Sa spui "nu" fara sa o iei pe ocolite devine tot mai greu pe masura ce inaintezi in varsta. Liana Badalau a observat asta pe propria piele, inconjurata fiind de copii de gimnaziu, la scoala din Giurgiu unde preda Arte Plastice. Dar asta nu e singura ei ocupatie. Liana este si masteranda la Arte Textile, UNArte, ultimul an. Deci, momentan, e in focurile proiectului de diploma - motivul pentru care ne-am si pus la o poveste.
Sub indrumarea Danielei Frumuseanu, Liana a ales ca tema The Butterfly Effect. Din dorinta de a crea ceva care sa o reprezinte bine, lasand in acelasi timp liber la interpretari, Liana a adus laolalta o serie de elemente, printre care diferite tehnici de design - de imprimeriei, de colaj textil, de alterare a reliefului, broderie mecanica si manuala - concretizate in 9 kimonouri integrate intr-o instalatie artistica. Ideea centrala: teoria haosului, interpretata prin miscarea continua pe muzica lui Andrei Finaru aka Aegun. Mai precis, pe o melodie creata special pentru proiectul Lianei, despre care mai zicem doar ca va contine si proiectii de forme si culori pe kimonouri. A, si ca se va intampla, sub numele de Delirium, intre 7 si 21 iunie, la Spatiul TOT.
Cat despre ce urmeaza post-facultate, Liana ne-a spus ca va continua sa o tina pe directia fashion designului si a cautarii sinceritatii de copil.
Liana, pe calea designului vestimentar
Am inceput ca orice copil, desenam, pentru ca asta fac copiii printre altele. Am tot desenat, iar la gimnaziu am inceput sa urmez cursurile de arta plastica dupa exemplul surorii mele mai mici, indrumata de doamna Elena Cioclu. Aici am invatat bazele, ca mai apoi sa le dezvolt la Liceul de Arte Plastice “N. Tonitza”, sectia Arte Grafice, mentor fiindu-mi domnul Iuri Isar.
Soarele si Luna - proiect de liceu
Studiul Artelor Textile nu a fost planificat, s-a intamplat pur si simplu cand vizitam cu domnul Isar sectiile Universitatii de Arte. Mijloacele de expresie diferite de ce faceam eu m-au atras. Mi-au placut lucrurile facute de studentii de la Textile si am vrut sa incerc si eu.
Soarele si Luna - proiect de liceu
In facultate, cumva, iei cate putin din toate, din ce apuci. Ceva ce imi place foarte mult din toata experienta asta este ca am intalnit multi oameni misto, atat in cadrul formal al facultatii cat si in afara lui. Profa mea, doamna Daniela Frumuseanu, organizeaza constant tabere de vopsiri cu plante tinctoriale. E ceva magic, mereu iese alta nuanta, e un ritual. Probabil as fi cunoscut mult mai tarziu tehnicile de vopsire, fie ele cu plante sau nu. Acestea sunt niste procedee pe care le folosesc constant in lucrarile mele.
Tema disertatiei
Pentru a intra la master trebuie sa propui proiectul pe care doresti sa il realizezi. Daca nu il faceam la master, il faceam oricum in afara lui. Am avut norocul sa placa si tema si conceptul. Profa m-a ajutat cu tot ce a fost nevoie si asa am reusit sa ajung oarecum la forma pe care o voiam. Tema a ramas aceeasi de la inceput. E ceea ce se intampla clipa de clipa in viata mea, acum, aici, acolo. Este Teoria Haosului.
Proiectul se bazeaza asadar pe neprevazut si pe intamplare, avand ca principale metode de lucru jocul si experimentul. Macar pentru a trai, pentru cateva clipe, ca un fluture. Sa am un moment de aparenta libertate si echilibru. Proiectul este un pas spre o regasire de sine. Sper sa aiba un efect similiar si asupra publicului, macar sa dea curajul de a gandi ca poti fi cum esti tu, sa te recreezi pe tine insuti si sa incerci sa traiesti si sa accepti ceea ce iti rezerva destinul. Dar si ceea ce poti tu sa construiesti sau sa distrugi. Sa accepti schimbarea in materie de destin.
In urma evenimentelor petrecute in viata mea, am adoptat un nou stil de a privi lucrurile si anume ca nimic nu este intamplator, noi suntem un magnet care atrage toate lucrurile din viata noastra. Orice actiune duce la o reactiune, orice interferenta poate schimba cursul.
De ce kimonouri?
Prezentarea colectiei de materiale textile este kimonoul, reinterpretat in nota contemporana si mult mai simplificat decat pretioasele vesmante asiatice, fiind folosite ca pretext pentru o simbioza intre sexe si medii sociale, grupuri si culturi diferite. E adevarat ca, totusi, simbolul central al proiectului - fluturele, a dus la aceasta forma de prezentare prin insusi forma sa, forma fluida si totodata echilibrata. Proiectul cuprinde 9 piese, lucrate fata-spate.
Am avut libertate, insa am incercat sa respect totusi pasii care tin de organizare, documentare etc. Nu mi-a iesit mereu. Un exemplu de cum nu am putut face ca la carte este paleta cromatica. Oricat de riguroasa as fi fost, a fost inevitabil sa o respect intocmai cum o proiectam. Asta pentru ca exista mereu ceva ce ma inspira, care ma face sa deviez de la grila - o emotie, un gand, o imagine. E ceva foarte important pentru mine, pentru ca de multe ori, in viata de zi cu zi educatia mea nu imi permite sa fiu atat de adevarata pe cat mi-as dori sa fiu. Ma influenteaza foarte mult prezenta celorlalti. Proiectul m-a ajutat cumva in sensul asta. Am creat o proiectie a unei posibilitati, pe care incerc sa mi-o si insusesc cu timpul.
Revenind la cromatica. Am exclus negrul, este prezent doar pe o singura piesa, care este izolata de celelalte. Publicul poate va cauta explicatii, interpretari. Mi-ar placea ca fiecare sa vada ceea ce simte. Forme, culori, structuri, sunete, miscari, toate generate dintr-una in alta, construindu-se si modificandu-se. As fi putut duce la infinit.
De ce instalatie?
Pentru ca mi se pare un mod de exprimare foarte liber, fix de ce aveam eu nevoie. Iar spatiul TOT imi permite sa fac acest lucru! Proiectiile video, performance-ul, sunetul, toate ma ajuta sa o construiesc. Instalatia e formata din 9 piese, dispuse spatial. Cel monocrom este mai mare, va fi solitar, separat de celelalte. Cu ajutorul lui Andrei Birsan, se vor proiecta pe suprafata kimonoului niste jocuri de forme si culori.
Materialul de baza folosit este bumbacul, de diferite materialitati, mai plin, mai subtire, satinat sau mat. Si muuulta panglica! <3 Am folosit tehnici ale imprimeriei (imprimare serigrafica si libera), tehnici mixte de colaj textile, broderie mecanica contemporana si interventii manuale, plus, partea mea favorita, alterarea reliefului prin aplicarea de structuri. Imi place sa cred ca este o tehnica personala.
Punerea in scena pe Aegun
Mi-am dorit de la inceput sa integrez sunetul/muzica si arta performativa in proiect. Acest lucru l-am lasat sa se piarda pe masura ce mi-am dat seama ca multe locatii iti limitau modul de expunere si exprimare. In multe chiar nu aveam voie sa/nu puteam sa agat kimonourile cum voiam.
Spatiul TOT este tot ce mi-as fi putut dori si chiar mai mult de atat pentru instalatia mea! Stiam de el, auzisem lucruri frumoase si vazusem lucruri la fel de frumoase despre el. Oana, prietena si colega de studii, mi-a sugerat locul, m-a indemnat sa incerc. Am fost super fericita cand mi-au raspuns afirmativ! TOT este un spatiu alternativ menit sa gazduiasca documentarea, creatia, expunerea si promovarea artei contemporane.
Asa ca am revenit la poveste. Muzica! Fiind un proiect atat de personal, muzica nu putea fi altfel! Si pentru ca, nimic nu este intamplator, bataia de aripa a fluturelui mi-a adus in cale un om care sa ma ajute cu soundul. L-am cunoscut de curand pe Aegun. Este creator de muzica, sound designer si DJ. Am mers la un eveniment de-al lui si m-a facut sa imi doresc sa colaborez cu el. Asa ca i-am aratat proiectul, i-a placut si s-a stabilit crearea unei melodii special, inspirata de tema mea. Melodia e experimentala, are influente ludice, sunete de pian si flaut integrate si multe alte surprize. E ca si cum mi-ar fi intrat in cap.
Avem After party, ne asteptam sa vina ceva lumea : )) Vor veni cunoscuti, familiile, prietenii, prieteni ai Asociatiei TOT, colegi si parteneri (Uniunea Artistilor Plastici din Romania, Asociatia Femeilor Universitare, Asociatia D’arte Da Vinci, Fundatia Ileana Mustatza, Modernism, The Institute, Desperados). Mi-as dori tare ca lumea sa vina cu lume, sa vina la intamplare, sa fie si asta un alt efect. Astept si profesori de la noi de la Universitate. Sper sa fie oameni din toate categoriile, pentru ca proiectul meu se adreseaza tuturor. Promovarea va fi in principal prin partenerii media, din vorba in vorba, din share in share.
Profesor de gimnaziu
Da, sunt profa de arte plastic la scoala de arte din Giurgiu, unde am facut si eu cursuri cand eram in gimnaziu. Este o scoala unde elevii vin pentru a face muzica sau arte plastic, pentru ca se presupune ca vor. Este un program in afara orele lor de la scolile de cultura generala.
Nu imi place sa vorbesc foarte mult de cum e sa fii profesor in Romania pentru ca nu pot compara cu alte tari doar din cate am citit si auzit. Chiar si asa, diferentele se vad, din pacate. Am facut workshop-uri cu copiii inca din anul I de facultate, imi place sa lucrez cu ei, iti da multa energie chiar daca si tu le ofera multa energie. Cu toate astea, simt ca nu ma pot integra complet in domeniul educativ, poate din cauza sistemului nostru.
Experienta asta nu m-a influentat pe parcursul meu artistic. Ce e drept, m-a obosit, sa fii profesor necesita implicare, aici nu vorbesc de orele cu elevii, asta e partea usoara. E vorba de atributiile tale fata de scoala, de mai stiu eu. Rapoarte, referate, statistici, fa diplome, fa afise etc. Am inceput masterul in timp ce m-am si angajat ca profesor, am crezut ca va fi mai usor. Ce imi place este ca abia acum invat si eu de la copii cum este sa spui ce vrei si ce iti place.
Planuri cu fashion designul
Treaba cu fashion designul a fost mereu ceva ce mi-am dorit in sinea mea. Nu am avut curajul sa indraznesc foarte mult in a-mi arata viziunea in domeniul asta. Mi s-a spus de multe ori ca e greu sa te evidentiezi in fashion si ca e si mai greu sa “supravietuiesti”. Si i-am crezut! Perspectiva asta s-a schimbat usor usor. Cred ca e ceva in mentalitatea noastra care se trasmite fara sa stii, te nasti asa, cu spiritul asta pe langa tine, cresti cu el si apoi iti dai seama ca nu e cum spun ei. E bine, lucrurile se schimba, sunt multe lucruri frumoase si la noi.
Au fost foarte bine venite kimonourile din proiect de cei care le-au vazut, asa ca am participat si la open call-ul RDW2018. Selectarea lui pe Fashion a fost un alt boost care se adauga pasiunii mele pentru moda. E o inclinatie naturala a mea care incepe sa prinda contur si mi-as dori sa ma indrept cumva spre ceva mai bine definit de atat.
