La capitolul "intelepciune de juniori", stam foarte bine. Iata ce spune, de exemplu, Andreea Popa (Project Manager & soul reader la Pandorra Story Style) despre intrarea e in publicitate:
Nu am venit cu asteptari de vreun fel, asa ca mi-am permis ca vad lucrurile asa cum sunt, cu bune si cu rele. Cred ca e necesar sa fim obiectivi, oricat de mult ne-ar placea industria in care lucram.
Probabil ca ar trebui sa incercam genul asta de abordare mai des. Ce cauta publicitarii din ziua de azi (si juniorii, in particular) la un job in comunicare? In cazul Andreei, e destul de simplu: autenticitate la echipa. Asta inseamna, in primul rand, oameni care pot recunoaste atunci cand nu stiu sa faca ceva sau cand au nevoie de ajutor. Despre asta e prezentul. Iar despre viitor, sa spunem urmatoarele:
Indiferent cum va arata publicitatea, sa aiba la baza din ce in ce mai multe studii stiintifice si mai putine presupuneri si preferinte ale celor care fac sau platesc reclamele.
Intrarea in publicitate
Terminasem anul I de facultate, la FJSC (Facultatea de Jurnalism si Stiintele Comunicarii) si trebuia sa urmez un stagiu de practica, pentru a mi se incheia media finala. A trebuit sa aleg daca vreau sa merg in redactia unui ziar, sau intr-o agentie de publicitate si, cumva, cererea pe care am completat-o la momentul respectiv catre facultate pentru repartizare s-a pierdut printre alte hartii.
A trebuit sa gasesc singura unde sa fac cele doua saptamani de practica si asa am ajuns la Pandorra – agentia unde am ramas pana in prezent.
As spune ca primul contact real cu industria de publicitate a fost primul contact cu Pandorra. Despre dragoste la prima vedere nu poate fi vorba, cand ai 20 de ani si nu stii sigur ce vrei, sau incotro te indrepti. A fost vorba, mai mult, de curiozitate si de o relatie construita treptat. Cred ca cel mai mult mi-a placut (si continua sa imi placa) faptul ca nici o zi nu seamana cu alta si fiecare proiect aduce noi provocari.
Asteptari vs. realitate
Nu stiu daca o percepeam intr-un fel anume, iar asta a fost un avantaj. Nu am venit cu asteptari de vreun fel, asa ca mi-am permis ca vad lucrurile asa cum sunt, cu bune si cu rele. Cred ca e necesar sa fim obiectivi, oricat de mult ne-ar placea industria in care lucram.
M-am intalnit prea putin cu atmosfera din ,,Mad Men”, pe care stiu ca toti colegii de facultate se asteptau sa o gaseasca in agentii. Probabil ca ea exista intr-o oarecare masura in agentiile foarte mari – si daca nu era cand am venit noi, stiu cativa oameni de varsta mea care s-au straduit cu siguranta sa o redea.
Adevarul este ca, de cele mai multe ori, clientii nu vin cu bugete uriase, nici nu iti petreci noptile inchis in birou, cautand strategia perfecta pentru o noua marca de tigari. In schimb, alergi mult, de la o intalnire la alta, de la un client la altul, iar provocarea este sa gasesti solutia inainte sa apara problema (oricare ar fi ea).
Interviurile pentru joburi
Din fericire, nu am un raspuns la intrebarea aceasta, pentru ca nu am fost la nici un interviu pentru job-uri in industrie. Banuiesc, insa, ca poate fi destul de frustrant pentru tinerii absolventi de facultate care vin cu asteptari de orice fel – sa isi gaseasca din prima job-ul mult visat intr-o agentie mare, sa lucreze direct pentru brand-uri super cunoscute, etc.
Deschidere exista pentru cei aflati la inceput de drum, insa nu neaparat pentru departamentele pe care acestia le urmaresc. Din cate stiu, multi isi doresc un post in departamentul de creatie sau in cel de strategie.
Prea putini se gandesc serios la un job de account executive, desi acesta ar fi, poate, cel mai bun punct de start pentru ei, fiindca asa ar descoperi ce li se potriveste cel mai bine si care e modul de lucru real din agentie.
Workflow de agentie si primele proiecte
Tin minte ca, fiind la inceput si nestiind sa fac prea multe, in primele luni nu am intrat in contact direct cu reprezentantii clientilor, insa mi-am ajutat colegii cu diverse prezentari, texte sau mail-uri trimise catre furnizori.
Pana intr-o zi cand m-a anuntat sefa mea ca voi participa la o intalnire cu ea si un potential client – un centru comercial important din Bucuresti. A fost primul client de care m-am ocupat si, partea frumoasa este ca, dupa atatia ani, lucram in continuare pentru ei.
Cat despre primul proiect – a fost o activare simpatica pentru acest mall, cu ocazia zilei nationale a Frantei. Nu am fotografii de atunci, insa imi amintesc ca am pregatit un puzzle imens cu Turnul Eiffel si am cautat masini de epoca – marci frantuzesti, desigur!
Cu bune si rele
Cum spuneam, cel mai multi mi place ca nici un proiect nu seamana cu altul, desi poate parea altfel la prima vedere. E vorba, in primul rand, despre contactul pe care il iei cu diversi oameni (pot fi aceiasi, pot fi altii – oricum, trebuie sa te adaptezi la cerintele si provocarile fiecarei relatii in parte).
Apoi, e nevoia de a avea solutii la orice problema care poate aparea, pentru ca asa ajungi sa fii mereu cu un pas inainte, iar asta nu iti lasa timp sa te plictisesti. Imi mai plac si momentele de liniste de dupa incheierea unui proiect – sunt intotdeauna direct proportionale ca intensitate cu agitatia din timpul proiectului.
Si pentru ca ma intrebati si despre ceea ce imi place cel mai putin… As dori ca oamenii din generatia mea si cei care urmeaza sa vina dupa noi sa fie autentici, dar sa tina cont ca ceea ce facem este, in primul rand, pentru clienti si pentru publicul pe care il identificam ca fiind de interes.
Sau, cum imi spunea un strateg mai demult: trebuie sa fii mandru sa ii arati mamei tale ceea ce ai facut – spot TV, reclama outdoor, eveniment, nu conteaza.
Ce cauti la un job?
Imi doresc, in primul rand, sa lucrez in continuare cu si pentru oameni autentici, care nu se tem sa recunoasca atunci cand nu stiu sa faca ceva sau cand simt ca le-ar prinde bine putin ajutor. Din fericire, pana acum am avut parte de asta si sper sa ramana asa.
Nu o sa ma refer la alte aspecte – industria e formata, pana la urma, din oamenii care lucreaza in agentii. Ceea ce e bine si ceea ce e mai putin bine in industrie tine de noi, de orgoliile si valorile pe care le avem. Pentru restul lucrurilor, exista intotdeauna solutii.
Carti de advertising
Doar de advertising? As zice ,, Adevar si minciuna in advertising” a lui Jon Steel si cartile lui Martin Lindstrom ,,Branduri senzoriale” si ,,Buyology”, dar as include si cartile lui Kotler ,,Principiile marketingului” si ,,B2B brand management”. Sunt carti de referinta, care te ajuta sa intelegi putin cum functioneaza lucrurile. Restul e practica.
Desigur, insa, fiind un domeniu care intra in contact cu toate celelalte industrii (cele din care provin clientii), orice carte care iti pica in mana poate fi o sursa de informare si inspiratie. Nu as sfatui pe nimeni sa se rezume la cartile de advertising – psihologia, arta, istoria pot oferi, toate, raspunsuri si, de ce nu? acea idée pe care o cautam, poate, de cateva zile (nu pot spune saptamani – deadline-urile sunt scurte).
Campanii preferate
Nu o sa fac referire la campanii care pot constitui oricand studii de caz in cartile de advertising. Sunt cateva brand-uri mari care scot anual astfel de campanii, corecte, creative, cu rezultate remarcabile. Le gasesti la o simpla cautare pe Google, sau iti impanzesc Facebook-ul cateva zile.
In schimb, o sa recunosc deschis ceea ce colegii mei stiu de ceva vreme – in fiecare an, cam de cand incep sa pregatesc propunerile pentru campaniile de iarna si sa ascult colinde (in mijlocul verii), astept cu nerabdare spot-ul John Lewis de Craciun.
Printre toate reclamele la discount-uri, produse de post, produse traditionale, urari de sarbatori (fericite), astept sa vad acea poveste bine spusa. Pana acum, nu m-au dezamagit in nici un an.
Publicitatea de peste 20 de ani
Ca sa imi pot face o idee despre cum ar putea arata publicitatea peste 20 de ani, ar trebui sa imi pot imagina cum vor arata noile tehnologii peste 20 de ani. Publicitatea depinde de media de orice fel – sau cum zicea McLuhan, ,,the medium is the message”. Din pacate, nu am suficienta imaginatie – totul se misca foarte repede in zilele noastre. Apar noi si noi tehnologii – unele vor rezista, altele nu.
Mai curand, ceea ce pot sa spun este ca sper foarte mult ca, indiferent cum va arata publicitatea, sa aiba la baza din ce in ce mai multe studii stiintifice si mai putine presupuneri si preferinte ale celor care fac sau platesc reclamele.
Pensie de publicitar? :)
Ma vad iesind la pensie din comunicare, pentru toate provocarile noi care ma asteapta. Si, de ce nu? poate voi iesi la pensie de la Pandorra :)
Am, insa, in plan sa imbin in urmatorii ani publicitate cu psihologia (a doua mare pasiune si specializare pe care o am).
Dar despre asta poate va povestesc cu alta ocazie…