[Artiști fontiști] Mugur Mihai: România nu are nimic special pentru a se putea crea o piață locală de fonturi. Piața fonturilor este una globală și extrem de concurențială

Mugur Mihai este freelancer din 2002. Nimic din ce a făcut prin școli nu a contribuit la joburile pe care la face acum pe partea de design.

Primele amintiri cu desenul sînt de pe la cinci ani în debaraua apartamentului unde am primit mînă liberă să “desenez” ce vreau pe doi pereți.

În urmă cu 10 ani a făcut primul său font, care a avut ca punct de plecare o agrafă de birou îndoită ca să arate a literă. Și plecând de acolo, Mugur și-a propus să facă un întreg alfabet ”urmînd constrîngerile date de îndoirea unei agrafe”. Fontul Agrafa își făcea, astfel, apariția pe lume. La rând așteptau alte două pe care le puteți vedea mai jos: Zaftig și Indento, ambele în 2009.

Există o piață pentru ”fontiști” în România? Titlul acestui interviu este destul de clar în această privință, deci nu. În schimb, Mugur adaugă:

Nișa designului de fonturi este un spațiu foarte ciudat. Deși oferta de fonturi este foarte mare, sînt foarte puțini profesioniști (oameni care trăiesc din asta) la nivel global.

Studii

Școlile prin care am trecut nu au nici o legătură cu ceea ce fac acum. Am făcut liceul de aeronautică și facultatea de științe economice (marketing). După facultate am avut ocazia să lucrez într-un studio pre-press unde a și început pasiunea pentru design. Din 2002 sînt freelancer.

Primele amintiri cu desenul

Primele amintiri cu desenul sînt de pe la cinci ani în debaraua apartamentului unde am primit mînă liberă să “desenez” ce vreau pe doi pereți. În școala generală aveam un caiet în care desenam iar cei din jurul meu mă puneau să le fac portrete. Din păcate caietul l-am pierdut pe undeva pe la bunici.

Fonturi, experimente

Fonturile pe care le-am făcut au fost tot timpul experimente, proiecte personale colaterale. N-aș spune că m-am specializat în fonturi pentru că nu trăiesc din asta. Primul font pe care l-am făcut (în 2008) a pornit de la un logo. Era o agrafă de birou îndoită pentru a forma o literă. Pornind de la acel logo mi-am propus să fac un alfabet complet urmînd constrîngerile date de îndoirea unei agrafe/sîrme. Așa s-a născut Agrafa urmat imediat de Zaftig și Indento (2009).

Cererea de fonturi

Nu știu dacă se poate vorbi despre o piață pentru România. Piața fonturilor este una globală și extrem de concurențială. Am putea vorbi de o piață pentru Georgia sau alte țări care folosesc alfabete total diferite și unde contribuția unor designeri cunoscători ai acelor alfabete ar conta.

România nu are nimic special pentru a se putea crea o piață locală de fonturi. Folosim alfabetul latin, la care mai adăugăm două litere (ț și ș) dar care, din păcate, de cele mai multe ori sînt folosite greșit fiind înlocuite cu două caractere din turcă (ţ și ş).

Dacă ne gîndim însă la companii care-și doresc un typeface propriu, chiar dacă sînt din România, nu cred că vor căuta neapărat designeri români pentru asta. Oricum, piața fonturilor proprietare este foarte mică și la nivel global fiind mai degrabă apanajul companiilor mari.

Nișa designului de fonturi este un spațiu foarte ciudat. Deși oferta de fonturi este foarte mare, sînt foarte puțini profesioniști (oameni care trăiesc din asta) la nivel global. Probabil undeva sub 1000 de designeri la ora actuală. Cred că acest spațiu se poate împărți în trei categorii:

1) studiouri (font foundries) mari care trăiesc din producția de fonturi comerciale și fonturi personalizate petru companii;
2) studiouri mici și designeri independenți care trăiesc din fonturi comerciale urmînd trendurile și
3) designeri independenți care nu trăiesc din asta pentru că nu vor să urmeze trendurile.

Toate fonturile pe care le-am făcut sînt proiecte personale, nu am lucrat cu alte studiouri/agenții pînă acum.

Procesul de lucru

În general fonturile au fost inspirate de cîte un logotip la care lucram, mai puțin ultimul pe care l-am început în 2014 la un workshop de type design din Slovenia (TypeClinic) și care va fi un typeface pentru text/display.

Complexitatea unui proiect poate fi dată de foarte mulți factori. Dacă nu este un font singular ci o familie de fonturi atunci complexitatea este dată în primul rînd de numărul de fonturi ce urmează a fi generat pentru acea familie.

Numărul de alfabete și limbi ce vor fi suportate vor crește numărul de glife pe fiecare font. O familie de fonturi cu suport doar pentru alfabetul latin poate conține doar romane. Introducerea italicelor practic va dubla numărul de fonturi din acea familie iar alfabetul va trebui redesenat aproape de la început, ca un font nou, mărind complexitatea.

Același lucru este valabil și la familii de fonturi cu lățimi de literă diferite (condensate/expandate) sau cu fonturi diferite pentru display și text. Introducerea de glife alternative pentru același caracter – întîlnită mai des în typeface-urile script – vor introduce complexitate la nivelul de cod.

Timpi

Îmi este destul de greu să estimez durata, pentru că lucrez în etape. Crearea de fonturi nu este job-ul meu principal, așa că lucrez la ele în măsura în care am timp. Primele două fonturi le-am făcut în paralel pe parcursul unui an. La Indento estimez că am lucrat cumulat peste șase luni iar la Alpska (început în 2014 și încă neterminat) mai bine de un an, tot cumulat.

Cele mai bune proiecte

Toate proiectele la care am lucrat au fost diferite și fiecare are cîte ceva special. Pe de altă parte, ultimele proiecte ar trebui să fie cele mai bune. Atunci aș spune că pe partea de fonturi este Cruella iar pe partea profesională rebranding-ul Univerității Transilvania din Brașov.

Clienți

Pe identitate vizuală/branding clienții mei sînt foarte diferiți și din foarte multe domenii. De la firme mici, asociații non-profit pînă la companii mari și agenții. De obicei clienții ajung la mine prin recomandări. Nu-mi fac promovare în nici un fel. Din cînd în cînd îmi actualizez portofoliul.

Designul de fonturi, cu bune și rele

Cea mai mișto chestie e crearea întregului alfabet plecînd de la cîteva detalii din una-două litere desenate inițial. În acel moment poți să începi să faci teste și să vezi dacă ideea merită dezvoltată. După care începe munca adevărata. Spațierea, corectarea glifelor, expandarea într-o familie de fonturi, adăugarea de sute de noi glife, kerning-ul etc.

Un designer de fonturi are nevoie de foarte multă răbdare. Atenția la detalii probabil că o are dezvoltată deja, fiind un designer bun.

Preferați în ale fonturilor

Ondrej Jób, Tim Ahrens, Peter Biľak, Christian Schwartz, Dino dos Santos, Ludwig Übele, Daniel Sabino, Kris Sowersby, Andrej Dieneš, Diana Ovezea și lista ar putea continua.

Planuri pentru 2018

Planuri am mai multe, cu planificarea stau mai prost. Sper să am suficient timp să termin typeface-ul început cu patru ani în urmă.