Vlad Dinulescu a invatat ca nu poate schimba preconceptii si nici convinge oamenii ca nu vor lesina in sala de donare. Dar a inteles ca ii poate urni pe cei neinformati, pe cei care nu si-au format un obicei sau pe cei care doar nu s-au mai gandit sa faca asta.
Pe el l-au convins campaniile organizate de studentii de la medicina, care ajungeau anual si la Politehnica, unde a studiat. Doneaza de 12 ani, perioada in care a lucrat in diferite firme ca programator. Acum e Lead Programmer la Arnia Software si voluntar in Code4Romania. Asadar, Vlad este ocupat si, pe langa asta, e unul dintre cei pe care viata de programator i-a transformat in lupi singuratici. Insa lucrul asta nu i-a luat dorinta de a ajuta, pe care o considera absolut fireasca speciei umane si care poate fi principala solutie pentru problema lipsei de sange. Pur si simplu sa ajuti. Vlad a strans deja o lista de oameni pe care i-a convins sa ajute, dar nu se opreste aici, ba chiar cauta si alte solutii, de tipul: remindere prin sms-uri donatorilor, atunci cand trec cele doua luni de pauza, de cand pot dona din nou. Face de fapt ce ar trebui sa faca un bloodFLUENCER N-avem Sange?!.
Programator la Arnia Software si voluntar la Code4Romania
Mie mi-a placut programarea de cand eram mic, din scoala generala. Am avut noroc ca aveam un calculator, dar nu aveam casetofon pentru jocuri, asa ca am fost nevoit sa invat sa programez ca sa pot sa ma bucur de el. Acel casetofon lipsa s-a dovedit unul din cele mai bune lucruri pe termen lung. Un alt avantaj este ca am inceput sa lucrez in programare, part-time, de la 19 ani, deci am ceva experienta.
Ce-mi place mie cel mai mult la jobul asta este ca intotdeauna e ceva diferit, sunt un fel de enigme, ghicitori, carora trebuie sa le gasesti raspunsul. Si tot timpul sunt diferite. Ce nu-mi place este ca poti deveni foarte antisocial, te incurajeaza sa fii lupul singuratic care sta treaz la 2 noaptea si programeaza singur. Si e foarte matematic si rational, practic lucreaza foarte mult cu partea asta a creierului, iar cealalta sta neantrenata.
Referitor la Code4Romania, e dintr-o nevoie de a schimba ceva. Mi se pare ingrijoratoare directia tarii din ultimii 2 ani si vreau sa fac ce pot pentru a schimba ceva. Daca ma pricep la IT, m-am inscris voluntar la un ONG care lupta cu coruptia, cu birocratia, cu lipsa transparentei. Si desigur ca am vizitat mansarda (IQads si Code) chiar am organizat un mic hackaton acolo.
Din grupul de bloodFLUENCERI
Am auzit de proiect la penultima donare, cand m-am intalnit cu Marian Costache in sala de donare si m-a intrebat daca vreau sa spun cateva lucruri pe camera. Initial n-am vrut, dar apoi am zis ca daca pot sa ajut, de ce nu? Cat de rau poate sa fie sa zici cateva lucruri! Si mai ales ca-mi venise o idee, pe scurt, sa trimitem sms-uri donatorilor fideli cand pot dona din nou, sa le reamintim.
Donand de 12 ani
Prima oara am fost in facultate, cei de la medicina fac campanii in fiecare an pentru donat de sange. Sincer, nu mai tin minte prima experienta, n-a fost nimic extraordinar; sigur pot sa spun ca n-am avut nicio problema. Nici mari emotii n-am avut, pentru ca stiam teoria, stiam ca acei 450 ml recoltati nu sunt un efort foarte mare pentru organism.
Insa nu pot sa zic ca am fost foarte hotarat sa donez constant, de la bun inceput. Donam cand imi mai aminteam. Am avut si 1 an cand n-am donat deloc, de exemplu. In ultimii ani am devenit mai hotarat, pentru ca mi se pare ca e un antrenament sa ne ajutam noi intre noi ca oameni, ca societate. Mi se pare ca e un gest care ne ajuta sa ne legam intre noi.
Solutii?
E greu. Cred ca numarul celor care doneaza e foarte mic. Si sunt multi oameni care o pot face. S-a vazut in cazurile mai emotionale – cu autocarul care a cazut in rapa de exemplu, sau in cazul Colectiv, cand era mai aglomerat la donare ca in pasajul de la metrou de la Unirii.
E greu pentru ca dincolo de o schimbare in procedura de donare, care nu e cea mai prietenoasa (desi cei de la CTS incearca), si de faptul ca trebuie sa asiguri oamenii ca nu iau nicio boala daca doneaza, e nevoie, dupa parerea mea, de o schimbare in modul nostru de gandire, ca societate. Trebuie sa ne ajutam intre noi – fara a astepta nimic la schimb. Asta e cel mai greu de facut, dar cred ca asta ar mari cel mai mult numarul de donatori si cred ca asta ar aduce si multe alte efecte pozitive in societate.
Eu am invatat o chestie de la un curs de teatru – nu are sens sa tragi de oameni. Deci daca cineva imi spune ca ii e frica ca va lesina de la donare, nu o sa stau sa-l conving ca nu se va intampla asta, pentru ca n-am cum, frica lui n-o s-o schimb eu. La fel, o preconceptie e foarte greu de schimbat.
Pot doar sa impulsionez oamenii care ar vrea, dar care nu au mers pana acum pentru ca nu s-au urnit singuri. Sau care au mers mai demult, dar pur si simplu n-au mai mers recent. Pot sa-i urnesc eu. Si cam asta am facut la ultima donare, am intrebat multi prieteni si cunoscuti daca vor sa vina cu mine la donare. Si daca vine un singur om in plus, e ca si cum as dubla cantitatea de sange donata. Deci asta o sa continui, deja am o lista cu doritori si sper sa creasca de la donare la donare.
N-avem SANGE este un program national de stimulare a donarii voluntare de sange. Partenerii din acest program sunt, pana in acest moment, Institutul National de Hematologie Transfuzionala, Crucea Rosie Romana, Fundatia Universitara AISTEDA, MACROMEX, Smith&Smith, IQads, Universal Solution, Getica OOH, Radio Romania, Itsy Bitsy, Fundatia Donatorilor Benevoli de Sange, Smart Society si Motion Vision Communication, care se ocupa si de strategia de comunicare.
In Bucuresti, proiectul este sustinut din Decembrie 2017 si de Primaria Capitalei, prin Administratia Spitalelor si Serviciilor Medicale Bucuresti, care pune la dispozitie spatii de afisaj in spitale, licee, teatre si mijloace de transport in comun.
