![[De ce sa ramai in Romania] Andreea Ghenoiu: "Eram la Paris cand m-am decis sa revin in Romania. Motivul clasic: nu ma simteam pregatita sa dau totul pentru cariera"](https://media.iqads.ro/2018/04/22852025-10155797268028664-62830040876945136-n-cover-850.jpg)
Totul, adica prieteni, familie, relatie. Andreea Ghenoiu, Creative Director Jazz, avea o oferta in Hamburg cand a plecat din Paris, dar s-a intors din Bucuresti. A ramas (si ramane) aici pentru ca simte ca poate avea in tara tot ce ar putea avea si afara.
Sunt o fire impulsiva si de fiecare data cand nu-mi convine ceva ma gandesc sa plec. Dar ma temperez rapid pentru ca am fost plecata si stiu ca acel „sigur e mai bine in alta parte” e o iluzie.
In bula ei, nu vede oameni care isi fac bagajele. Din contra: parca sunt mai multe fapte bune, mai multe actiuni de voluntariat, apar miscari politice noi care vor schimbarea, oamenii din jurul ei fac copii. Andreea vorbeste despre Paris si Romania, despre ce inseamna pentru ea "a fi roman", despre experienta integrarii in alta parte si ce va face ultimul care va stinge lumina.
De ce ai ramas
Eram la Paris cand m-am decis sa revin in Romania. Motivul clasic: nu ma simteam pregatita sa dau totul (prieteni, familie, relatie) pentru cariera. Pur si simplu nu sunt eu construita pentru asta.
Cand am plecat din Paris aveam o oferta in Hamburg. M-am intors in Bucuresti si ca sa simt ca m-am intors cu folos am facut si un copil. Primul :) Am ramas apoi pentru ca totul s-a asezat frumos: familie, cariera.
Acum raman pentru ca eu cred ca pot avea in tara tot ce as putea avea si afara. Cand n-o sa mai cred asta, probabil voi pleca.
De ce sa pleci
Da, m-am gandit sa plec. Sunt o fire impulsiva si de fiecare data cand nu-mi convine ceva ma gandesc sa plec. Dar ma temperez rapid pentru ca am fost plecata si stiu ca acel „sigur e mai bine in alta parte” e o iluzie.
Efortul integrarii nu e unul simplu. Motivele pentru care as pleca sunt multiple: de la sistemul de sanatate, la sistemul de invatamant si pana la bugetele din publicitate. (Nu ma pot abtine sa nu ma gandesc cate as face cu mai multi bani). Cand ma calmez, insa, realizez ca depinde mult de mine sa-mi fac lumea asa cum vreau si aici. Ba chiar mi se pare o provocare sa nu abandonez lupta asta.
Destinatia (imaginara)
Nu am o destinatie imaginara. Am una reala: Paris. E locul de care m-am indragostit inca de cand am fost la facultate acolo si oricum planul de pensie include Parisul. Parisul e sarmant, unic, sursa inepuizabila de inspiratie. Pe mine ma incarca de fiecare data.
Chiar si zumzetul oamenilor de la metrou care sunt atat de grabiti ca nu se uita stanga-dreapta niciodata. Parisul pentru ca e in continua reinventare, schimbare. Pentru ca nu ai cum sa te plictisesti in Paris. Pentru ca la orice statie de metrou cobori, gasesti ceva la care sa te holbezi.
Bagajele celor din jur
Chiar isi fac? In bula mea am impresia ca oamenii chiar incearca sa-si schimbe lumea lor de aici. Fiecare cum poate. Parca sunt mai multe fapte bune, mai multe actiuni de voluntariat, apar miscari politice noi care vor schimbarea, oamenii din jurul meu fac copii... deci incredere inca exista.
Cine e mai responsabil: cel care pleaca sau cel care ramane
Fiecare trebuie sa-si ia decizia lui asumata. Nu exista bine sau rau in asta. La fel cum nu exista plecat sau ramas pentru totdeauna. Creativii au si privilegiul job-ului in sine. Ideile bune sunt universale la fel ca emotiile.
Nu cred ca exista responsabili cara raman si iresponsabili care pleaca sau invers. Nu i-as cataloga astfel. Eu as ramane/m-as duce, insa, in locul in care simt ca „fac diferenta”, ca am o voce si puterea de a schimba ceva. In momentul de fata nu as pleca intr-o multinationala din afara sa lucrez pe un cont global stufos si cu multe restrictii, de exemplu. Nu as vrea sa fiu „un angajat” din Londra, Paris, New York.
Cei care raman dau dovada de 1) curaj 2) inteligenta 3) frica 4) simt al oportunitatii 5) comoditate
Ce ziceti de „perseverenta” sau „incredere”?
Un motiv pentru care merita sa lucrezi in industria din Romania
In continuare e o industrie tanara. Asta inseamna ca ai multe oportunitati sa faci lucrurile asa cum iti imaginezi tu. Nu e totul standardizat. Ah, plus eternul challenge de a fi super creativ in bani putini care chiar te face mai creativ decat credeai ca esti. Eventual dezvolti si skilluri noi ca incepi sa faci tu pozele, regia, muzica etc.
Un alt motiv ar fi agentiile precum cea in care lucrez: tinere, conduse prin entuziasm, cu o super dorinta de a face lucrurile altfel, de a fi autentice si la fel de bune precum cei mai buni din lume.
Conventia de "a fi roman"
Da. Eu ma simt roman. Ai mei sunt romani get beget, avem un arbore genealogic foarte neaos, nimic exotic. Imi place mancarea romaneasca, imi place sa-mi fac vacante in Romania, desi ador Parisul, iubesc Bucurestiul. Imi place umorul romanesc. Am simtit profund in vine romanismul cand am fost plecata si-mi era dor de fiecare straduta a Bucurestiului, de Valea Prahovei, de Vama Veche, de mirosul de sarmale, ba chiar si de mirosul de bloc...
Romania Andreei Ghenoiu
Ghid personal de supravietuire in Romania
Am o viata buna.
Eu imi creez oportunitatile.
Ideile bune si emotiile autentice chiar pot schimba lumea.
Ultimul stinge lumina? :P
Si asteapta rasaritul.
