[Noii publicitari] Un pic de literatură în advertisingul românesc. Cu Alexandra Andrei (Dare Digital)

Planurile pentru o carieră în muzică sau una în armată (dap) au fost puse on-hold de către Alexandra Andrei (Dare Digital), în ziua în care a pus piciorul la Universitatea din București . ”Litere, Comunicare și Relații Publice și aia a fost”, rezumă astăzi Project Managerul celor de la Dare Digital. 

Primul ei job a fost cel de Junior Consultant într-o agenție de PR, iar venirea la Dare s-a petrecut pentru că dorea mai multă implicare și acces la mai mute tipuri de clienți. Motivele obișuite, dar cu un twist:

Ca să asimilez repede. Fac asta de când mă știu, viața profesională nu e o excepție.

Alexandra este un publicitar cu apetit pentru literatură, așa că pe lângă munca în industria advertisingului, scrie pentru Hyperliteratura, un proiect pe care-l numește de suflet. Tot interviul cu ea, în care se atinge și chestiunea interviurilor juniorilor din industrie, este mai jos.

Intrarea în publicitate

N-am decis, s-a întâmplat, dar nici n-aș vrea să dau un răspuns clișeic de genul „nu am ales publicitatea ci ea m-a ales pe mine”. Ce îmi amintesc este că am vrut să studiez de la psihologie, la muzică, la drept sau chiar să mă înscriu în armată, ca în clasa a XII-a să ajung la opțiuni ceva mai „umane” (la propriu) cum ar fi jurnalismul.

Ironic, în ziua în care am ajuns în București ca să mă înscriu la facultate, m-am oprit la Universitatea din București, la Litere, Comunicare și Relații Publice, și aia a fost. Aș putea spune că din ziua aia a început drumul ăsta.

În facultate a început să-mi placă ce învățam, aveam o manie a autoflagelării și mă încăpățânam să iau cele mai bune note la cele mai bune materii, iar la master am ales să urmez Marketing Strategic la ASE.

Între timp, cumva, în 2013 am început să scriu pe Hyperliteratura, unul dintre proiectele mele de suflet și as we speak, și am decis doar că ce-mi doresc cel mai mult pe lumea asta este să scriu. Ulterior am ajuns să o fac în agenții și mi-am dat seama că-mi place industria ceva mai mult decât mă așteptam.

Așteptări vs. realitate

Părea un mediu destul de eclectic, utopic și cu ștaif, sinceră să fiu. Nu părea foarte simplu să intri în industria asta și m-am întrebat de multe ori if I have what it takes. Nici nu am fost extrem de sigură că-mi place.

Acum că sunt parte din industrie am reușit în primul rând să-mi dovedesc că yes, I do have what it takes și mai apoi mi-am dat seama că zilele haotice din agenție, momentele alea în care lucrezi la un pitch până la 4 dimineața sau nevoia de fi suficient de structurat încât să faci față volumului de muncă uneori peste limite sunt o triadă care poate crea dependență. Uneori e ca un sport extrem alteori e smooth sailing. Așa că iată-mă, tot aici.

Interviurile din publicitate

N-am fost la foarte multe interviuri până acum, dar pot spune că am fost destul de anxioasă la primele, mai ales pentru că nu știam la ce să mă aștept. După primul job am devenit mult mai relaxată și interviurile au devenit mai degrabă niște discuții relaxate în care aveam ocazia să vorbesc ceva mai mult despre mine. N-am răspuns niciodată la întrebarea aceea cu „Unde te vezi peste cinci ani?”.

Cel mai relaxat interviu a fost cel de dinainte să intru în echipa Dare Digital pentru că m-am simțit încurajată să fiu sinceră și am pus foarte multe întrebări. Prin prisma acestei optici, publicitatea arată promițător, dar într-o creștere din punctul meu de vedere necesară.

Primul job în industrie

Primul meu job a fost cel de Junior Consultant într-o agenție de PR, începând cu 2013, agenție în care am lucrat pe două conturi pe care le-am iubit enorm, unul pe auto și unul pe securitate cibernetică.

Acolo am învățat să mă descurc într-un mediu relativ haotic și să ma familiarizez mai bine cu stresul până când a început să-mi placă. Mi-a fost greu să plec de acolo dar am făcut-o din motive valide, ca să fac altceva ce iubeam, ceva mai multă literatură, care a rămas în viața mea și astăzi.

Apoi am experimentat în alte tipuri de companii zona de PR și am făcut freelancing pe content writing și content management timp în care am lucrat cu câteva companii din SUA. Am ajuns aici din întâmplare în 2016, în septembrie. Revenisem dintr-o vacanță singură cu cortul în Deltă și voiam o provocare.

Am văzut un anunț legat de content și am aplicat, am mers la interviu și în decurs de o săptămână am devenit parte din echipă și de atunci am făcut multe altele pe lângă content. Provocarea de la început a rămas o constantă până în ziua de astăzi.

Workflow de agenție și primele proiecte

Încă de la început m-am implicat totalmente în organizarea și promovarea training-urilor Formula4 - a fost un induction destul de rapid pe care sincer nu l-am simțit. Am început efectiv să lucrez și am învățat pe parcurs, cumva m-am regăsit foarte mult în zona de educație.

Țin minte că la început scriam conținut și pentru un client din zona de retail, cu totul altceva decât ce făcusem până atunci. A fost provocator și alunecos în primele săptămâni pentru că nu mă simțeam stăpână pe domeniu, dar m-am documentat, am învățat din feedback-ul negativ și am perseverat.

Cu bune și rele, până acum

Cred că dacă îți dorești să înveți și să crești asta se poate întâmpla destul de rapid, fie că faci parte din una sau din mai multe agenții. Eu mi-am dorit să mă implic în mai multe tipuri de proiecte pe mai multe tipologii de clienți tocmai ca să asimilez repede. Fac asta de când mă știu, viața profesională nu e o excepție.

Îmi place foarte mult dinamismul industriei, cred că schimbarea face bine și că domeniul ăsta te formează mai bine decât o pot face altele. Uneori îmi displace oboseala dar chiar și atunci simt că it was all worth it.

Ce cauți la un job?

Caut provocare în fiecare zi, pentru că de acolo învăț. Întotdeauna am fugit de rutină, pur și simplu nu mă reprezintă un job monton cu task-uri repetitive. Simt că stagnez și îmi displace. Dacă multor oameni le e teamă de schimbare în acest domeniu, eu zic bring it on.

Cărți 

Nu pot spune că m-a format vreo carte de advertising mai mult decât m-au format cele de beletristică. Sunt ferm convinsă că industria are nevoie de multă literatură. Totuși recomand „Where the Suckers Moon: The Life and Death of an Advertising Campaign” de Randall Rothenberg, „Triburi” de Seth Godin și „Adland. Istoria universală a publicității” de Mark Tungate.

Campanii preferate

Mie, ca și altor colegi de breaslă, probabil, mi-a rămas în cap campania de la Superbowl-ul de anul acesta – It’s a Tide Ad. Mi-a plăcut destul de mult și cea de la Doritos, tot de la Superbowl 2018. Mi se par foarte bine gândite dovadă fiind faptul că le rețin.

În ceea ce privește campaniile locale, îmi amintesc că mi-a plăcut mult campania cu „Why don’t you come over? – We may not like Britain but you will love Romania sau cea cu ROM Autentic. Din cele mai recente, voi alege mereu MagicHOME, cu care am rezonat foarte mult.

Viitorul publicității

Cred că inteligența artificială va fi tot mai mult parte din tot ceea ce înseamnă industria de publicitate mai ales urmărind tendințele în ceea ce privește comunicarea dintre brand-uri și audiențe.

Totodată cred că va fi din ce în ce mai dificil ca brand-urile să atragă atenția utilizatorilor, iar asta va necesita multă creativitate și thinking out-of-the-box, în afara clișeelor perimate și a limbajului de lemn.

Se simte, tehnologia face parte din ADN-ul unui publicitar și cred că ne ajută mult în job-ul de zi cu zi. Ne provoacă să venim cu ceva nou și diferit și ne susține să ne facem treaba cât mai bine pentru că ridică ștacheta și poate face diferența.

Pensie de publicitar?

Greu de spus. Nu m-am gândit la asta într-un mod foarte serios până acum și nici acum nu sunt sigură că am un răspuns care să nu fie oscilatoriu. Mă văd făcând parte din industrie pentru o lungă perioadă de acum înainte pentru că în continuare simt că aici pot da ce-i mai bun din mine in order to make a difference. N-am găsit o altă industrie care să-mi ofere satisfacția asta, de a fi parte din schimbare.