[Noii publicitari] Oana Bănică (Next Advertising): Publicitatea e eroul, iar tehnologia e sidekick-ul fără care, de multe ori, eroul ar fi în impas

Cum o să arate viitorul publicității? Intuim, dar nu dăm sentințe. Iar cum despre ”asimovizarea” industriei de peste 20 de ani am mai tot vorbit, o lăsăm pe Oana Bănică (Digital Copy la Next) să privească din alt unghi:

O să mă ocup de partea soft și o să proiectez trendurile care sunt mai pe sufletul meu: autenticitatea, autoironia și social responsibility advertising.

Autoironia ar salva România, la drept vorbind, dacă ar avea cine să o practice. Mda.

Oana a intrat în industrie chitită să-și găsească un loc unde să dea formă ideilor sale. Iar primul job a fost cel de junior copy la Next Advertising. Apoi, a schimbat rolul, dar nu și agenția. Spune că cel mai important lucru la un job sunt oamenii. Mai exact, trebuie să te facă să vii cu drag la muncă. Pentru că unde drag nu e, nimic nu e, în afară de deadline-uri strânse și show-stoppere frustrante. 

Intrarea în publicitate

Acum mă simt puțin ca Robin Williams în meme-ul cu „What year is it?”. Asta așa, ca să încep cu un meme, ca un adevărat millennial. Și pentru că nu-mi dau seama exact când și cum am ajuns de la „ce vreau să fac cu viața mea?” la, cum ar spune tot un millennial, #advertisinglife.

N-am avut vreo revelație, a fost o decizie luată treptat, de la începutul facultății și până mult după angajare, de care m-am îndoit de multe ori. Așa cred eu că-i în viața reală, deși petrec mai mult timp pe internet: ai momente în care ești mulțumit de job și de domeniul pe care l-ai ales, dar există și momente în care te întrebi dacă e ok așa.

În cazul meu, după ce am explorat puțin domeniul, sunt mai dese momentele în care știu că e bine. Cred că aici intră clișeul acela cu pasiunea.

Și ca să bifez și de ce-ul, pentru că la început, când nu aveam niciun fel de experiență, m-a atras ideea unui loc în care pot să dau o formă tuturor ideilor.

Așteptări vs. realitate

Din exterior părea foarte cool. A fost o impresie construită de-a lungul mai multor ani de facultate, prin fraze care începeau cu „O să vedeți voi că în agenție...”, scrolluri și case study-uri.

Realitatea n-a fost foarte diferită de așteptări. Doar mult mai complexă. Cred în continuare că e un domeniu foarte cool, dacă treci peste frustrările provenite, de exemplu, din deadline-uri prea scurte, idei ucise, blocaje etc.

Interviurile de până acum

Cred că e un domeniu în care orice junior are șanse foarte mari să se integreze, dacă bifează o listă (destul de scurtă) de atribute: drive, energie, deschidere și abilitatea de a „fura meserie”. Pentru că n-o să te învețe nimeni să fii creativ. O să înveți singur, prin exercițiu și prin disponibilitatea de prelua taskuri variate, oricât de mici ar părea.

Primul job

Primul job a fost de junior social media copywriter, la Next. Acum sunt digital copywriter, tot la Next. Partea faină e că, la început, eram într-un departament de trei persoane, care a crescut treptat și, ce să vezi, acum suntem 12. Responsabilitățile s-au schimbat pe măsură ce s-a dezvoltat departamentul, așa că n-am avut timp să mă plictisesc.

Workflow de agenție și primele proiecte

A fost un proces destul de lent, care mi-a permis să mă acomodez în ritmul meu. Când m-am angajat, mă ocupam doar de planurile de conținut pentru Facebook, apoi am început să țin legătura cu clienții, să prezint rapoarte, să fac prezentări. În brainstorminguri am mers de la început, chiar dacă priveam cu ochi de căprioară și nu înțelegeam nimic.

Primul proiect măricel, de care m-am și atașat emoțional puțin (nu, nu, nu-i cringe, e normal!) a fost Sun Vloggers. Atunci am învățat să scriu scripturi, să lucrez cu furnizori și am mers pentru prima dată la filmări.

Partea funny la acest proiect e că a început cu stângul: primul retailer la care am filmat a refuzat să mai apară după ce a văzut montajul, dar s-a răzgândit după ce a văzut cât de apreciat a fost primul episod:

Cu bune și rele, până acum

Îmi place că e un domeniu dinamic, care nu te lasă să te plictisești și care te motivează constant să dai o formă acestei creativități pe care o invocăm cu toții, dar care e atât de greu de înțeles.

Nu-mi plac deadline-urile din scurt și limitele. Practic, orice te face să livrezi o idee mai puțin bună decât se poate.

Ce cauți la un job?

Oameni care să te facă să-ți fie drag să vii la muncă. Sunt de mult timp la Next, iar oamenii de aici au contribuit mult la această statornicie.

Cărți

Pentru că n-am întâlnit încă acele cărți de advertising cu care să rezonez și pe care să le recomand, o s-o dau din copy: prefer să enumăr cărți care îmi oferă insighturi despre oameni.

Ultimele cărți citite sunt Anne Frank’s Diary, 12 Years a Slave, deja clasicul Un Bărbat pe nume Ove, Women a lui Bukowski și poate ceva mai relevant pentru societatea noastră – 1984.

Campanii preferate

O campanie locală care mi-a impresionat recent e Vloggers’ Swap, pentru că a reușit să miște mase, să deschidă orizonturi și să scoată millennialșii din bulele în care navigau. Într-un mod foarte cool și relevant.

O altă campanie (globală) care a făcut ceva similar, doar că la un nivel mult mai profund, e Heineken – Worlds Apart. Ce e de notat și apreciat aici e impactul social puternic și curajul de a trata subiecte sensibile.

Peste 20 de ani

Despre partea hard, adică digitalizare, tehnologizare și Isaac Asimovizare cred că a vorbit deja toată lumea, așa că o să mă ocup de partea soft și o să proiectez trendurile care sunt mai pe sufletul meu: autenticitatea, autoironia și social responsibility advertising.

Sunt câteva trenduri care prind contur și care sper să nu se piardă pe parcurs sau să moară la fel de repede ca un hashtag random în competiție cu #royalwedding.

Cred că publicitatea e eroul și tehnologia e sidekick-ul fără care, de multe ori, eroul ar fi în impas. Sau mai puțin epic. În același timp nu cred că e ok să te arunci cu capul înainte și să folosești orice tehnologie îți e pusă la dispoziție, ci să le selectezi pe cele mai relevante pentru tine.

Ieși la pensie din publicitate?

Da. Fiind un domeniu în permanentă schimbare, cred că n-o să mă lase vreodată să mă plictisesc. Și oricum, ca să închei într-o notă #inspiring, fără un magnum opus nu plec.