[Vizite în inbox] Newsletterul Ramonei Chirica (Colorhood) este un cabinet de curiozități

Ramona Chirica de la Colorhood despre care am vorbit și noi pe larg aici, trimite, săptămânal, un newsletter. De fapt, îl numește scrisoare, dar frecvența cu care e trimis îl recomandă drept newsletter, așa că o să-l tratăm și noi ca atare. Deci hai să vedem. În primul rând, cine sunt oamenii care citesc mailurile de la ea? Păi, sunt ilustratori, designeri, publicitari, oameni ai artelor vizuale, dar și ”simpli și valoroși curioși”. În total, vreo mie și ceva de abonați, dintre care jumătate deschid mereu scrisorica.

Conținutul e împărțit în două: în prima bucată adun vești despre ce mai fac ilustratorii locali, iar în cea de-a doua jumătate a scrisorii selectez câteva dintre proiectele sau articolele despre artă, design, filme, cărți, viață și lume care mi se par mai de-pus-deoparte

Care sunt ingredientele unui newsletter bun? Și aici avem ceva interesant: trebuie să aibă aerul blogurilor de odinioară, când, spune Ramona, autorii erau oameni, nu oameni de branding. 

Principala provocare în trimiterea unui newsletter săptămânal e trimiterea unui newsletter săptămânal. Consecvența.

Când ai început treaba?

Acum 3 ani, în iunie 2015, am trimis primul newsletter Colorhood în formatul ăsta. Format care nu include self-promo agresiv, ci un content mai prietenos, despre lucruri pe care le fac artiștii cu care colaborăm noi sau alte descoperiri artistico-fantastice de pe www.

Newsletterul nu a avut în spate vreo strategie măreață, ci pur și simplu eu mă apucasem să strâng tot felul de linkuri despre lucruri care mi se păreau mișto și voiam să le împart cu un public care s-ar fi bucurat de ele.

Inițial, le postam pe blogul propriu, în articole cu titlul “Bookmarks” – semne de carte zilnice (articolele funcționau și ca o soluție de sortare și închidere a sutelor de tab-uri deschise prin browsere), dar așa nu aveau acces la ele decât cunoscuții mei de pe Facebook. L-am întrebat pe colegul meu, Cristi Dobrescu, cum i s-ar părea să trimit recomandările din partea galeriei, i s-a părut și lui simpatic, și asta a fost. 

(ilustrație de Dragoș Boțcău)

Frecvență și abonați

Mi-ar plăcea să trimit scrisoarea săptămânal, așa cum am promis la începuturi. Neavând o strategie și niște targeturi bătute-n cui, mi-e, ce-i drept, mai greu să mă țin de cuvânt. Singurul obiectiv ar fi să ajungă la cât mai mulți cititori interesați și să fie deschis de cât mai mulți dintre ei, să nu fie uitat într-un colț de inbox prăfuit.

Entuziasmul de expeditor a fluctuat de-a lungul timpului: de exemplu, în 2017 n-am trimis nici măcar un mail. La început, veștile mele ajungeau doar la artiștii apropiați și la câțiva dintre clienții și partenerii Colorhood, așa că, în perioadele în care timpul meu era foarte limitat, mă bântuiau întrebări existențiale de tipul: „dacă îmi ia o zi întreagă (cumulat) să adun, să selectez și să așez în pagină ceva ce oricum ajunge doar la 200 de oameni, oare chiar merită efortul?”. De multe ori, răspunsul a fost „nu” sau „nu acum”, lucru vizibil în timeline-ul MailChimp.

În 2018 mi s-a făcut din nou dor de treaba asta, mai ales pentru că oamenii continuau să mă întrebe când trimit newsletterul – trecerea timpului online pare să fie destul de fluidă, nimeni nu-și amintea că pe ultimul îl trimisesem cu un an (nu cu o lună) în urmă.

Câteva cifre

Prin heirupurile revenirilor, am reușit să cresc organic lista de cititori până la 1030 de abonați. Dintre ei, cam 52% deschid mailul în primele 24 de ore (față de Industry average-ul de 24% pentru Arts and Artists).

Cititorii s-au adunat prin word of mouth – ne-au ajutat toate recomandările și share-urile prietenilor cu mulți followers, recomandări care au venit natural, pentru că oamenilor le-a plăcut ce primeau și, la fel ca mine, au vrut să dea mai departe și altora.

Formtaul newsletterului. Pardon, scrisorii

Conținutul scrisorii e împărțit în două: în prima bucată adun vești despre ce mai fac ilustratorii locali – cărți, expoziții, proiecte personale, colaborări istețe, estetice sau iste-tice. Iar în cea de-a doua jumătate a scrisorii selectez câteva dintre proiectele sau articolele despre artă, design, filme, cărți, viață și lume care mi se par mai de-pus-deoparte, descoperite în săptămâna în care apăs send.

Contentul e mai mult entertaining și inspirațional decât informativ, e un fel de cabinet de curiozități în care eu colecționez linkuri de tot felul, despre care povestesc pe scurt, ca la o bere cu prietenii. Cel mai mult mă bucur când monologul meu e întrerupt de reply-uri cu inimioare sau review-uri rostogolite pe wall-urile abonaților.

Sunt destul de teritorială cu spațiul din newsletter, nu public rugăminți sau sponsored stuff, ci strict ce descopăr și-mi place mie (deși nu tot ce-mi place mie intră în el). Și asta cred că se simte, e mai personal și mai autentic, nimic forțat sau prețios.

(Ilustrație de Wanda Hutira)

Ingredientele unui NL bun

Un newsletter bun, pentru mine, e un newsletter care sună cum sunau blogurile acum 10 ani: ca un om, nu ca un om de branding (sorry pentru asta). Tone of voice-ul pare să fie trigger-ul meu, bineînțeles completat de un conținut pe care să vreau să-l share-uiesc și eu.

Prefer scrisorile cu linkuri și recomandări, am încercat să mă atașez și de newslettere cu multe cuvinte, dar zilele mele au prea puține ore pentru toate lucrurile pe care mi-ar plăcea să le citesc, și mai mult ajung să le hoard-uiesc laolaltă cu o oală de sentimente de vinovăție că nu apuc să le gust pe toate. Un fel de FoMO + tsundoku digital, pe care mi le vindec din când în când cu câte-un „asta e, csf” mioritic, în ie și teniși.

Cea mai dificilă etapă 

Principala provocare în trimiterea unui newsletter săptămânal e trimiterea unui newsletter săptămânal. Consecvența. Neavând în spate o publicație sau un brand, acest buletin de știri indie e un obicei nesustenabil, care presupune sacrificarea unei porții importante de timp personal.

Deocamdată, feedback-ul primit de la comunitate mă ține pe linia de plutire, cu mici derapaje de câte-o săptămână, pe ici, pe colo, când chiar nu mai apuc să le pun pe toate la un loc. 

(Ilustrație de Anna Florea)

Cea mai citită ediție

Cam toate scrisorile de pân-acum au avut un procent similar de cititori, dar cele care au prins un portal de vizibilitate, cu ajutorul share-urilor publice la momentul potrivit, au numărat și câteva mii de campaign url clicks. Eram datoare cu un buchet ar fi un exemplu norocos.

Cititorii

Publicul newsletterului Colorhood adună ilustratori, graphic designeri, creativi din publicitate, pasionați de arte vizuale sau simpli și valoroși curioși. O comunitate restrânsă, ale cărei granițe sper să se topească ușor-ușor și să atragă cât mai mulți cititori din afara bulei noastre.

Newsletterul ca formaă de comunicare

Eu citesc newslettere de cel puțin 5 ani. Nu m-am săturat niciodată de ele, dar între timp m-am săturat de Facebook și de platformele de fast content, unde totul se pierde prea repede. Din cauza aglomerației, a algoritmilor, a formatului. Mă bucur când văd că mai dezertează câte cineva și-și mută gândurile pe un blog personal sau într-un newsletter.

A trecut niște timp de când nu ne mai putem baza pe Google search pentru rezultate relevante. 2018 e în continuare anul spamului multilateral, al apocalipsei cu notificări, al click-bait-urilor, al dezinformării și-al conținutului de umplutură, ieftin, repetitiv, toxic.

Facebook-ul e un focar de infecție vizuală și intelectuală dacă nu ignori cât mai mult din ce-ți servește. Deci da, cred că un newsletter bine curatoriat poate să fie un big win pentru răspândirea de conținut filtrat, calitativ, pentru un pic de alfabetizare digitală, pentru un pic de educație vizuală, pentru minimizarea contaminării cu dubioșenii conspirative, având avantajul aterizării directe în mailul destinatarului, neintermediat, doar popularizat cu ajutorul social media (știu, wishful thinking). Dar depinde cu ce/cu câte alte newslettere ajunge să concureze la intrarea în fiecare cuib.

Newslettere care îți plac

De newsletterele zilnice încă mi-e frică, am senzația că se-adună prea repede, prea multe. Așa că zic câte 3 săptămânale, cu o excepție:

Românești:

• Luni - Monday Memo al Monei Dârțu, evident (săptămânal de știri care nu trebuie să-ți scape);
• Miercuri – Suplimentu’ Creativ al Mirelei Petre (recomandări de treburi culturale de pe la noi – teatru, performance art, cărți și alte descoperiri);
• Vineri – Newsletterul Decât o Revistă (recomandări de articole, cărți, podcasturi sau documentare de la membrii redacției).

Din afară:                                                                                                                                                        

• Clasicul Noticing de la Kottke.org;
• The Ann Friedman weekly (pentru un pic de reach out, touch base cu lumea cealaltă);
• Pome by Matthew Ogle (câte o poezie scurtă pe zi).