[Noii publicitari] Ioana Cozma si Iulia Damaroiu de la Graffiti BBDO s-au luat si la bine, si la brief

Introducerea in publicitate, cu o mie si una de explicatii, cocoloseala si traininguri nu prea se regaseste in realitate. In schimb, dupa un induction rapid despre clienti, esti bagat rapid in proiecte. Vezi tu apoi ce si cum. Ioana Cozma si Iulia Damaroiu, copy si art la Graffiti BBDO, ne-au raspuns, in tandem, la cateva intrebari. Sunt prietene de vreo 8 ani, iar echipa in agentie fac de vreo 3. Au si nume de scena, deci e o echipa de cursa lunga: Ionulia. 

Cred ca cel mai greu e sa obtii primul job. Cel putin pentru mine, incertitudinea aia de la inceput cand inca nu ai incredere in ce stii sa faci, a insemnat un mare blocaj mental. 

 Asta ne spune Iulia. 

Primul lor job a fost intr-o agentie mica, iar la Graffiti BBDO au ajuns ”printr-un om care cunostea un om, cum se fac toate „combinatiile” de succes in publicitate”. Uf, lasam citatul asta aici, poate-l stergem mai pe seara :)

Cand, cum si de ce publicitate?

In anul II de facultate. Am facut Facultatea de Jurnalism si Stiintele Comunicarii si cand ne-am ales specializarea, am hotarat sa alegem publicitatea. Nu a fost o decizie sigura si asumata, ci ne era teama de posibila saracie adusa de jurnalism si confirmarea temerilor mamelor noastre.

Asteptari vs. realitate

Ioana: Recunosc, industria avea un aspect „cool” din afara (scriu cool intre ghilimele, pentru ca tineretul din ziua de azi nu mai foloseste acest termen in mod neironic). Parea ca publicitatea este aceasta petrecere continua si da, chiar asta este, doar ca petrecere continua de brief-uri.

Iulia: Sincera sa fiu cred ca, in mod surprinzator, percepeam industria ca fiind mult mai serioasa si orientata pe rezultate calculabile. Cred ca mi se trage din facultate si master unde pe asta se punea accent. In realitate oamenii (cel putin cei din creatie) sunt mult mai idealisti, mai pe caterinca, desprinsi parca de zona asta comerciala a publicitatii.

Cred ca e si de bine si de rau in acelasi timp: pe de-o parte oamenii au nevoie de alt tip de content pentru a putea inghiti atata influx de publicitate, pe de alta parte nu cred ca trebuie sa uitam de ce facem asta si ce suntem pana la urma, oameni de marketing.

Interviurile de pana acum

Ioana: Interviurile la care am fost mi-au dat impresia ca publicitatea e mai chill decat credeam la inceput. Deschidere exista pentru juniori si nevoia de oameni este permanenta in agentii, doar ca trebuie sa ai un skill foarte important (care nu este legat de postul pentru care te duci): sa fii increzator si sa iti negociezi termenii.

Zic asta, pentru ca e foarte posibil sa ajungi intr-o spirala a internshipurilor neplatite pana sa ajungi la un job pe bune (am patit).

Iulia: Cred ca cel mai greu e sa obtii primul job. Cel putin pentru mine, incertitudinea aia de la inceput cand inca nu ai incredere in ce stii sa faci, a insemnat un mare blocaj mental. Fiecare mail neraspuns ma facea sa incerc din ce in ce mai putin. Si cred ca multi juniori patesc asta.

Cred ca industria e destul de greu de patruns pentru oameni noi, in special cei care sunt complet straini domeniului si nu au macar un prieten, doi sa-l ghideze. Din fericire dupa primul job urmatoarele cam vin organic si anxietatea aia data de sindromul impostorului se evapora si ea cu timpul.

Primul job

In industrie am intrat impreuna, ca echipa si planuim sa ramanem tot impreuna, ca ne-am luat la bine si la brief.

Ioana: A pornit de la niste internshipuri neplatite (vezi mai sus) ca junior art si dupa ce „m-am ars”, am decis sa schimb directia pe copy si sa m-am lipit de Iulia, care a preluat fraiele art direction-ului.

Primul nostru job a fost intr-o agentie mica, unde eram singura echipa de creatie (fara director de creatie) si asta ne-a ajutat putin sa invatam cum sa fim pe cont propriu. La Graffiti BBDO am ajuns printr-un om care cunostea un om, cum se fac toate „combinatiile” de succes in publicitate.

Workflow de agentie, primele proiecte

„Introducerea practica” in publicitate este un subiect de examen de licenta, dar nu este realitatea. Pentru ca de obicei esti aruncat direct in proiecte (dupa un mic induction despre client) si te prinzi pe parcurs cum sta treaba.

Primul nostru proiect este probabil uitat undeva, intr-un raft de birou, pentru ca a fost o brosura pe care am preluat-o pe jumatate de la echipa anterioara de creatie. Dar primul nostru proiect serios a fost campania de redirectionare 2% pentru Fundatia pentru SMURD, unde am lucrat alaturi de Corina Bacanu.

Publicitatea, cu bune si rele

Drumul nostru a fost destul de lin prin agentii si cred ca cel mai mult ne place la acest domeniu ca schimbarea face bine. Vorba mamelor „cat esti tanar, te plimbi si descoperi”.

Asa si in publicitate, la inceput e bine sa investighezi, ca sa descoperi unde vrei sa te pensionezi. Ce ne place cel mai putin este lipsa zilelor de concediu din plin, dar (speram ca) numarul lor va creste odata cu experienta.

Ce cautati la un job?

Liniste sufleteasca. Glumim, dar ar fi buna si aia uneori. Cautam dinamism, dar si organizare si cautam ceea ce vrea toata lumea de la un job: cand ne trezim dimineata, primul gand sa nu fie „nu vreau sa merg azi la birou”, ci „de abia astept sa bag pe proiectul ala”. Obiectivele acestea au fost discutate in cuplul-echipa si sunt reinventariate semestrial, sa vedem unde suntem cu inima si creierul.

3 carti de advertising

Ioana: Creativitatea in Publicitate, Pat Fallon & Fred Senn: am imprumutat-o de la Biblioteca Judeteana din Piatra Neamt intr-a 11 -a si a fost cartea care mi-a dat lumea peste cap. Nu stiam ca exista industria publicitatii pana nu am gasit cartea asta. Tin minte ca am citit-o in tren, pe drumul Bucuresti – Piatra (6 ore) si a fost o revelatie.

The In-House Design Handbook, Catharine M. Fishel: cumparata in perioada cand eram inca art, dar care m-a ajutat sa imi inteleg mult mai bine artul acum, cand sunt copy. Chiar daca este despre agentiiile in-house si trateaza acest aspect corporate al design-ului, lucrurile sunt povestite in asa fel incat se potrivesc oricarui proces creativ.

Clients from Hell (1&2), Bryce Blandon: incepusem cu blogul si apoi am gasit online si cartile. Recomand pentru ras cu lacrimi si bulbuci, dar si pentru ca te pregatesc sa te confrunti cu astfel de situatii in agentie.

Iulia: Marturisesc ca in momentul in care mi-am terminat studiile (terminat e un cuvant generos aici) am cam terminat-o si cu cartile cu si despre publicitate. N-a fost o decizie intentionata, doar ca prefer beletristica si in acest moment abia am timp de ea.

Advertising and Promotion: An Integrated Marketing Communications Perspective: asta e o monstruozitate de carte pe care am citit-o la master si e foarte folositoare daca vrei sa te faci doctor in advertising, marketing si PR, mai putin folositoare daca vrei doar sa lucrezi in domeniu.

Truth, Lies, and Advertising: The Art of Account Planning: cartea asta am citit-o pe vremea cand abia am inceput sa fac cunostinta cu planningul la facultate si m-am cam indragostit de el pentru o perioada. Desigur e si un pic inselatoare pentru ca incepi sa visezi la lucruri care nu stiu cand vor fi posibile pe piata autohtona unde strategia e de multe ori pe banca de rezerve.

Scientific Advertising: Ce pot sa spun, am terminat mate-info si imi plac lucrurile pragmatice.

Campanii preferate

Intrebarea aceasta, desi are un scop, este moartea interviurilor. Mai ales pentru un junior, care inca are impresia ca trebuie sa recite ca la facultate, se emotioneaza si nu mai stie ce campanii pregatise de acasa (am patit si asta).

Ioana: In acest moment, am doua in minte. Local – stiu ca nu e raspunsul la care se asteapta creativii-castigatori-de-Cannes, dar eu sunt o fata simpla si cerbul Cornel m-a impresionat in anul Domnului 2009, in campania de la Ciucas. Mi-a placut si cum a evoluat pe parcursul anilor acest brand in ATL si in online.

Global – campania Gucci & Ignasi Monreal 2018 – poate sunt superficiala, dar m-a uimit frumusetea acestui website:  si interactivitatea digitala cu care au abordat ilustratiile si colectia.

Iulia: Aoleu, nu iar. Campania aia de la fulgii Fortza – Fortza fie cu tine parca se numea. Am ras, mi-a ramas in cap si e prima campanie care imi apare in minte cand primesc clasica intrebare.

In ceea ce priveste campaniile internationale, ma simt ca atunci cand ma intreaba cineva care e filmul meu preferat. Pot doar da un exemplu, dar sunt sute de alte campanii la fel de bune sau chiar mai bune pe lumea asta.

Campania de la Chipotle - Back to the start are un efect asupra mea si anume, imi vine sa plang de fiecare data cand ma uit la spot. Nu pot sa-mi explic de ce, dar ideea e ca nu o mai privesc ca pe o campanie ci ca something bigger than that. Un content de sine statator la care oamenii se uita de buna voie si acum, cred ca 7 ani mai tarziu.

Si cred ca, din punct de vedere publicitar, cel mai misto lucru la spotul asta e ca transmite ceva despre brand (sustenabilitate) intr-un mod foarte usor de inteles si memorabil.

Viitorul publicitatii

Ioana: Publicitatea peste 20 de ani cred ca va arata bine, dar va fi modelata pentru un consum mult mai rapid. Si aici intervine tehnologia, care are un impact mare asupra modului in care facem campaniile: rapid si pentru toate formatele.

Iar chestia cu tehnologia si digitalul este ca formeaza duo-ul ala de prieteni pe care nu ai vrea sa-i inviti la petrecere uneori, dar gasesc ei o modalitate sa vina. Asa ca n-ai ce face, le dai si lor o bere (sau mai multe).

Iulia: Sincer, viitorul industriei nu stiu sa-l anticipez. Poate o sa fie mai fluida, mai reactionara, cam cum e PR-ul in acest moment, care stie sa se plieze mult mai bine pe lucrurile care se intampla acum, in moment.

Sper doar sa incepem si noi sa privim digitalul ca ceva de sine statator si nu ceva alipit ATL-ului, ca un afterthought. Exista atata potential in directia asta si dat fiind faptul ca bugetele in Romania sunt mult mai mici decat in alte tari, aici e sansa noastra sa facem ceva cu adevarat misto pentru ca nu sunt costuri chiar atat de mari si doamne ajuta avem resurse (aici ma refer la oameni).

Pensie de publicitar? :)

Ioana: Sunt doua scenarii: fie ma vad iesind la pensie din comunicare, fie ma vad iesind din comunicare si pensionandu-ma ca freelancer. E un domeniu alert, care iti poate tine neuronii batrani in viata, asta stiu sigur. Dar iti poate da si o gastrita.  

Iulia: As spera ca da, dar pentru binele creierului meu nu stiu daca este cea mai buna idee. E un domeniu in care nu prea ai liniste si exista o clara tendinta de epuizare mentala.

Acum, cine stie, poate o sa ajung sa fac vizualuri ajutata de cainele meu pentru nevazatori (am astigmatism si e in crestere, foarte tragic pentru cariera mea) undeva la varsta de 95 de ani. Orice e posibil.