[Noii publicitari] Deci se poate. Gabriela Stroe (Wopa) este contabilul care a devenit account

Nu doar ca advertisingul rămâne o industrie atrăgătoare pentru ”tineretul din ziua de azi”, dar reușește să surclaseze în preferințe și alte industrii care sunt, teoretic, mai stabile. Titlul acestui interviu cu Gabriela Stroe (Senior Account Executive, Wopa) redă destul de fidel povestea. Când drumul nu-ți mai place, trage de volan. Nu prea brusc, pregătește-ți momentul, alege-ți copilotul potrivit. Apoi, fă-o!

Gabriela e de doi ani la Wopa, iar până acum, diversitatea și dinamica specifice vieții de agenție le-a trecut la plusuri. Sunt și minusuri:

Nu-mi place sentimentul că timpul nu este de partea mea, ca nu am 30 de ore pe zi și 10 zile într-o săptămână, astfel încât să pot face mai multe proiecte, să particip la mai multe workshopuri și evenimente.

Primul său proiect de publicitar a fost unul in-store, cu sampling în supermarket. Și-a petrecut tot weekendul învârtindu-se pe lîngă stand. O lăsăm pe ea să povestească, o face mai frumos. 

Intrarea în publicitate?

Eu nu sunt o persoană care și-a dorit să lucreze în advertising de pe băncile facultății, dar sunt genul de om care organizează și e organizat. Pornind de la asta, am încercat să obțin joburi care necesitau aceste atribute. Am început să lucrez în domeniul financiar, însă după 6 luni simțeam că mă sufoc, așa că am decis că trebuie să fac altceva.

Am analizat mai atentă ce îmi doresc și mi-am dat seama că am mare nevoie de comunicare, de interacțiune cu oamenii, eventual cu foarte mulți oameni. 

Și, ce să vezi. mi-a trecut prin cap ideea de publicitate. Așa că, am început să mă informez și să aplic pe la diverse agenții.

Așteptări vs. realitate

Să ne întelegem: eu sunt contabilul care a devenit account. Nu aveam nicio idee despre industrie și cu siguranță, nu realizam CÂT DE MULT se muncește în ea. Mi se părea că totul e doar despre evenimente și happenings, distracție și întâlniri cu lume cool.

Cât despre oameni, întotdeauna i-am perceput fiind deschisi și foarte mișto :) Realitatea nu e departe în ceea ce privește oamenii, chiar sunt misto, surpriza a fost când am ajuns acasă ruptă de oboseală. Pardon, când ajung acasă ruptă de oboseală.

Interviurile de până acum

Nu pot spune că am fost la foarte multe interviuri, însă, de fiecare dată au fost mai mult niște întâlniri informale, discuții relaxate cu cei care vor să te cunoască nu doar ca profesionist, ci și ca om.

Deci nu pot spune că am fost la interviuri în sensul strict al termenului sau că m-a întrebat cineva ce hobbiuri am sau ce planuri de viitor sau unde mă văd peste 10 ani. Și asta a fost foarte bine, pentru că un astfel de limbaj de lemn m-ar fi demoralizat.

Am intrat în echipa de Client Service BTL din Wopa. Am fost foarte mândră că am reușit să lucrez într-o agenție. Țin minte că la primul eveniment outdoor la care am participat, am primit un badge pe care scria “Staff”. Am fost atât de încântată de el, încât l-am purtat 3 zile continuu. Încă îl am acasă, pus bine în cutia cu “Little treasures”.

Workflow de agenție și primele proiecte

Nu ai cum să uiti primul proiect. E acolo cu prima zi de școală, cu admiterea la facultate... A fost un proiect in-store, cu sampling în supermarket. M-am învărtit pe lângă stand tot weekendul. 

Nimic nu mi se părea mai mișto decât să văd materializat un proiect la care eu muncisem o săptămână întreagă. Acum clar îl văd cu alți ochi, dar atunci, standul ăla era pentru mine cât valoarea salariului pe 1 an și un Grand Effie laolalta.

Publicitatea, cu bune și rele

Sunt de 2 ani jumătate în Wopa. Îmi place dinamica, diversitatea, îmi plac oamenii. Nu-mi place sentimentul că timpul nu este de partea mea, ca nu am 30 de ore pe zi și 10 zile într-o săptămână, astfel încât să pot face mai multe proiecte, să particip la mai multe workshopuri și evenimente.

Ce cauți la un job?

Sunt o fire mai energică și mai neastâmpărată, așa că atunci când ma uit la un job îmi doresc să cunosc clienții cu care o să interacționez. Caut proiecte complexe, cu implementare în timp scurt, asta mă ține în priză și, în același timp, îmi consolidează experiența de BTL-istă.

Cărți

Naomi Klein, No Logo. Nu este neaparat despre advertising, dar mi-a venit automat în minte. Paradoxal, oarecum, pentru că e o carte care vorbește despre o “tiranie a mărcilor”, o carte care critică accentul pus pe “ambalaj”. Totuși, lectura cărții poate fi un turning point.

Cea mai bună sursă de inspirație sunt oamenii. Spuneam că în jobul anterior mi-a lipsit conexiunea umană. Acum încerc să mă înconjor cu oameni cât mai mișto și cât mai diferiți.

Campanii preferate

Odată cu intrarea în publicitate am început să aflu și eu una alta, despre platforme și site-uri de profil, festivaluri și care-i treaba asta cu premiile. Așa că, atunci când am puțin timp, arunc un ochi să văd ce s-a mai întâmplat.

Așa că nu o să nominalizez o campanie de referință pentru că nu știu să evaluez o campanie de referință. Însă o să-ți răspund după criteriul “ce mi-a rămas în cap din ce am citit” și e cam așa: anul acesta “It’s a Tide Ad”, din trecut “”Nike Courage”, iar din România evident ”Magic Home”.

Publicitatea de peste două decenii

Eu nu știu cum o să arate peste 2 ani, cu atât mai mult peste 20. Dar, uitându-mă în jur, cred că tehnologia și digitalizarea vor transforma total advertisingul. Deja se întâmpla asta. Probabil că în 20 de ani, oamenii vor participa la evenimente de acasă în timp ce o dronă va facilita experiența, se va inventa teleportarea, vom face evenimente cu clone și holograme, va fi crazy! Huh, abia astept.

Pensie de publicitar? :)

Mă văd iesind la pensie din comunicare, dar cred că asta se va întâmpla foarte târziu. E un domeniu care te ține în priză, mereu conectat și alive. Și când voi ieși la pensie, sigur nu voi fi genul ala de bătrână care sparge drona copiilor sau arunca cu papucul-holograma după vecinii care fac gălăgie. Eventual îmi voi trimite clona să se răzbune :D