Ce este Mesteshukar ButiQ (MBQ)? Inainte de toate, o asociatie ce are ca scop principal reactivarea culturii rome si a importantei acesteia in randul mestesugarilor dar si pasionatilor de design interior si de produs. Apoi, un magazin care vinde accesorii, haine, genti, obiecte de bucatarie si home deco gandite de designeri romani si straini si produse (din materiale diverse precum cupru, alama, argint, lemn de mai multe tipuri) de mainile a 11 mestesugari colaboratori.
In 2011, Ciprian Necula punea bazele proiectului dupa o serie de actiuni dedicate culturii rome intreprinse la K Consulting Management & Coordination, o intreprindere sociala care trateaza problemele comunitatilor vulnerabile din tara. Acolo l-a cunoscut pe Andrei M. Georgescu, managerul proiectului din 2013 incoace (cand a inceput sa mixeze productiile traditionale cu cele contemporane). Care a fost procesul prin care au format toata echipa? Pai au mers din comunitate in comunitate, au vorbit cu primari, au organizat targuri si au atras oameni priceputi la faurit lucruri. Apoi au facut o selectie si au pornit treaba.
Ce ar mai trebui mentionat este faptul ca pretul cu care cei de la MBQ cumpara produsele finale este de 10 ori mai mare decat pretul cu care cumpara majoritatea retailerilor. Ne-a explicat Andrei cum sta treaba si ne-a dat exemplu lingura de lemn. Asa ca va propunem sa luati o lingura, de care vreti, sa mai amestecati o data in limonada si sa o savurati alaturi de o lectura proaspat trecuta din audio in scris.
Backgroundul lui Andrei
Am terminat Marketingul la ASE in Bucuresti. Nu stiu ce poveste sa-ti evidentiez din perioada facultatii. Cred ca un singur lucru ar fi: cursul de managementul crizelor. Era vorba despre managementul crizelor de PR, un lucru important pentru un antreprenor care urmeaza sa intampine multe crize de acest tip, de-a lungul timpului. As putea spune ca asta e principalul lucru cu care am ramas din studiile de marketing.
De fapt ar mai fi ceva din perioada facultatii. Am fost in AIESEC. Am inceput in Craiova pentru ca mai apoi sa ma ocup de proiectele AIESEC in Ploiesti si de cateva din Bucuresti. Poate ca cea mai mare provocare a fost sa fac parte din echipa de organizare a unei conferinte internationale care s-a intamplat chiar in Bucuresti si partial in Mangalia. Cumva, a fost prima data cand m-am ocupat de organizarea unui eveniment cu un public de cateva mii de oameni.
Evenimentul a iesit foarte bine, iar asta a dat startul colaborarii cu K Consulting Management and Coordination, unde managerul proiectului la care urma sa lucrez era Oana Toiu, fostul presedinte AIESEC Bucuresti de pe vremea cand eram in asociatie. Intamplator, evenimentele KCM&C erau chiar dedicate culturii rome si mestesugurilor traditionale. Si uite asa am ajuns sa iau, pentru prima data, contact cu lumea asta.
Mesteshukar ButiQ: start
In primul rand, ideea nu a fost a mea, ci a lui Ciprian Necula, un activist rom, antropolog ca pregatire. Ciprian si-a dat seama ca, desi venea dintr-o familie de fierari, nici el, nici tatal lui nu mai aveau neaparat ceva in comun cu mestesugul respectiv.
Asta a fost momentul in care a realizat ca, desi foarte multi romi din Romania provin din familii traditionale, identitatea de mestesugar era pe cale de disparitie. Cu toate astea, cand mergem la un mestesugar si intrebam cum se identifica, de foarte multe ori el ne spune ca e caldarar sau argintar. Adica inainte de orice, inainte de a fi rom sau de a fi roman, e mestesugar. Asa ca identitatea e foarte importanta. Si de-asta salvarea mestesugului a devenit o misiune importanta pentru noi.
In cautarea mestesugarilor
Totul s-a nascut in interiorul KCM&C. La inceput, am realizat un studiu in comunitatile de mestesugari. Modul in care au fost gasiti initial mestesugarii a fost word-of-mouth, adica s-a mers din comunitate in comunitate, am vorbit cu multi oameni - de la primari, la facilitatori locali, consilieri, am pornit tot felul de targuri. Mergeam la targul din sat si intrebam daca oamenii cunosc un impletitor sau un rudar foarte bun si asa, usor-usor, am cunoscut foarte multi mestesugari din intreaga tara. Pe parcurs, am facut o selectie: in functie de calitatile pe care le aveau si de seriozitatea cu care au tratat colaborarea cu noi sau, de multe ori, si in functie de deschiderea cu care incercau lucruri noi, obiecte noi.
Ideea de a face un mix intre contemporan si traditional a aparut ulterior, iar ideea Mesteshukar ButiQ a aparut in 2011. Eu am preluat brandul in 2013, cand am facut tranzitia de la a vinde obiecte traditionale facute de mestesugari, la a vinde obiecte create de mestesugari impreuna cu designeri de obiect. Aproape un an de zile ne-a luat sa gasim designerii care sa fie dispusi sa creeze obiecte si colectii de tipul asta.
Echipa de inceput si evolutia ei
Practic, la inceput, am fost eu si colegul meu Victor Dulgheru care inca se ocupa de partea de productie. El e responsabil de relatia cu toti mestesugarii. In prezent insa, aproape toti oamenii din echipa actuala interactioneaza sau lucreaza direct cu mestesugarii, dar Victor coordoneaza partea de productie si de comenzi.
In ceea ce priveste mestesugarii colaboratori, am inceput, sa zic, cu vreo 7-8, iar acum am ajuns undeva la 15. Dar s-au mai schimbat pe parcurs - adica n-as putea spune ca la cei 7 am mai adaugat 8. De fapt, s-a intamplat ca jumatate din echipa initiala sa plece, din diverse motive, si au aparut alte persoane.
Din tot procesul asta de triere, cea mai importanta a fost disponibilitatea mestesugarilor de a testa, de a experimenta. Pentru ca nu e deloc usor sa creezi obiecte noi, sa lucrezi cu un designer de produs timp de o saptamana si la final sa-ti dai seama ca de fapt numai unul sau doua obiecte au trecut toate testele de rigurozitate pe care le-am impus de la inceput. Pentru ca na, ca in orice proces de creatie, sunt foarte multe etape - uneori ies niste obiecte extraordinare, alteori nu. Se poate intampla ca dintr-un proces de dezvoltare de obiect sa nu iasa nimic pana la urma sau sa iasa ceva ce nu se vinde pur si simplu.
Resursele necesare
Poate cea mai importanta parte a fost abilitatea de a ne deplasa si de a experimenta. Si pentru asta, sigur, a fost nevoie de bani. Bani pentru a plati mestesugarii, pentru a cumpara materie prima, pentru a organiza toate deplasarile in comunitati, pentru designeri dar si pentru oamenii care se ocupa efectiv de dezvoltarea unui obiect.
Modul in care noi colaboram cu mestesugarii este unul foarte clar, foarte direct, nu se intampla din birou - adica nu e cineva care face o schita si dup-aia o trimite pe email mestesugarului. Modul in care se intampla de fapt este ca fiecare designer trebuie sa mearga in atelierul mestesugarului cu care urmeaza sa lucreze. Trebuie sa mearga acolo si sa inteleaga formele, tehnicile, limitarile, materialele din care va fi facut obiectul gandit de el si abia apoi, impreuna cu mestesugarii, sa dezvolte diverse prototipuri.
Materia prima si procesul de lucru
E un proces de trail and error de foarte multe ori, pentru ca se incearca foarte multe forme, testam toate limitarile materialelor, mai ales cand vine vorba de lemn sau de rachita - acolo sunt mult mai multe limitari decat la metal. In principiu, obiectele pe care le-am creat noi de-a lungul vremii variaza foarte mult: de la obiecte de decor sau obiecte de bucatarie, pana la bijuterii sau accesorii, inclusiv haine si genti.
Incercam sa avem o gama cat mai variata tocmai pentru ca lucram cu mestesugari diversi si, implicit, cu materiale foarte diferite. La noi gasiti obiecte facute din cupru, alama, argint, lemn de mai multe tipuri, rachita, papura, rafie, din tot felul de textile, din piele, aluminiu, din bronz. Cam astea sunt. Asa ca, bineinteles, trebuie sa ai o gama foarte diversificata de produse, in asa fel incat sa reusesti sa folosesti toate tipurile de materiale.
Si provenienta materialelor difera: argintul se cumpara de la un importator care il lamineaza in formele pe care ni le dorim noi, cuprul la fel, de la un mare distribuitor. Lemnul se cumpara din surse diverse pentru ca e unul dintre acele materiale de provenienta locala, rachita o cumpara de undeva din Prahova, iar textilele, la fel, sunt importate din tot felul de tari. Deci e interesant faptul ca nu toate materialele provin din Romania.
Principalele produse vandute
Cred ca cele mai multe produse pe care le vindem in Bucuresti sunt bijuterii si accesorii si atunci majoritatea sunt facute din argint, cupru sau alama. In afara tarii as putea spune ca cele mai multe sunt din lemn si aici folosim lemn de tei, de salcie sau de plop.
De curand am inceput sa lucram cu lemn de fag. Prima colectie din fag, la care lucram acum, va fi lansata in toamna aceasta in mai multe magazine IKEA din Europa de Vest si America de Nord. Vom avea o colaborare pe termen lung. Pentru prima colectie testam deja obiectele. Vom mai lansa una in martie 2019. Adica vom avea obiecte in colectii IKEA de 2 ori pe an. Peste 2 ani, speram ca vor fi si in magazinele IKEA Romania.
Misiunea Mesteshukar ButiQ
Ceea ce ne-am dorit noi a fost sa dam sansa mestesugarilor de a fi mai atenti cu produsele pe care le fac. Pentru ca de multe ori, un mestesugar incearca sa le termine cat mai repede. Dar ideea e ca cea mai mare valoare din obiectul final o are materia prima, mai ales in cazul obiectelor din lemn, si atunci noi am incercat sa inclinam balanta invers, asigurandu-ne ca, de fapt, valoarea cea mai mare o are munca omului. Ceea ce ni se pare perfect normal pentru un produs mestesugarit.
Si atunci incercam sa cream contextul in care mestesugarul isi poate lua tot timpul de care are nevoie pentru a realiza obiectul respectiv. In final, finisajele suplimentare vor transmite mai departe valoarea obiectului final si valoarea perceputa de client.
In cazul asta, ajungem la diferente foarte mari de pret. De exemplu, o lingura din lemn care pleaca de la mestesugari cu 60 de bani se vinde cu un leu - iar o lingura Mesteshukar ButiQ se vinde cu 15-20 de lei, dar pleaca de la mestesugar cu pretul de 6 lei. Iar diferenta asta e cumva un game changer pentru oameni si incercam sa ajungem cu cat mai multe obiecte la tipul asta de schimbari. In momentul in care ne sunt predate obiectele facute de mestesugari, ele sunt platite si mai apoi noi ne asumam riscul pentru vanzarea lor.
In medie, in magazinul nostru, clientul plateste aproape dublu costul de productie. Adica asta inseamna ca din pretul de la raft, jumatate se duce catre mestesugar. Ceea ce este o valoare extrem de buna pentru piata.
Portofoliul de produse
Sunt foarte multe colectii si obiecte pe care le avem. Cel mai bine ar fi sa va uitati pe siteul nostru si o sa intelegeti mai bine sau cel mai bine ar fi sa veniti in magazin. La nivel de clienti si produse, asa cum spuneam si mai sus, in Bucuresti, cel mai bine se vand accesoriile si bijuteriile.
Clientii sunt un mix intre romani si straini. In Romania, cele mai populare produse sunt bijuteriile. In afara Romaniei, obiectele din lemn: linguri, platouri din lemn. Tocmai de aceea, chiar urmeaza sa lansam in toamna o colectie noua care se numeste Casnic. O sa fie un mix intre obiecte din lemn si ceramica si se va vinde, aproape exclusiv, in regim wholesale, prin distribuitori in mai multe tari din Europa. Dar inca suntem in dezvoltare pe partea asta.
Promovarea si planurile
Cum promovam Mesteshukar ButiQ? Pai, as zice ca sunt modalitati variate. In principal, incercam sa fim prezenti la cele mai importante evenimente de design din Romania: la Romanian Design Week, la targul de bijuterie AUTOR, si in afara de asta, cam peste tot unde este rost de facut un pic de activism. Adica incercam sa-i facem pe oameni sa descopere ceea ce inseamna mestesugul traditional rom si mestesugul traditional in general. Chiar pot spune ca suntem printre primii care au facut asta in Romania si ne dorim in continuare sa fim acolo. N-o sa ne oprim din a experimenta si din a incerca. Altfel, nu stiu, am aparut cam peste tot: de la Romania, te iubesc! si RoMandria, la Wallpaper Magazine.
As putea spune ca la nivel de media stam destul de bine, ce ne dorim in schimb este sa trasnformam magazinul nostru din Bucuresti intr-un spatiu dedicat comunitatii creative si in sensul asta, chiar acum lucram la un concurs de redesign al spatiului. Incercam sa aducem alaturi de noi cat mai multi oameni care sa ne sprijine in miscarea asta. Si se pare ca am reusit. Adica pe langa BCR care vine cu divizia de social banking si vrea sa ne sprijine, lucram cu cei de la Kane si M60.
Ce o sa facem de fapt e ca o sa lansam un concurs de redesign al spatiului, pe parcursul verii, si undeva din toamna o sa implementam cea mai buna idee. O sa avem si un juriu foarte fain, deocamdata Emil Ivanescu si Eliza Yokina sunt confirmati. Lucram la a-l gasi pe cel de-al treilea jurat de specialitate. Dar ideea ar fi sa reusim sa activam comunitatea asta din Bucuresti care sa vina si sa incerce sa faca ceva alaturi de mestesugarii romi si de mestesugari in general.
Pana acum, dintre toate colectiile pe care le-am facut, marea lor majoritate a fost realizata cu designeri straini. Abia anul asta as putea spune ca avem primele 2 colectii cu adevarat complexe, facute in colaborare cu doi designeri romani. Si, din fericire, ambele au fost primite foarte bine: colectia de bijuterii facuta cu Adina Marin si colectia de home deco facuta cu Radu Abraham care a si castigat premiul pentru cel mai bun design la Romanian Design Week.
