[Noii publicitari] Mihaela Dinu (Kubis Interactive): Am citit cartea lui Trâncă prin anul doi de facultate și îmi amintesc că o pasam cu colegii, de la unul la altul

Mihaela Dinu este junior copywriter la Kubis Interactive și a știut că vrea să lucreze în publicitate încă de prin liceu. Industria asta a fost mereu acolo pentru ea, între jurnalism și radio. Până când a decis să facă Școala ADC, iar apoi lucrurile s-au cristalizat. După ce a absolvit-o, a făcut un internship în Creație, la FCB, care apoi s-a transformat în job full -time. Digitalul a atras-o însă, așa că a lăsat BTL-ul în urmă, și iată-ne ajunși în zilele noastre. 

 Aici am învățat digital de la zero și m-am îndrăgostit total de zona asta.

Despre interviurile de job, nu ne poate spune prea multe Mihaela. Dar se pare că ele nu-s chiar interviuri, ci mai degrabă pitchuri în care te vinzi cum știi mai bine. Iar dacă ești bun(ă), înveți din ele și mergi mai departe.

În industria noastră interviurile nu sunt de fapt interviuri, sunt mai degrabă niște discuții mișto cu oameni deschiși, pe care poți să-i întrebi tot ce-ți trece prin cap.

Când ai decis să intri în publicitate?

Acum foarte, foarte mult timp. În liceu, mai exact. Cred că într-un fel am știut dintotdeauna că o să lucrez în industria asta a comunicării. Când eram mică scriam foarte mult, îmi plăcea să vorbesc și să-mi exprim părerea, chiar și cu forța uneori, am avut de-a face un pic și cu radioul și mi-am imaginat sau mi-am dorit cumva să fac jurnalism.

Mai târziu, prin clasa a 11-a, am descoperit că există și altceva pe lângă jurnalism, iar după discuții infinite și mult research pe net, mi-am dat seama că vreau să văd ce e cu publicitatea. Așa că primul pas a fost FJSC, Publicitate.

Iar al doilea pas internshipuri și stagii de practică, care m-au ajutat să descopăr și să înțeleg puțin câte puțin lumea asta. Iar al treilea pas, cunoscut  și drept un moment de confirmare pentru mine, a fost Școala ADC.

Așa că pot să spun că a fost o decizie luată și pe baza lucrurilor la care mă pricepeam, dar și a lucrurilor care-mi plăceau cel mai mult, iar cu timpul s-a transformat totul într-o pasiune.

Asteptări vs. realitate

Nu conștientizam deloc ce urma să fac cu adevărat și nu luam lucrurile atât de mult în serios. Îmi imaginam că oamenii aruncă cu idei în sus și în jos, că se joacă cu concepte, cuvinte și fac fix ce vor. Fix ce vor adică visează noaptea ceva, iar a doua zi pun în practică.

Când am ajuns în agenție, mi-am dat seama că publicitatea înseamnă mult mai mult, că există client, și brief, și feedback, și lucru în echipă și mulți oameni care muncesc zile și nopți ca totul să iasă perfect. Și că de multe ori, ce visezi tu noaptea, nu poți să pui a doua zi în prezentarea la client. Haha.

Interviurile de până acum

Sincer, n-am avut parte de prea multe interviuri până acum, dar alea pe care le-am avut au fost chiar interesante și sunt convinsă că o să le țin minte toată viața. Mi se pare foarte tare că în industria noastră interviurile nu sunt de fapt interviuri, sunt mai degrabă niște discuții mișto cu oameni deschiși, pe care poți să-i întrebi tot ce-ți trece prin cap.

Sau un fel de exercițiu. Da, le poți numi și exercițiu. E ca un fel de pitch, doar că în loc de idei, te pitchuiești pe tine. Iar dacă primești un nu, poți să o iei ca pe un așa a fost să fie sau poate că au avut ei o zi proastă. Ideea e că ai de câștigat, indiferent dacă în final te alegi cu un job sau nu. Poate la următorul interviu te pitchuiești și mai bine, cine știe!

Iar pentru un junior publicitatea e fun, e o surpriză tot ce ți se întâmplă, în special atunci când ajungi să ai o mie de trăiri într-o singură zi: entuziasm și frică, și emoție, și groază, și bucurie, de toate cu de toate! Dar asta-i bine! Plus că te învață și te obligă să fii la curent cu niște lucruri care se întâmplă în jurul tău, să înțelegi oamenii, să gândești și să fii un bun observator. Lucruri care îți folosesc nu doar în agenție, ci și în afara ei.

Primul pas în industrie

În industrie am intrat imediat după ce am absolvit Școala ADC. Am început cu un internship în creație, care cu timpul s-a transformat într-un job fulltime. A fost primul meu job și continui să fac asta încă de pe atunci. Deci pot să zic că am fost și sunt o norocoasă!

Workflow de agenție

Eu, una, am luat parte la munca din creație încă din prima mea zi în agenție, pe vremea când eram intern. Cred că primul, primul proiect la care am lucrat a fost chiar pentru un pitch (pentru necunoscători, iubesc pitch-urile) și îmi amintesc că am avut un fel de debrief, iar după câteva ore de brainstorming cu artul meu de pe atunci, am stat undeva afară la o masă și ne-am prezentat ideile în fața directorului de creație și a altor oameni din agenție, oameni pe care nu-i cunoașteam și habar nu aveam cine sunt.

Aveam un million de emoții, mă chinuiam să citesc totul de pe o foaie și îmi tremurau mâinile pe foaia aia, dar în final s-a dovedit a fi un exercițiu bun pentru mine.

Parcursul prin agenții

Parcursul meu în agenții. Hmm. Așa cum am spus și mai sus, în agenție am ajuns imediat după ce am terminat Școala ADC. Am început cu un internship la FCB, după care am rămas în departamentul de Creație ca Junior Copywriter. A fost perfect pentru că iubeam tot ce însemna BTL și îmi doream foarte mult să fac asta.

Plus că acolo am dat de unii dintre primii oameni care m-au inspirat, primii oameni pe care i-am bătut la cap și care mi-au oferit tot felul de insighturi. Eram foarte curioasă să descopăr lucruri, un pic speriată ce-i drept, dar curioasă.

După nu foarte mult timp, spiritul meu de junior curios a ieșit mai mult la suprafață și am zis că vreau să văd care e treaba cu digitalul.

Și imediat cum mi-am dat seama că îmi doresc să descopăr partea asta, zeii publicității mi-au adus-o în cale pe Laura (hei, Laura) care a venit la pachet cu Kubis Interactive și cu o agenție plină de oameni îndrăgostiți de digital. Aici am învățat digital de la 0 și m-am îndrăgostit total de zona asta.

Ce-mi place cel mai mult: provocarea. Nu e o zi în care să nu simt că domeniul ăsta mă provoacă, proiectele noi, de la cele mai mici la cele mai mari, oamenii cu care lucrez, de la CS la Creație, feedback-ul, indiferent în câte runde vine. Și fluturii ăia în stomac dinaintea unui proiect, când nu știi dacă o să fie bine ce faci sau dacă o s-o scoți la capăt. Dar apoi o scoți la capăt și vezi că a fost bine ce-ai făcut, răsufli ușurat, ești fericit și parcă mai vrei.

Ce-mi place cel mai puțin: NU-urile. Adică proiectele care mor, ideile alea la care muncești zile întregi, îți plac, vezi cum prind contur, dar în final karma intră în peisaj, iar proiectul moare. Și mai sunt ideile care stau în sertar, desi chiar ar merita să vadă lumina zilei.

Ce cauți la un job?

Provocări, desigur. Și pe lângă provocări, oameni care să mă ajute să cresc, de la care să am ce să fur zi de zi de zi de zi și care să iubească ce fac la fel de mult ca mine. Cred că e extrem de important să fii înconjurat de astfel de persoane, mai ales la început de drum, care te susțin și vor să împărtășească cu tine niște lucruri, pe care poate și ei le-au prins de la alții în călătoria asta.

3 cărți de advertising 

O să încep cu Brief a lui Sorin Trâncă, pentru că am citit cartea prin anul doi de facultate și îmi amintesc cum eu și colegii mei o pasam de la unul la altul prin amfiteatrul R3. M-a inspirat pentru că a reușit să înglobeze perfect niște detalii pe care le cauți mai ales ca student și pentru că a reușit să-mi răspundă la câteva întrebări la care nimeni n-avea habar să-mi răspundă la vremea respectivă.

Și mai e Branding pe frontul de est, a Anetei Bogdan, pe care am răsfoit-o tot anul trei și care m-a ajutat să înțeleg bine brandurile din România și să fac niște diferențe produs vs. marcă vs. brand. Și, desigur, orice carte de-a lui Olins, care apropo e preferatul meu.

A, era să uit de Trout On Strategy – e o carte care îți deschide niște orizonturi, mai ales dacă ești om de creație, și pe care merită să o citești dacă ești măcar un pic interest de procesul de strategie și ai curiozități despre poziționare, diferențiere etc.

Campanii preferate

O să încep cu MagicHOME, care pentru mine e mai mult decât o campanie. E un proiect care a demonstrat că ce facem noi aici poate să conteze mai mult decât credem și că din publicitate pot ieși lucruri bune. I-a făcut pe oameni să acționeze, i-a unit și în final a produs o schimbare. Asta ne dorim cu toții, să facem din când în când lucruri care să conteze. Ce s-a întâmplat cu MagicHOME a contat.

Și apoi e Go with the flaw de la Diesel, pe care poți să o vezi de o mie de ori și nu te  plictisești. E un pachet întreg: are insightul, are ideea, are muzica, are personajele și mesajul ăla care îți spune să fii tu, să te accepți așa cum ești - e destul de îndrăzneț pentru era în care cele mai multe branduri ies în față și îți spun doar ce vrei să auzi.

Peste 20 de ani

Știu sigur că nu vor apărea roboți care să facă lucruri în locul nostru :) Da, există AI-uri care extrag date despre consumatori, dar cele mai multe insighturi despre oameni sunt încă deținute de oameni. Iar un AI nu va putea împacheta un mesaj sau o idee în același fel în care un om de creație o va putea face.

Mă aștept la multe schimbări cu siguranță, căci dacă nu ar fi ar însemna că ceva merge prost. Îmi imaginez că se vor întâmpla din ce în ce mai multe lucruri în online (uite cum Instagram și-a lansat IGTV-ul), mai ales că vin niște generații noi din urmă, alt target, alți oameni cu care vorbim, care cresc și trăiesc atât de mult în mediul ăsta. Vorbim noi peste 20 de ani!

Și, da, tehnologia are un impact în publicitate, simt asta, sunt sigură că nu sunt singura. Dar cred că-i de bine, pentru că toată zona asta nouă de tech ne ajută să livrăm mai ușor mesajele și să captivăm mai rapid atenția oamenilor.

Plus că totul e mult mai interesant și pentru noi atunci când încercăm să găsim niște soluții prin care să integrăm partea de tehnologie și să oferim alt tip de content sau de entertainment.

Te vezi ieșind la pensie din publicitate?

Asta e o întrebare la care nu am un răspuns, dar la care m-am gândit de foarte multe ori.

Și nici nu cred că nu există un răspuns cu da sau nu. Ce mi-e clar e că mi-ar plăcea să fac asta cât  mai mult timp posibil și, de ce nu, să fiu unul dintre oamenii ăia care ies la pensie din publicitate, să fac parte din schimbări și să simt pe pielea mea cum o să arate publicitatea peste 10 ani și apoi peste 20 de ani.