Refuza sa se alinieze in rand cu SRL-urile care-si spun "agentii" si nici nu-i plac blind date-urile de tip pitch. Pentru el si ceilalti doi colegi alaturi de care preia proiecte sub umbrela Kumpania, publicitatea de la noi a inceput sa aduca mai mult a spam, a servicii comisionate in functie de colorit si rapiditate, decat a solutii de comunicare. Asa ca ei si-au asumat sa faca treaba altfel. Calin Crainic, Ramona Vasar si Bogdan Greab sunt copy-ul, plannerul si artul care rezolva briefuri dintr-un birou din Cluj.
Mindsetul asta a inceput sa-si gaseasca loc in formula Kumpania cam din 2014, la niste timp dupa ce Calin si Ramona au parasit Vitrina Advertising, agentia in care au lucrat si invatat 14, respectiv 8 ani. Nevoia de a continua sa faca ce le place i-a impins catre antreprenoriat. Iar faptul ca piata clujeana este in continua dezvoltare i-a convins sa n-o paraseasca nici macar de amorul new businessului:
Sigur ca exista potential de business mai mare intr-o zona sau alta, dar am fi “bisnitari” daca ne-am preta la asa ganduri. Unde sa mergem? La Bucuresti ca acolo-s banii? Si apoi la Videle ca precis o sa treaca pe acolo autostrada? Si apoi unde? Nici vorba. Sedem pe curu’ nostru si gandim cu capul nostru.
Pana la urma, nici n-au nevoie sa se mute. Datorita internetului, pot avea clienti si din Bucuresti si din Moldova - lucru pe care-l fac deja, dar intr-un ritm mai domol. Chiar Calin spune despre evolutia Kumpania ca s-a produs la foc mic, ceea ce i-a ajutat sa lucreze mai concentrat.
Cu Ramona la Vitrina Advertising
Stii, am senzatia ca e caraghios sa mai vorbim despre background peste o anumita “varsta profesionala”. In sensul ca nu mai e relevant. Eu lucrez in industrie din 2000, Ramona din 2006, backgroundul se ascunde undeva in vremuri, azi suspendate. Nu are nicio relevanta pentru nimeni in acest moment. La fel e si cu “alesul” publicitatii. Voi vorbi doar in numele meu aici. In ceea ce ma priveste, dupa o licenta in Filosofie, mi-am imaginat job-ul de copywriter ca pe un pasaj, pana gasesc ceva mai serios. Au trecut 18 ani de atunci. Slava zeilor ca nimic din ce e “neserios” nu piere.
Vitrina a fost scoala de publicitate pentru generatii de oameni. Sa ai, incepand cu 1992, la Cluj privilegiul unei agentii full-service cu acte in regula si in adevaratul sens al epocii nu e lucru putin. Perioada Vitrina a fost o perioada decisiva pentru mine, pentru Ramona, pentru o gramada de fosti colegi, prieteni. Aici cred ca toata lumea cade de acord. E indiscutabil.
Parasind agentia si deschizand alta
Noi nu am parasit agentia Vitrina pentru a crea Kumpania. Pe de alta parte, intalnirile si parasirile (fie si in relatia angajat-angajator) trebuie tratate cu aceeasi masura. Nu e una mai pretioasa ca alta, ambele sunt jaloane pe un parcurs care tine de zona firii, a firescului.
Imediat dupa plecare, la inceputul lui 2014, mi-aduc aminte ca niste saptamani am lucrat ca freelancer. Eram dotat cu PFA inca de dinainte, sferele se rostogoleau in continuare, era ok. Insa, la scurt timp de la pasul meu lateral, venind si Ramona “in piata” (altfel, noi creandu-ne in peste 7 ani de proiecte impreuna o formula de lucru eficienta), am indraznit sa deschidem un SRL. Daca vrei, inca o decizie derivata parca din zona firescului.
Nu antreprenoriat, ci meseria pe care si-o doresc
In primul rand, amandoi evitam formula asta numita “antreprenoriat”. A devenit un fetis cuvantul asta. E un exces maladiv de sens acolo care face vorba asta scalamba si diforma. Lucrurile s-ar cuveni rostite mai simplu. Orice om normal din lumea asta porneste la drum in piata cu gandul sa isi faca meseria, sa faca ceva la care considera ca se pricepe. Evident, ceea ce livreaza trebuie facturat, iar incasarile trebuie fiscalizate. Asa se impune ideea-cadru de SRL. Implicit, pe langa declaratii si copii xerox, musai si un nume la Oficiul Comertului. Restul sunt copilarii. Bune si alea.
Ah, inca ceva. Nici cuvantul “agentie” nu ne surade. Asta e, ne asumam “un alt dictionar” (citam din Alexandru Andries). Nu e despre a fugi de ideea de “intermediar” (agentia-acel ceva care se interpune intre om si destinatie, fie ea turistica, imobiliara sau matrimoniala), ci despre a rescrie cumva, a redefini postura si rolul nostru in viata brandurilor cu care lucram. Credem intr-o relatie organica cu piata, relatie in care momentul “vanzarii” vine oarecum de la sine inteles si inevitabil. Cam asta despre “antreprenoriat” si visarea succesului.
Inceputul
Acum, nu va imaginati ca am zidit vreo cladire de birouri sau ca ne-am pus la amestecat angajati si functii cu design interior si calculatoare. Departe de noi una ca asta. Nu am pornit cu nicio functie. Noi nu saturam roluri, nu hasuram organigrame. Cel putin, nu mai facem asta. Ar fi ridicol.
Lucram de ani intr-o formula constanta de 3 oameni (aceiasi: Ramona, Calin si Bogdan) pe structura planner-copy-art la care atasam, in functie de proiecte, inca pe niste “unii” sau “unele” langa care simtim ca suntem o aceeasi Kumpania. Asa ne cade bine acum. Cand nu ne va mai cadea, vom schimba. Cand ne va cadea si mai bine, ne vom inmulti. Sau imparti.
Kumpania
E un cuvant din dictionarul rromani. Daca am cita din Google: “KUMPANIA - romanes word meaning one of the four primary associations, an alliance or a loose federation of vitsi (clans) that travel together or coexist within the same territory bound together for socioeconomic reasons.”
De aici, asadar. Pe romaneste, o asociere libera. Pe langa meaning, pentru noi e important si ca accentul trebuie pus pe silaba “pa”. Nu de alta, dar nu vrem sa fim perceputi ca o “cumpanie”. KumPAnia, asadar.
Tot in Cluj
Sincer, nu prea credem ca geografiile rezolva vreo problema esentiala. Oamenii sunt oameni in absolut fiecare oras al tarii asteia. Sigur ca exista potential de business mai mare intr-o zona sau alta, dar am fi “bisnitari” daca ne-am preta la asa ganduri.
Unde sa mergem? La Bucuresti ca acolo-s banii? Si apoi la Videle ca precis o sa treaca pe acolo autostrada? Si apoi unde? Nici vorba. Sedem pe curu’ nostru si gandim cu capul nostru. Deocamdata, “gandirea” e un limbaj cat de cat universal. Si sezutul, cateodata.
Clujul e un oras cu de toate, nu trebuie sa spunem noi asta. Se vede din fiecare colt de tara ca aici cresc oameni, proiecte, businessuri etc. Avem “celebritati” la nivel de branduri in multe sectoare: banci, cultura, distractii, carciumi sau universitati. In consecinta, piata de comunicare este una relativ efervescenta. Nu vom enumera aici nici nume de festivaluri, nici de milionari. Se cunosc. Iar asta e si meritul “comunicarii” de pe aceste meleaguri.
Clientii
Cum spuneam, relatiile de business (precum relatiile umane, de altfel) nu tin de geografii. Avem clienti si din Cluj si din Bucuresti si din secuime si din Moldova. Nu putem avansa ideea de “arie nationala” pentru ca nu suntem in postura de a deschide branchuri. Cat timp exista smartphone-uri, internet si bun simt al curierilor se poate livra de oriunde spre oriunde.
Primele proiecte
Am stat 14 ani in agentie full service eu si aproape 8 ani Ramona. Ok, cum sa o spunem? Un mic cheag, o amarata de aderenta am prins si noi in comunitatea asta. Cand am facut Kumpania ne-am jurat ca nu vom semana niciodata cu aia ce vindeau calcatoare si garnituri de pat din usa in usa si nici cu aia ce-ti ofereau periute de dinti in fata magazinului Central din Cluj, 8 la pret de 3 (abordarea “preferata” a Ramonei).
Ne-am mai propus de asemenea sa nu vorbim despre noi altfel decat prin munca noastra, considerand, din pacate, sintagma “e greu sa taci cand nu ai nimic de spus” drept portdrapelul industriei azi. Sigur, voi sunteti o exceptie. Interviul cade bine in masura in care ne ajuta sa ne “explicam” cumva grimasele.
Nu am “obtinut” clienti. Nu i-am vanat si nici pescuit. Ne intalnim cu ei, cuplam si o luam la pas impreuna. Nu e o reteta universal valabila, insa. Nu cu toti facem asta. Au fost cazuri in care am renuntat sau am refuzat. E ca la cupluri: ne potrivim sau nu. Privim impreuna in aceeasi directie sau nu. Nu suntem masinarii si, cel mai important, nu vrem sa fim masinarii. Nici in postura personala si nici de Kumpania.
Clientii nu se asaza la noi in portofoliu dupa nicio structura. Ne “obligam” sa fim la fel de implicati in proiecte care tin de industrie cu cele care tin de HoReCa, FMCG sau evenimente culturale.
Avem in portofoliu sau derulam proiecte care se refera atat la businessuri tehnice (constructii metalice, automatizari etc), cat si la businessuri care au legatura mai prompta, mai zbanghie cu end-userul (lactate, bere craft, hoteluri, baruri, pharma etc). De asemenea avem in portofoliu proiecte care tin de zona universitara (mai specific, am avut si un proiect de rebranding academic), culturala (festival de blues, de design, galerii de arta) sau de cea sociala-urbana referitoare la Cluj (proiectul cu 2015 - Capitala Europeana a Tineretului, proiectul cu Capitala Cultural Europeana 2021, Zilele Clujului, Targul de Craciun Cluj-Napoca etc).
Cu new businessul
Apropos de new business, ne-am mai asumat ceva acu’ 4 ani, odata cu plecarea la drumul cel nou: sa nu intram in pitch-uri. Am facut-o in anii de agentie full-service, am facut-o si in primele luni de Kumpania, ne-a ajuns. Nu “recomandam” niciunui brand sa isi aleaga “partenerul” de comunicare prin organizari de pitch-uri, dupa cum nu recomandam agentiilor sa se preteze la pitch-uri.
Da, stim, exista cupluri care s-au intalnit pe Tinder sau prin alte agentii matrimoniale si dorm fericiti. Nu stim insa daca impreuna. Noi preferam sa stabilim relatiile pornind de la alte repere si nu de la concursuri de frumusete Miss Ideea – faza pe judet sau faza pe tara.
Evolutia la foc mic a celor 4 ani
“Focul mic” e tot ce am explicat mai sus. Ne gandim la “foc mic” si musai de lemne (ca sa stoarcem tot din metafora asta). Abordarea asta vine din dorinta de a lucra “specializat” dupa ani si ani petrecuti in sectorul full-service. Din dorinta de a nu intermedia si, implicit, comisiona servicii, de a nu face banii “speculand” ocazii sau slabiciuni.
Nu ne dorim sa explodam si nici sa pocnim. Nu cu petarde in scara blocului, nu cu “colorata maine-i gata”. Credem ca tot ce tine de comunicare, asa cum o intelegem noi, este la antipodul ideii de harmalaie. Cautam relevanta si, pe cat se poate, saltul creativ facut in dreptul relevantei. Cam asta.
Provocarile
Si pe termen scurt si pe termen lung, si pentru Kumpania si pentru alte firme care vand strategie si creatie, provocarea tine de efortul de a-i face pe oameni sa permanentizeze, sa internalizeze secunda. Azi comunicarea, atentia, dorinta, decizia se misca in zona asta, a secundei. Momentul, clipa, acum-ul, apoi a trecut. Cu cat facem secunda asta mai adanca (ca mai lunga nici Dumnezeu n-a putut-o face), cu atat advertisingul va inceta sa mai fie o maniera de spaming.
