[De ce sa ramai in Romania] Adrian Preda: Tocmai pentru ca iubesc Romania, am tot dreptul din lume sa o injur cand e proasta sau cand se comporta ca-n Evul Mediu

Adrian Preda, director de creatie GAV, a fost printre primii expati cu serviciul. A vazut cum e sa lucrezi afara, cu bune si cu rele. S-a intors. A mai avut momente de nervi in care a jurat ca pleaca iar. Momentele de ratacire au avut legatura cu notificarile de la ANAF. Asa, in viitorul din mintea lui, vede o retragere la pensie pe o insula nonturistica din Grecia, unde isi petrece timpul cu localnicii la taverna, band ouzo.

Pana atunci, e aici cu tot sufletul, sarbatoreste 100 de ani de Romania, iese la manifestatii, se lupta cu nedreptatile facute de mafia imobiliara a sectorului 6, doneaza, face campanii sociale probono si, cel mai important, incearca sa raman optimist. 

De ce ai ramas

Disclaimer: iubesc tara asta. O iubesc pentru ca e locul unde am crescut, unde mi-am cunoscut sotia, s-au nascut copiii mei si unde am invatat. Sunt cartile citite in limba romana, sunt amintirile, prietenii, familia. Aici sunt toate lucrurile care m-au facut ceea ce sunt.

Acum...

Tocmai pentru ca o iubesc, am tot dreptul din lume sa o injur cand e proasta sau cand se comporta ca-n Evul Mediu. Cand nu are grija de cetatenii ei sau cand incurajeaza coruptia, toparlania si non-valorile.

Am fost unul dintre norocosii care au fost unul dintre primii „expati" cu serviciul, cei doi ani ca director de creatie in McCann Zagreb vor ramane mereu o amintire minunata. La intrebarea recurenta a prietenilor mei „de ce nu ai ramas?" raspunsul e simplu: stiam ca nu voi ramane decat doi ani, pentru ca era momentul cand fetita mea s-a nascut si tanara familie Preda s-a mutat acolo. Si sotia mea nu ar fi putut sa lucreze ca medic acolo din mai multe motive: Croatia inca nu intrase in UE si mai era si bariera de limba. Asa ca am vazut cum e sa lucrezi in strainatate, cu bunele si cu relele aferente.

De ce sa pleci

Da, a fost un moment in care, la nervi, mi-am jurat ca plec. Tocmai primisem de la ANAF o notificare de, tineti-va bine, activare de TVA pe persoana fizica. Nu sunt expert, dar ideea de „persoana fizica platitoare de TVA" mi se pare un cretinism fiscal, atata timp cat acea persoana fizica nu isi poate recupera nici un chior din TVA-ul platit. Pare exact genul de idiotenie gandita intr-un birou de birocrati, ceva ce ar face statul roman ca sa te alunge din tara.

Monica primise atunci o oferta de serviciu in Irlanda, la un salariu decent. Daca am fi vrut insa o situatie financiara buna ar fi trebuit sa lucrez si eu, varianta de „stay at home dad" nu era o optiune. Iar spitalul nu era in Dublin, unde poate as fi putut sa-mi gasesc ceva de lucru intr-o agentie, ci in Galway, un fel de capitala culturala a Irlandei. Adica un Sibiu irlandez. Si m-am gandit: daca as fi un copywriter strain, cate agentii de publicitate as gasi in Sibiu? Asa ca nu am plecat.

Destinatia (imaginara)

Scenariu e simplu: retragere la pensie pe o insula nonturistica in Grecia. Unde sa fie cald, marea la o aruncatura de bat de casa si sa-mi petrec timpul cu localnicii la taverna, band ouzo. Cred ca in conditiile astea m-as putea obisnui pana si cu gustul de pasta de dinti al ouzo-ului.

Plecarile din jur

Andrei Bortun mi-a povestit la un moment dat despre un concept sociologic interesant: optimismul social, o resursa la fel de importanta pentru o natiune ca petrolul, aurul sau resursa intelectuala. Nu e vorba despre masurarea gradului de fericire, cel anual facut de ONU prin World Happiness Report, ci de gradul de optimism al unui popor in ceea ce priveste viitorul.

Cred ca aici e problema, cel putin in cercul meu de prieteni. Dupa manifestatiile din februarie si energia de atunci, simt o scadere masiva de optimism. Sentimentul de neputinta, faptul ca puterea ne rade in fata, toate schimbarile cretine facute de guvern, toate personajele grotesti pe care le vedem conducand tara, totul duce la un pesimism pe care nu l-am mai simtit pana acum.

Primul sentiment e normal: plec din tara asta de rahat, in care totul incearca sa te omoare, de la circulatie la cluburi la spitale, unde copiii mei vor invata in niste scoli proaste, fara conditii, ca in final sa ajunga sa fie condusi de copiii celor care ne conduc acum.

Insa eu cred in alternativa: raman aici si incerc sa schimb ceva, cat si cum pot. Ies la manifestatii, ma lupt cu nedreptatile facute de mafia imobiliara a sectorului 6, donez, fac campanii sociale probono si, cel mai important, incerc sa raman optimist. 

Noul val de migratie

Primul val de migratie a fost alcatuit din oameni care fugeau de saracie si acceptau slujbe prost platite in tarile lor de adoptie. Din cate vad si citesc in presa, sentimentul de dezamagire duce la un nou val de migratie format din oameni cu o situatie materiala buna, care insa nu mai suporta haiducia, schimbarile haotice si grobianismul dus la nivel de politica de stat.

Sfaturi pentru nehotarati

Nu i-as da nici un sfat, dupa cum nu i-as da un sfat daca sa faca un copil sau nu. Este o decizie atat de intima incat ce-as putea sa fac ar fi doar sa-i povestesc despre experianta mea personala.

Dar daca mi-ar fi rasucita mana la spate as zice asa: Esti neclintit in convingerea ca tara asta nu are nici o sansa? Ai varsta si educatia optima pentru a pleca? Atunci pleaca acum, tot ce vei trai in continuare iti vor intari convingerea asta.

Esti nehotarat daca sa pleci sau nu? Pleaca oricum, vezi cum e si intoarce-te. O sa fie o experienta necesara, un fel de vaccin. Sau nu te intoarce si bucura-te de viata intr-o societate civilizata.

Cine e mai responsabil: cel care pleaca sau cel care ramane?

Fara sa intru intr-o disputa semantica, ce naiba inseamna „responsabil"? Responsabil pentru cine? Pentru omul care pleaca pentru a gasi un loc mai bun, da e foarte responsabil. Pentru tara in care trebuie sa fii „mandru ca sunt roman"? Poate ca nu.

Cei care raman dau dovada de 1) curaj 2) inteligenta 3) frica 4) simt al oportunitatii 5) comoditate

Probabil 3 si 5.

Un motiv pentru care merita sa lucrezi in industria din Romania

De ce sa lucrezi in publicitate? Pentru ca esti inconjurat de cei mai misto oameni si unele dintre cele mai minti creative pe care le are Romania?

Conventia de "a fi roman"

Da, roman 100%. Inseamna ca vorbesc si scriu in limba asta, voi sarbatori cu bucurie 100 de ani de Romania si, din cand in cand, ma emotionez cand vad steagul.

Ghid personal de supravietuire in Romania

1. Incearca sa nu te enervezi

2. Fii pozitiv, poti schimba lucruri

3. M*ie P** (n. r.: raspuns editat din motive diverse)

Ultimul stinge lumina? :P

Da :P