[De ce sa ramai in Romania] Codin Caradimu: "Foarte multi din generatia mea au plecat si sunt ok, le respect decizia, dar nu ii invidiez"

Codin Caradimu ne-a scris asa: "Asta e un subiect sensibil pe care initial n-am vrut sa il abordez ca sa nu las cititorilor un gust amar in saptamana patimilor, era suficient ca trebuie sa tina post". Dar a prin putin timp liber de sarbatori si a "slobozit niste venin peste cosuletul cu oua rosii. Apoi l-am stins cu un pahar de vin si o felie de cozonac".

In '89, Codin a vrut sa plece si sa isi deschida un restaurant in Salonic. Fire nevazute l-au facut sa ramana. Acum, copiii lui planuiesc sa plece si ii sustine.

Pana sa am copii adolescenti nu credeam in cetateni universali. Acum cred si ii sfatuiesc pe toti sa faca ce simt. Sa se ghideze dupa clima si cultura care ii atrage. Sa nu mai manance animale, sa nu mai trudeasca doar ca sa isi cumpere casa si masina. Sa calatoreasca, sa foloseasca prezervativ, pantofi de calitate, plati online si monede virtuale.

Are si o concluzie: astazi cam peste tot scapa cine poate.

Un restaurant in Salonic

In decembrie '89 faceam stagiul militar obligatoriu si primul gand pe care l-am avut cand am vazut pe geamul cazarmei un nene care rupea in mijlocul strazii un tablou cu Nea Nicu intr-o ureche (din ala care statea in clasa deasupra tablei) a fost sa plec in Grecia si sa deschid un restaurant pe cei 500 mp de langa Salonic, mosteniti de tatal meu.

Acum stau si ma gandesc si nu inteleg de ce oare m-am gandit sa plec cand lucrurile tocmai se schimbau si urma sa curga lapte si miere la robinetele romanilor? Probabil racnea in mine vechea frustrare dintr-a zecea, ca nu pot sa merg la un concert Iron Maiden din cauza cortinei de fier.

In toamna lui '90 am scapat de armata si, prins de vantul schimbarii, vorba lui Klaus Meine de la radiourile vremii, am lasat sa se indeparteze acest plan frumos, plimbat de vant precum punga din American Beauty.

Fire nevazute

Pe masura ce timpul trecea, prindeam cheag in noua randuiala. Avid sa descopar mereu ceva nou in democratie, treceam tot mai jos in agenda planul inmugurit in minte in acel decembrie de neuitat.

N-am avut niciodata un motiv concret pentru care sa raman in tara, n-am simtiri eroic-patriotice, dar mereu am trait cu convingerea ca oamenii cu radacini diferite nu pot face cu adevarat echipa buna, nici acasa, nici la munca. Poate doar la fotbal, dar acolo conteaza mult antrenorul. Cred in niste fire nevazute care te leaga printre cuvinte atunci cand ai aceeasi traditie culturala.

Plecarile

Azi, ca si ieri, aud in jurul meu oameni care planuiesc sa plece, dar procrastineaza. Probabil ca doar disperarea te determina sa fugi sau un microb care ti se cuibareste undeva in minte si nu iti da pace, ca la sinucigasi. Si copiii mei planuiesc sa plece, probabil ca o vor face si o sa ii sustin, scoala romaneasca e o gluma proasta si ma indoiesc ca dupa o scoala absolvita in strainatate se vor intoarce sa incerce ceva in tara. Poate doar sarmalele de craciun.

Sa fim realisti, aici speranta ca se va trai candva decent si linistit se indeparteaza pe zi ce trece. Insa cine nu pleaca n-o face de dragul Calafatului natal, ci de teama iesirii din zona de confort si a neincrederii.

Foarte multi din generatia mea au plecat si sunt ok, le respect decizia, dar nu ii invidiez. Cum spuneam, n-am avut vreun plan de salvare nationala, pur si simplu simt ca nu ma pot integra printre oameni care nu au acelasi bagaj cultural.

Schimbari

Pana sa am copii adolescenti nu credeam in cetateni universali. Acum cred si ii sfatuiesc pe toti sa faca ce simt. Sa se ghideze dupa clima si cultura care ii atrage. Sa nu mai manance animale, sa nu mai trudeasca doar ca sa isi cumpere casa si masina. Sa calatoreasca, sa foloseasca prezervativ, pantofi de calitate, plati online si monede virtuale.

Poate e sumbra viziunea mea, dar astazi cam peste tot scapa cine poate. Existenta e o chestiune de responsabilitate fata de persoana ta in primul rand si apoi a familiei, daca ai mai apucat sa iti faci una.

Publicitatea

Daca totusi ramai aici atras de mirajul tencuielilor zburatoare din centrul vechi, te sfatuiesc tinere absolvent sau batrane interesat de o reconversie profesionala, sa te indrepti spre publicitate doar daca iti plac senzatiile tari in portii mici. Daca am fost prea ermetic cu afirmatia asta, pot oferi detalii in privat.

Pentru mine publicitatea a fost un motiv serios de ramas in tara. Trecusera 8 ani de la revolutie si incercasem deja constructii, proiectari, vanzari si banking. Nu m-a atras niciuna.

Voiam din snobism sa ajung in publicitate. Visam sa port costum si sa lucrez in client service pentru ca asta ma obisnuisem sa cred despre mine ca stiu sa fac cel mai bine. Dupa 20 de ani pot recunoaste deschis ca publicitatea a fost singura raza de speranta care m-a tinut legat de glie. Desi acum e mai complicat in publicitate, inca rezist. Fara #.

Morala

Talentat sau intuitiv, muncitor sau descurcaret, trebuie sa fii oriunde pentru a triumfa sau macar a rezista, motive sunt cu duiumul si sa pleci si sa ramai.

Daca te concentrezi sa privesti doar partea amuzanta a romanilor, comportamentele si modul in care actioneaza, o sa incepi sa intelegi si apreciezi natura din Gradina Maicii Domnului, bucataria scaldata in untdelemn, ciobanescul carpatin, viezurele si barza, spaima de curentul dintre doua ferestre deschise, femeile cu nasul mare, Mihai Bendeac, bulzul si palinca, pegasul si noul Duster etc etc si incetisor incepi sa simti cum ti se lipeste de suflet acest loc uitat de lume.