Newsletterul Savantgarde are cinci rubrici: una principală (SciTech), trei complementare (Comunități Inteligente, Life&Style și Natură) și una specială (Espresso). Este trimis săptămânal de către Marius Cosmeanu către aproape 1000 de cititori. Selecția materialelor care ”prind” ediția este cea mai dificială parte a realizării newsletterului, ne spune el.
Din câteva sute bune de știri pe care le parcurgi, alegi, într-o primă fază, vreo 70-80, din care apoi trebuie să croiești forma finală (undeva pe la vreo 40 de știri)
Unii spun că e cam lung, însă autorul newsletterului nu împărtășește această opinie. Pe lângă subiectele alese și scrise bine, Savantgarde mai are ceva special: este susținut de Combridge, companie românească parte din grupul Deutsche Telekom. Așadar vorbim de un produs media realizat alături de un partener care înțelege valoarea genului acesta de conținut. Dați și voi share la asta, că nu-i lipsit de importanță.
Ingredientele unui newsletter bun sunt cele care dau calitate oricărui produs media: scriitură, imagini, design, bună credință și bun simț. Plus un dram de inteligență.
De ce Savantgarde?
Pff... De pasiune! :) Numărul zero, cel trimis amicilor și colegilor, l-am terminat undeva prin ianuarie, anul acesta. Acum sunt la #17. Ideea proiectului este, însă, ceva mai veche, de vreo 3-4 ani, dar abia acum s-au aliniat astrele sau, mai exact, finanțele. Savantgarde include și un blog, nu doar newsletterul.
Conceptul și frecvența newsletterului
Încerc să le spun cititorilor azi, ce li se va întâmpla mâine. Neconvențional, în varii sensuri. Și să surprind latura umană a noii revoluții tehnologice.
Nu ai prea multe opțiuni: zilnic, săptămânal, lunar. Am ales să fie săptămânal, o sinteză a celor mai faine știri sci-tech, dar nu numai, din ultimele șapte zile. Cele mai faine după mintea mea! Săptămânal, pentru că așa i-am găsit mai multă noimă. De fapt, Savantgarde e ca Barça: mai mult decât un newsletter; un bricolaj căruia probabil ar trebui să îi găsim un alt nume.
Am început cu aproape 300 de abonați și acum sunt de trei ori pe atât. Știi cum e: când ai un produs pe care îl simți, îl știi că e cum trebuie și crezi în el, nu te mai doare într-atât capul de strategii&tactici. Rețeta e relativ simplă: te ții de concept până dai de notorietate. Asta, însă, poate dura un an, un an și ceva.
Info Savantgarde
Sunt cinci rubrici: una principală (SciTech), trei complementare (Comunități Inteligente, Life&Style și Natură) și una specială (Espresso), cu câteva recomandări dragi mie și pe care nu prea le pot înghesui în celelalte rubrici.
Puse cap la cap, îmi ia vreo 2-3 zile de muncă, pentru că sunt singur în echipă :) Depinde și de săptămână: uneori realitatea e mai generoasă, alteori mai puțin generoasă și atunci trebuie să sapi mai mult.
Criteriile
Sunt cele firești: relevanța, diversitatea tematică&geografică, să indice/sugereze niște tendințe și să fie cu vino-ncoa’.
Durerile sunt, în general, de spate și de gât :) Lăsând gluma, selecția este, probabil, cea mai grea parte. Din câteva sute bune de știri pe care le parcurgi, alegi, într-o primă fază, vreo 70-80, din care apoi trebuie să croiești forma finală (undeva pe la vreo 40 de știri).
Unii îmi spun că și așa e prea mult, e prea lung. Nu cedez și nu îi cred. Cred mai degrabă că au mindsetul prost reglat. Newsletterul Savantgarde are, cu totul, trei-patru pagini, în word, format standard. Nu e Dostoievski, totuși! Mereu spun că e conceput ca un magazin de bomboane: sunt foarte multe sortimente, dar fiecare cumpără ce îi place: unii vor cu fistic, alții cu mentă, alții cu zahăr ars. Nu trebuie să pleci acasă cu tot magazinul...
Ingredientele unui NL bun
Ingredientele sunt cele care dau calitate oricărui produs media: scriitură, imagini, design, bună credință și bun simț. Plus un dram de inteligență. Or mai fi și altele, care acum poate îmi scapă.
Profilul cititorilor
Deștepți, destupați, educați, urbani, pricepuți pe felia lor, umblați prin lume, dar interesați și de ce li se întâmplă în ogradă, și însetați de informație (o sete pe care mainstreamul din media autohtonă nu o poate potoli).
Reply-uri, adică feedback
Primesc câteva pe ediție, să spunem, între cinci și zece. Mai toate sunt laudative, de la foarte bine în sus :) așa că nu vă plictisesc cu ele. Cel mai mult m-a amuzat, însă, mesajul unui pensionar, care mi-a scris, și el, că newsletterul este prea lung. Și mi-a atașat un text de mai multe pagini, un soi de minitratat de filosofia timpului. Semnat de el.
Câteva cifre
Cum scriam acum vreo două săptămâni: „Creștem odată cu Tzara!” (motto-ul proiectului este un citat nepereche din Tristan Tzara: Ideal, Ideal, Ideal, Knowledge, Konowledge, Knowledge, Boomboom, Boomboom, Boomboom!)
Iar de suprins, m-a surprins că sunt mult mai mulți cititori tineri decât mă așteptam să fie, generația celora care măsoară textele în număr de cuvinte, nu în număr de semne, ca noi, aștia mai grizonați.
Newsletterul ca formă de comunicare
Nu știu dacă is the new black. Uite, fotbal se joacă și la Clinceni, și la Buenos Aires, dar eu unul prefer aerul curat. Cred, mai curând, că e un format media under construction, se redescoperă.
E util, pentru că informează inteligent, are personalitate și te ajută să câștigi timp. Durează, însă, până te convingi de asta. O spun și ca editor, și ca cititor.
În forma în care apar Monday Memo, Savantgarde și altele similare (de-or mai fi, nu știu!), da, cred că au o șansă, pentru că aduc proaspețime și satisfac altfel nevoile de consum media ale cititorului actual. Altfel decât mercenariatul media autohton.
Fiecare newsletter de genul acesta, ca și majoritatea proiectelor media independente apărute în ultimii ani (DoR, PressOne etc.), poartă în el și un subtil fuck off! adresat unui sistem media corupt și degenerat profesional.
Ca să poți ține un proiect ca acesta, însă, cineva trebuie să îi înțeleagă rostul, ca să te finațeze. De aceea, le mai mulțumesc o dată celor de la Combridge, așa cum ar trebui să facem cu toți cei care investesc în proiecte media adevărate, pentru încredere și viziune.
Newlettere preferate
Citesc doar două: MondayMemo și Suplimentu’ Creativ. Excelente amândouă!
Pe lângă cele multe la care m-am abonat pentru Savantgarde, adică vreo 40-50, de la New Scientist la Vogue, le pot număra, tot așa, pe o mână: The Public Domain Review, Messy Nessy, Europeana + cele ale organizațiilor al căror bursier am fost.