[Artiști fontiști] Cornel Draghia: Complexitatea proiectelor legate de fonturi constă în stabilirea nevoilor viitoare de design

Nu existau fonturi cu diacritice în softurile de editare ale MS DOS-ului. Anii 90 prezentau multe frustrări pentru roomâni, dar acesta a fost cel ce i-a servit drept punct de plecare lui Cornel Draghia în relația sa cu designul de fonturi. Cornel a fost, vreme de două decenii, ”army man”. Apoi, a lucrat la edituri precum Humanitas, Art sau Litera, pe joburi de  DTP-ist, tehnoredactor sau grafician.

Fonturile sale, ”grunge, uzând perfecțiunea”, sunt downloadate de sute de mii de oameni. De exemplu, cel numit DCC Sharp Distress Black.

A fost downloadat până în prezent de peste 235.000 de utilizatori (numai de pe DaFont.com). Cu acest font au fost create sigle pentru TV în Spania și UK, a fost folosit în campanii mari de publicitate etc.

Draghia a fost inclus în catalogul "Typedesigner and Punchcutter from Gutenberg until today" – Klingspor Museum for international books and magazine art – Offenbach și în baza de date cu designer de fonturi a McGill University Montreal, Canada.

Background și drumul spre design

Salut! Sunt Cornel Drăghia aka dccanim și sunt obsedat de fonturi :)

Pentru mine fiecare proiect este un început în sinea lui, așa că punctul zero ar fi undeva într-un mediu destul de ostil designului și anume viața militară, unde m-am străduit de-a lungul a aproape două decenii să imprim o parte din dorințele de atunci, adică "mai bine, mai clar, mai repede".

Școli nu am făcut prea multe, în afară de cele obligatorii și o școală militară. M-am axat mai mult pe studiu individual, cred în acest lucru mai mult decât într-un sistem închis de valori cum ar fi o școală de profil, dar asta nu înseamnă că vreau să dau sfaturi negative tinerei generații de designeri.

Am început ca mulți alții cu desenul, și, pe parcurs, am alunecat în zona de design, aproape natural, dat fiind bagajul de cultură vizuală ce venea din autopregătirea mea în acest domeniu. Atunci când, în fiecare zi, urmărești câteva zeci de website-uri specializate în grafică, când prin fața ta trec câteva mii de imagini și sute de proiecte de design, este aproape imposibil să nu îți rămână ceva.

Iar acel ceva, ușor, ușor, crește în mintea ta, se sedimentează și, la un moment dat, înflorește într-o idee, în ceva ce poate determina imaginația să pornească spre un concept propriu.

În activitatea mea legată de fonturi, începutul a fost determinat de o frustrare simplă, nu existau fonturi cu diacritice CE în softurile de editare ce bălteau prin mlaștina MS-DOS-ului anilor '90. De unde era să știe cineva de noi și cui îi păsa, de altfel, dacă noi punem căciuli și sedile și alte minuni în jurul literelor noastre?

Așa că, am început să modific câteva tabele de fonturi (lucram cu FontEditor), la momentul acela erau în format FNT, dacă îmi mai aduc eu aminte. Procesul de modificare era destul de greoi și laborios, dar rezultatul!!!

O imprimantă matricială lista cuvinte în limba română, incredibil! Timpul a trecut și nu a mai contat atât, lumea parcă începea să uite să scrie românește, iar diacriticele nu mai erau atât de "interesante".

Primul font

Primul font (făcut în Fontographer) a fost unul bazat pe scrisul meu de mână. Îl mai am și acum, chiar dacă nu mai scriu la fel sau, aproape, nu mai scriu deloc, în afară de câteva mâzgăleli cărora le spunem acum calligraphy pentru că e mai cool așa.

După episodul "Cornel în armată" au urmat câteva edituri prin care am trecut: Humanitas, Art, Litera, unde am fost ba DTP-ist, ba tehnoredactor, ba grafician, de fiecare sunt legat cu sufletul și mari părți din ceea ce am fost au rămas pe acolo. Sunt mândru de acest drum și sunt mândru de realizările din acest domeniu.

Treaba cu lucrul la carte venea tot de undeva din copilărie, când, îndrăgostit și tulburat de poezia lui Nichita Stănescu, mi-am propus să ajung să paginez o carte semnată de acesta. Nu s-a întâmplat, dar îndârjirea mea a făcut să mă pot mândri acum cu mai mult de 1000 de cărți la care am lucrat.

În prezent lucrez cu Digitalbroadcast, o firmă de ingest media și broadcasting TV, în care mă ocup de cheia grafică a câtorva programe de televiziune. Este un mediu foarte favorabil dezvoltării mele în acest moment.

Relația cu fonturile

Specializarea în fonturi a fost mai degrabă o cursă în care concuram eu împotriva lumii și a mea (consider că este cel mai bine așa deoarece orice alte repere nu fac decât să te tragă în jos)

Nu am fost inspirat inițial de cineva anume, mai mult vrăjit de scrierea romană, de exactitatea și eleganța literelor sculptate în piatră. În același timp, dorința mea de a distruge frumosul datorită suprasolicitării lui a făcut ca fonturile mele să se ducă într-o direcție mai grunge, ca o uzare a perfecțiunii, ca o maturare sau o alienare a matematicii existente deja în modelele cu care suntem atât de obișnuiți. Același lucru mi se întâmplă și în designul de culoare, prefer să prăfuiesc perfecțiunea pentru a fi scoasă în evidență de imaginația privitorului.

Cererea de fonturi custom

Nu știu dacă este o piață sau un grup închegat de designer, în România, în acest moment. Știu că sunt foarte mulți interesați, o mare parte își creează propriile fonturi ca pe niște unelte în activitatea lor, nu țin cont de piață și bine fac (pentru că acesta este felul în care îți poți lăsa o semnătură pe munca ta).

Dacă ar fi să ne luăm după cum reacționează piața internațională la munca noastră nu aș putea vorbi decât în numele meu și pot să spun că reacționează destul de bine. Avem, însă, probleme mari legate de legislație, de licențe (personal nu înțeleg conceptul de licență așa cum este el văzut afară)

Brief de font

Nu am brief-uri, mă las dus de val și fonturile apar ca un răspuns la orele de documentare, nelegate însă de fonturi, prefer să observ lumea și direcția în care o iau lucrurile, în acest fel pot desena un nou font, organic, fără presiuni suplimentare.

Procesul de lucru

Așa cum spuneam și mai sus, sursa inspirației pentru mine este observarea atentă a lucrurilor din jur. Poți fi inspirat de orice, important este să vezi acel lucru și să îi răspunzi printr-o abordare congnitivă.

Cred că într-un proiect legat de un font, complexitatea constă în găsirea sau stabilirea nevoilor viitoare de design. Când vorbim de trend trebuie să luăm în calcul, de exemplu, și felul în care designul tău se poate plia pe cerințele utilizatorului/beneficiarului, cum poate răspunde fontul creat de tine, cerințelor actuale din tipar sau a celorlalte tipuri de servicii în care poate fi folosit.

Procesul de creație nu este cel mai dificil, greu este să găsești ideea, să o izolezi de celelalte lucruri la care te gândești și să o pui cât mai rapid "în opera". Nu trebuie să ne lăsăm impresionați de factori externi în timpul acestui proces, orice adaos nu face decât să denatureze ideea inițială și să ne trezim în fața unui produs pe care nu îl putem recunoaște. Chiar și cu greșeli, prima idee sau conceptul inițial, ce poate fi corectat ulterior foarte ușor, conține esența grafică a ceea ce dorim să oferim.

Pentru un font nu lucrez mai mult de 2-3 zile. Primele două pentru definirea conceptului și corectarea eventualelor erori și câteva ore pentru a-l transpune în format digital.

Cel mai bun proiect

Am câteva chiar, primul și cel mai mare este realizarea unei familii de fonturi pentru cartea Maus, a lui Art Spiegelman. Era imperios necesar ca, pentru a păstra vibrația cărții, să rămânem în caligrafia autorului. Am înțeles că au venit ecouri pozitive din partea echipei acestuia, ceea ce mă face să fiu mândru de această realizare.

Au urmat imediat (la capitolul comic books): "Persepolis", de Marjane Satrapi; "Stigmata", de Lorenzo Mattotti, Claudio Piersanti și "Aventuri in Mominlandia" a lui Tove Jansson.

Aș mai adăuga la capitolul cărți și paginarea (cu o tabelă specială de kerning realizată de mine) a ediției definitive Orbitor, Mircea Cărtărescu, considerată una din cele mai bune apariții editoriale din ultimele decenii.

Al doilea font este DCC Sharp Distress Black, downloadat până în prezent de peste 235.000 de utilizatori (numai de pe DaFont.com). Cu acest font au fost create sigle pentru TV în Spania și UK, a fost folosit în campanii mari de publicitate etc.

Și cel mai drag îmi este DCC Ash, downloadat de 192.000 de ori, font folosit în multe cărți de alți designeri, în jocuri PC, ca generic pentru filme etc.

Cred că un font devine special atunci când la celălalt capăt al drumului găsește o persoană sau un grup de indivizi ce rezonează cu designul acestuia. Când acesta (fontul) reușește să le servească interesele și să comunice corect ceea ce doresc aceștia.

Trebuie să mai menționez aici, că tot veni vorba de laudă, de includerea mea în catalogul "Typedesigner and Punchcutter from Gutenberg until today" – Klingspor Museum for international books and magazine art – Offenbach și în baza de date cu designer de fonturi a McGill University Montreal, Canada.

Clienții

Clienții mei... toți cei cărora li se potrivește ceea ce am realizat până acum. Fonturile mele sunt distribuite gratuit pe majoritatea canalelor de profil. Eu personal le public doar pe DaFont.com dar de acolo sunt preluate și multiplicate world wide de către ceilalți.

Aceste site-uri se ocupă de promovarea lor, ca atare, nu trebuie să fac prea multe eforturi în acest sens.

Provocările meseriei

Cred că cea mai mare provocare este aceea de a face ceva util și pentru alții, nu numai pentru tine. Este bine să încerci lucruri noi dar întotdeauna trebuie să ai în vedere și eventualii consumatorii ai muncii tale, ce au ei nevoie și cum poți să le vii în ajutor.

Foarte bine este atunci când regăsești munca ta în rezultatul muncii altor designeri, când aceștia îți mulțumesc pentru ceea ce ai creat și când vezi că ceea ce ai creat este descărcat și folosit de atât de mulți oameni.

În domeniul acesta, bun, din punctul meu de vedere, nu înseamnă și exact, ca să fii exact trebuie să muncești mult prea mult pentru o singură idee și eu nu am de gând să fac acest lucru. Prefer să "vând" ideile mele în faza brută, incipientă, fără să aduc o plus valoare falsă, mă axez foarte mult pe kerning și țin la felul în care un font arată în plan general, mă preocupă lizibilitatea acestuia și foarte rar, las câte o idee nefezabilă pentru toate variantele de print.

Preferați

Clasicii care îmi rămân la suflet sunt: Herbert Bayer, Rudolf Koch, Firmin Didot și, bineînțeles Claude Garamond. Vorbind de designerii momentului, îmi plac foarte mult Ryoichi Tsunekawa, de la Dharma Type și în mod cu totul special Måns Grebäck, pe care îl consider genial.

2018

Las inspirația să mă cheme în fața calculatorului, este adevărat, în detrimentul a ceea ce fac acum (ilustrație vectorială și portret).