, texturi, patternuri, tot ce găseam.

Apoi, mi-am cumpărat un subdomeniu și m-am simțit o zeiță când am reușit să termin primul meu "coded layout", așa cum se numea atunci un landing page. Practic, i-am făcut design, HTML & CSS.

În tot acest timp, mama mi-a scos computerul din cameră, pe motiv că stăteam foarte mult făcând cine știe ce, dar mai mult m-a ambiționat. Seara, după ce toată lumea mergea la somn, eu mă duceam în living și mai lucram câteva ore la site.

Acum, fast forward până în momentul în care s-a produs revelația că poate publicitatea ar fi o idee pentru mine, pentru că, adevărul este că advertisingul a fost mereu planul meu B. Până în toamna lui 2013, eram convinsă că voi merge la Arte și apoi voi face ceva în zona aceea.

Apoi, a apărut adul de Crăciun de la John Lewis, cel cu "the Bear and the Hare" și am știut că asta vreau să fac și eu. Cumva. De ficare dată când cineva mă întreabă cum și de ce, răspunsul meu va bifa mereu spotul de Crăciun de la John Lewis.

Mi-am dat seama că vreau să fac ceva un pic mai serios în care să-mi pot exprima creativitatea și pasiunea pentru vizual. Așa că am aplicat la SNSPA, la Publicitate, lăsând în urmă niște părinți dezamăgiți că nu vreau să fac ceva-ul mai serios la care se așteptau ei și o bunică mândră că voi prezenta știrile ca Andreea Esca.

Oh, și am găsit printr-o arhivă veche un header făcut prin 2008-2009, cred.

Codrin: Când am terminat liceul, n-aveam habar ce-i ăla un brief, dar mi se părea firesc să lucrez într-o agenție de publicitate. Auzisem una, alta despre oameni mișto cu idei peste idei și mi-am dorit să explorez planetele lor.

Am aterizat la primul job în anul 2014, când am obținut întâmplător un stagiu în departamentul de Client Service al unei agenții locale. Țin minte că am rămas uimit de faptul că eu! pot fi cu adevărat organizat pentru prima oară în viață, iar această schimbare avea să fie promotorul multor inițiative profesionale din viitor.

Așteptări vs. Realitate

Andreea: Din exterior și din ce văzusem în Mad Men, părea ceva foarte wow. Eclectic, cu oamenii cool, supradoze de cafea, brief-uri out of the box, premii, filmări, brainstormiguri, dar și multe frustrări, deadline-uri scurte și no life din cauza orelor state peste program.

Poate că sunt printre norocoși, dar în cazul meu, realitatea a fost mult mai promițătoare decât așteptările. Programul de lucru a fost mereu suficient de lejer, nu am stat cu orele peste program și am învățat câteva advertising-life-lessons, să le zic așa.

Brief-urile vin și pleacă, iar tu trebuie să înveți să te mulezi pe ele și să nu-ți lași frustrările să se cuibărească prea mult. Am mai aflat că este un domeniu în care, dacă ai muuultă răbdare și știi să transformi un feedback în ceva constructiv, poți face magie.

Codrin: Am știut de la început că publicitatea este un stil de viață și mă simțeam pregătit să-mi asum asta. N-am putut să intuiesc, însă, cât de in-depth se duc unele lucruri și mi-a luat multe wow-uri să înțeleg cum stă treaba cu metamorfoza unei idei.

Faptul că din afară totul pare mai simplu nu poate decât să mă bucure în acest moment - asta înseamnă că publicitatea și-a atins un obiectiv principal, de a ușura viețile oamenilor.

Interviurile de job

Andreea: Nu am multe interviuri la activ, cred că doar trei. La primul am fost foarte panicată, îmi pregătisem conștiincioasă răspunsurile la întrebările de pe net și în primele zece minute am tot încercat să dau turn off la gândurile negative care-mi treceau prin minte.

Ca flow, am vorbit despre hobbyuri, le-am arătat câteva proiecte la care lucrasem pe freelance și de care eram mândră și... cam asta a fost tot. Țin minte că primul interviu a avut și probă practică, pentru care a trebuit să fac niște postări de Facebook, într-un anumit timp.

Următoarele interviuri au fost mult mai ușoare, mi-am lăsat anxietatea la intrare și am fost mai încrezătoare. Angajatorii s-au dovedit oameni, nu zei, curioși și interesați despre tine ca om, nu ca sac de experiență și diplome. Nu m-a întrebat nimeni unde mă văd peste zece ani și nici ce animal aș vrea să fiu.

În schimb, am glumit, am primit sfaturi și m-am convins că Harry Potter aduce oamenii împreună. Cred că tinerii juniori ar trebui să fie siguri pe ei și pe skillurile lor și să intre în industrie cu mintea deschisă și dorința de a învăța. A, și trebuie să învețe să caute pe Google ceva înainte de a întreba.

Codrin: Apreciez faptul că angajatorul preferă să fie cât mai direct și mai sincer cu talentatul în momentul interviului, e pentru binele tuturor. Tânărul junior aude oricum ce vrea: campanii internaționale, branduri cool, premii, recunoaștere, influenceri sau cocktailuri free la evenimente... și bine face! Pentru că așa înveți o lecție esențială: nicio idee nu moare, toate se transformă. La noi așa e :)

Primul pas. În industrie

Andreea: Am început să lucrez în 2014, la Creative Luggage, o agenție micuță de digital, ca graphic designer. Nu a fost o agenție perfectă, dar am întâlnit niște oameni foarte faini, oameni dispuși să mă învețe chestii. Acolo am făcut de la clasicele postări de social media și bannere, la câteva LP-uri și proiecte de branding sau packaging.

Nu mi-a fost ușor să plec, motiv pentru care nici nu am putut să-mi iau la revedere, că știam că se va lăsa cu multe lacrimi. Însă deja facultatea devenea solicitantă și nu mă mai puteam concentra pe nimic (yep, nerd alert).

Până vara trecută, am făcut ilustrație și design pe freelance, apoi m-am angajat din nou. La al doilea job am găsit o mână de oameni minunați, care mi-au dat mai multă încredere să fiu ceea ce sunt astăzi, ca om, și pe care sunt recunoscătoare că i-am întâlnit. *sniff sniff*

Din cauza mediului, nici al doilea job nu a fost cu match, așa că am plecat din nou. Acum, la Geometry am venit ca art director, după ce un client întâlnit pe Fiverr mi-a recomandat să aplic. Am simțit că ar putea fi locul ideal pentru mine, dar nu eram convinsă.

Cred că vreo două săptămâni mai târziu, dezamăgită de un eveniment de la vechiul loc de muncă, am sunat și mi-am programat un meeting. Cam acesta a fost parcursul meu prin agenții. Acum simt că am găsit, în sfârșit, un loc cu care rezonez, care îmi place mult și unde știu că voi reuși să evoluez.

Codrin: În timpul facultății, am încercat să intru în industria de comunicare prin mai multe uși. De la Client Service am plecat în redacția unui post TV național, iar de acolo într-o călătorie scurtă prin administrația publică și înapoi în advertising, direct într-un vis-internship în departamentul de Strategie al Geometry Global Bucharest.

Acesta a apărut la recomandarea unei prietene și cred că a fost cel mai frumos „vreau să-ți propun ceva" care mi-a fost adresat vreodată. Din 2015 și până în prezent, mi-am schimbat de câteva ori locul biroului, dar nu m-am dezlipit de Geometry.

Workflow de agenție, primele proiecte

Andreea: Țin minte că la fiecare job am avut cam o săptămână de acomodare, apoi am intrat în pâine cu diferite proiecte. Cred că primul meu proiect ever, care încă mi-e tare drag, deși am avut o relație de love/hate a fost cel pentru Benefica, realizat când încă eram la prima agenție.

Brandul implica branding și packaging de produs și promova două game, Propoforte (comprimate cu propolis) și Bondigest (comprimate pentru digestie). Am preluat proiectul când era încă la început de la un designer care plecase, și l-am crescut cât am putut de bine, mai ales că implica și ilustrație :)

Codrin: Am început chill, fără prea multe rigori și panici. Poate pentru că am avut norocul să lucrez cu oameni optimiști, care, atunci când un deadline bate la ușă, fac glume cu knock-knock.

Eu am fost inițiat în modul ăla clasic și bun: un hand over de la fostul responsabil pe cont, un induction împreună cu managerul și echipa de brand, după care intră pe fir insight-urile fumătorilor și abia apoi chemistry meeting-urile cu clienții, în agenție sau la restaurant.

În scurt timp am intrat în pâine, la propriu, și am avut norocul de a lua parte la campania de lansare a unui brand nou de fâină premium – Raftul bunicii. Nu doar că am învățat atunci cum e să fii o mamă tânără și activă (râd), dar mi-am pus pentru prima oară șorțul strategic și am intrat în bucătăria Social Media cu avânt, căci pagina avea să fie foarte bine primită de userii români.

Tot atunci am prins și gustul plăcut al lucrului bine făcut de la zero, care mi-a rămas pe limbă și în ziua de azi. Mi s-a făcut foame acum, așa că mai bine trec la următoarea întrebare :) 

Publicitatea, cu bune și rele

Andreea: Whoa... tot parcursul meu a fost destul de challenging și m-a făcut să înțeleg că absolut întotdeauna e loc de mai bine. Zic asta și din punctul de vedere al agențiilor în sine, cât și al proiectelor.

Deci aș putea spune că îmi place că mai mereu sunt lucruri care te țin sub presiune. Și pitch-urile, call me crazy, dar îmi place perioada dintr-un pitch super mult. Cu toată agitația, brainstormingurile și stresul, e perioada în care mă simt productivă și focused on what I'm doing.

Mi se mai pare foarte nice că ai șansa să înveți lucruri din fiecare research pe care îl faci pentru brief-uri și că ești mereu în jurul unor oameni cool, cu același mindset ca al tău.

Pe de altă parte, nu-mi plac deadlineurile scurte și nici clienții care nu vor să riște și aleg varianta safe, iar feedback-urile de genul "pentru că nu-mi place mie" sunt ca sarea în ochi. 

Codrin: Ca Jr. Social Media Strategist, mă simt printre cei mai norocoși oameni din agenție. Asta pentru că am parte de combo-ul preferat de multe ori: șansa de a crea atât direcția strategică de conținut a unui brand, cât și conținutul în sine. Cine spunea că nu poți fi în mai multe lumi deodată, n-a trecut prin departamentul nostru.

Ce cauți la un job?

Andreea: Un mediu cald și pozitiv, cu clienți care gândesc out of the box și oameni pasionați. Când ești un newbie, ai nevoie de oameni suficient de motivați, care să te susțină și să-ți mai dea câte un tips & tricks la nevoie. Cred că dacă ai asta, reușești să-ți găsești echilibrul și să fii mândru de ce faci.

Am avut câteva experiențe cu persoane care consideră că știu totul sau care au impresia că angajații sunt niște roboței plătiți să facă ce vrea clientul. În fiecare zi, eram ca pinguinii aceia din Madagascar - "just smile and wave, boys, smile and wave", în timp eu aveam niște momente de cringing intens. Nu vreau să mai am parte de așa ceva și încerc să evit locurile unde există posibilitatea să găsesc asta. Call it self love. 

Codrin: Aștept vremurile în care vom putea avea mai multe pretenții de la consumatorii noștri, când brandul-prieten va putea fi recunoscut într-un cadru mai intim ca până acum. Această dorință a apărut dintr-o nevoie imperioasă și recurentă de educare a audiențelor în relația cu brandurile care le targetează, înglobând obiective precum creșterea nivelului de likeability și loializarea.

Cărți de citit

Andreea: Cărțile de advertising nu au fost niciodată my cup of tea. Nu mi-a făcut plăcere să le citesc și nu simt că m-au ajutat cu ceva, nici în cei trei ani de facultate, nici după. Așa că voi puncta trei cărți care au contribuit la ceea ce sunt eu azi. 

Susțin cu tărie că publicitatea nu se învață din cărți. Totuși, cred că oricine vrea să intre în domeniu ar trebui să citească Brief-ul lui Sorin Trâncă. Este o carte cu 99 de chestii despre advertising, presărată și cu câteva întâmplări personale pățite de autor, care punctează fix ce trebuie. 

Dacă ești creativ, sau chiar dacă nu ești, dar ai vrea să fii, pune mâna pe Steal Like an Artist, de Austin Kleon. Băiatul ăsta explică niște treburi într-un mod foarte nice, cu ilustrații și doodle-uri. Și chestia cea mai tare e că poți să și aplici ce citești tu acolo. Și nu, nu mă refer la ilustrația de la pagina 76, pe care o s-o pui pe Instagram. Zic de niște idei pe care sunt convinsă că le știi deja (sau nu), dar pe care ai nevoia să ți le pună în față cineva ca să prinzi un pic de zvâc și să te apuci de proiectul ăla pe care vrei să-l faci de trei ani. Food for thought, pe bune. 

Și nu pot să nu recomand și The Little Prince, a lui Exupery. Mi se pare o carte atât de complexă și relevantă la orice vârstă, o carte cameleon, care are o semnificație diferită în funcție de vârsta sau momentul în care o citești. Și dacă puteți, mergeți și la piesa de teatru de la Teatrul de Comedie, au făcut o treabă superbă cu povestea asta. 

Codrin: Primele cărți pe care le-am primit de la „ai mari" în ucenicie mi-au rămas repere de bază. Este vorba despre „Lovemarks, viitorul dincolo de branduri" de Kevin Roberts, care mi-a întărit convingerile naive despre dragostea în afaceri, și „Fail, fail again, fail better" de Pema Chodron, care mi-a dus toată teama de necunoscut într-o zonă mult mai safe.

Cea de-a treia carte mi-a sărit în ajutor exact atunci când am avut cea mai mare nevoie. Nu cred că are sens să mai spun de ce, cartea se numește „The Art of Public Speaking" - Dale Carnegie.

Camapanii preferate

Andreeea: Man on the Moon, John Lewis, 2015. Ai anticipat asta, nu? 

La nivel global, tot o campanie care mi se pare genială este Evert_45, realizată pentru KPN. Nu cred că e foarte cunoscută și probabil are mai mult impact asupra olandezilor, dar povestea și motivația din spate mi s-au părut foarte puternice și cred că strategia e ceva ce Anne Frank ar fi făcut dacă ar fi avut acces la tehnologie.

Local, mi-a plăcut mult, mult, tot ce a însemnat MagicHOME. Am rezonat cu mesajul și mi s-a părut o inițiativă minunată.

Codrin: N-am stat prea mult pe gânduri: campania mea preferată de anul ăsta e categoric „It's a Tide Ad!". Cineva povestea frumos despre libertatea pe care ți-o oferă o coală albă de hârtie. Ei bine, după ce am văzut campania asta, mă gândesc că acea coală... It's a Tide Ad! 

Pe plan local, îmi place Cart Crush de la Golden Brau 0.0.

 E un stunt creativ de impact și foarte relevant în contextul românesc. Îmi place că un produs dintr-o subcategorie mai puțin apreciată pe piața noastră a avut curajul de a ridica la fileu o problemă pe cât de populară, pe atât de delicată în România. 

Publicitatea de peste 20 de ani

Andreea: Încă se vor crea nevoi fictive și încă va fi un domeniu agitat. VR & AR vor deveni un sidekick indispensabil, iar advertising-ul va deveni experimental, senzorial și sper că nu se va mai rezuma la niște simple bannere online. Din acest motiv, cred că brandurile se vor axa mai mult pe journey-making, nu pe storytelling, cum se întâmplă în prezent.

Codrin: Peste 20 de ani? Cred că o să arate ca-n 2058, când conținutul va fi la putere. Cu timpul, cred că funcțiile sociale ale publicității vor căpăta o greutate din ce în ce mai mare, iar gradul crescut al libertății de exprimare îi va da alte funcții noi de decizie. Tehnologia va grăbi toate aceste procese prin mecanisme de interacțiune și propagare foarte bine puse la punct.

Pensie de publicitar?

Andreea: Nu, no way. Îmi place ce fac acum, dar nu mă văd făcând asta încă 20 de ani. Cum spuneam, advertising-ul a fost mereu planul B. Ilustrația încă este pe primul loc pentru mine și sunt convinsă că la un moment dat voi vrea să fac ceva mai stabil în direcția asta, poate un small business de papetărie & crafts, who knows, I'll keep you updated, heh :) Între timp, find me on Instagram cu detalii din backstage @foxandpaper.

 Codrin: Da, cred că mi-ar plăcea ca și nepoții mei să aibă un job la fel de fun.