Bucium este o trupă de folk-rock ambiental și un vis împlinit pentru Andi Dumitrescu (voce). Povestea ei începe cu o culegere de poezii, de care Andi e atât de inspirat, încât scrie și compune șase piese de pe albumul ce urma să-l lanseze 18 ani mai târziu. Întâlnește apoi, după o călătorie în Apuseni, trei muzicieni: Raluca, Magda și Dan. Până ajunge trenul în București, cei patru decid deja să formeze o trupă. Trei ani mai târziu, după repetiții cu difuzorul într-o baracă, cele 13 piese de pe albumul Miorița erau înregistrate.
Urmează concertul de debut, în vara lui 2004. Evoluția cântărilor trupei Bucium se întâmplă cu bătut la ușa cluburilor și sunat organizatorii de festivaluri, povestește Andi. Trec anii, iar fișierele melodiilor devin corupte. Trackul este înregistrat din nou, de data asta, cu voci și orchestrație diferite. Cele 70 de minute de Miorța sunt gata în 2017. Asemenea și artworkul albumului, realizat de Radu Mircea Damian.
Radu era solistul trupei Axial Lead. Așa începe și relația lui cu ilustrația în zona muzicală. Strânge un portofoliu care, deși nu este publicat online, reușește să-l recomande pentru multe proiecte mișto. Unul dintre ele, coperta albumului Mantras Of War (Goodbye to Gravity). ”Totul era bine, Axial Lead era bine, noi eram bine, apoi s-a întamplat momentul Colectiv". Radu a fost la Colectiv în seara de 30 octombrie 2015. Supraviețuiește și ia decizia să nu mai facă niciodată grafică pentru albume muzicale. Cu toate astea, un an mai târziu, realizează coperta albumului tribut - Back to life - și începe colaborarea cu Bucium. Urmează 152 de mailuri schimbate, 14 ilustrații (una pentru copertă și 13 pentru fiecare piesă) și un alfabet realizat special pentru Miorița. Povestea completă se află însă, de aici încolo. Recomandăm s-o citiți cu piesa Miorța pe fundal.
Pâna la și dincolo de întâlnirea cu Raluca, Magda și Dan Simoaica
Andi: Cred că este o poveste frumoasă. O carte schimbă practic niște vieți și ajunge mai târziu să emoționeze foarte mulți oameni. Era o carte despre niște oameni de mult dispăruți, ce lăsaseră în acele versuri dorurile lor, temerile lor, dragostele lor, speranțele lor.
Era ca și cum doar ele mai rămăseseră din ceea ce ei au fost vreodată pe acest pământ, iar acele versuri au născut primele piese ce ulterior aveau să reprezinte baza proiectului Bucium. Întâlnirea cu surorile Slave a fost din ciclul „once in a lifetime”, căci ele au fixat soundul Bucium, caracterizat și acum de prezența celor două viori. Când i-am cântat acele piese lui Dan Simoaica, el a decis să se reapuce de muzică, așadar așa ne-am născut.
Cum a devenit Bucium o trupă în toată regula
Andi: Când ne-am apucat de repetițiile în patru, marea parte a pieselor de pe albumul Miorița erau deja compuse. A urmat orchestrarea lor, pentru viori și bas, însă toate acestea se întâmplau într-o perioadă în care niciunul din noi nu avea cam de niciunele. A durat trei ani până să putem repeta alături de tobe, am cumpărat un difuzor polonez și un mixer de câteva canale și vreo doi ani am repetat într-o baracă de construcții, iar două viori, o voce, o chitară și un bas erau amplificate prin acest difuzor.
Nu boxă, doar difuzor :)) Angi Vulpescu (Secret, Holda) și Cristina Puia (Secret, Holda, AB4), alături de Jan Pasniciuc (AB4) ne-au înregistrat primul demo, ce conținea piesele Miorița și Rai. Concertul de debut a avut loc în iulie 2004, în Big Mamou. Noțiunea de management este hilară în contextul acelei perioade. Mergeam din club în club și întrebam dacă putem cânta. La fel, sunam la cluburi sau festivaluri din țară și fixam concerte.
Lansarea albumului Miorița
Andi: Pentru că albumul Miorița este un album foarte lent, introspectiv, ambiental, ne-am gândit că piesele sunt mult prea cuminți în concerte și am ales să lansăm ca album de debut albumul Voievozii, un album compus după Miorița. Am încercat să înregistrăm albumul în perioada 2009-2011, însă proiectele au devenit corupte și le-am crezut pierdute. Ne-am reapucat de înregistrări în 2014 și le-am terminat în 2017.
Este un album stufos, ce conține foarte multe detalii orchestrale, însă are ca filosofie de mix crearea unui spațiu omogen, în care să se contopească sfx-uri, orchestră de coarde, coruri, diverse tipuri de efecte. Toate efectele de pe album le-am făcut într-o metodă analogică, de rutare a sunetelor prin efecte și reînregistrare a lor, lucru ce a dus la o amprentă sonică extrem de specială.
Povestea Mioriței e o poveste grea, ce conține foarte mulți oameni care la un moment dat s-au implicat în acest proiect, însă albumul nu a vrut pur și simplu să iasă la iveală toți acești ani, iar după ce în sfârșit s-a născut, am înțeles și de ce. Să aduni neputința de a comunica parte din sufletul tău douăzeci de ani nu este un lucru ușor, însă tot timpul am trăit cu gândul de a lăsa ceva în urmă, iar pentru mine acest album e o mare mare împlinire. Este un album ce vorbește doar despre sufletul românesc. Conține simboluri, mituri, conexiuni, idei ce pot fi dezvoltate la infinit.
Albumul a fost înregistrat prima oară cu Adrian Rugină la tobe și Dan Simoaica la bas, iar a doua oară alături de Cristi Răducanu la tobe și surprinzător și pentru noi, printr-o suită de întâmplări fericite - Alex Pascu la bas. La viori Alexa Nicolae Milea și Mihai Balabaș.
Colaborarea Bucium & Radu Damian
Andi: Când Alex Pascu l-a descoperit pe Radu a fost un eveniment. Prima lucrare care i-a atras atenția a fost un lyric video de la trupa lui Radu - Axial Lead. Nivelul de detaliu era impresionant. Alex refuza să mai facă tot el grafica la Mantras of War (Goodbye to Gravity) și căuta cu ardoare un artist cel puțin la nivelul său.
M-a sunat imediat să-mi povestească despre Radu și m-am hotărât pe loc că el va lucra și Miorița. Era exact ce căutam. Miorița este un album extrem de stufos. Are peste șaptezeci de minute, în treisprezece piese, pline de detalii. Acel univers fantastic îl doream zugrăvit la același nivel cu profunzimea versurilor. Bineînțeles că momentul #colectiv ne-a dat viețile tuturor peste cap și a durat ceva până să ne putem apuca de treabă.
Radu: Din perspectiva mea, lucrurile s-au vazut asa:
Prin vara lui 2015 am primit un mesaj de la Alex Pascu de la Goodbye to Gravity, că ar vrea să colaborăm pentru artwork-ul noului lor disc "Mantras of War". Mie inițial nu mi-a venit să cred că mă caută "astia mari" și m-am bucurat foarte mult. M-am vazut cu Alex și am discutat despre artwork. M-a lăsat să fac ce-am vrut eu cu grafica și eram foarte mândru de rezultate.
Lui Alex ii plăcuseră ilustrațiile pe care le făcusem pentru Axial Lead. Așa mă găsise, dar mi-a spus și de un prieten de-al lui, Andi, care are o trupă "Bucium" și vrea și el grafică. Dar asta după ce terminam cu "Mantras" care era prioritatea :)). Tudor Golu, prieten drag și coleg de trupă în Axial Lead, le-a făcut un clip pentru "The Day We Die" cu grafica făcută de mine și ne pregăteam amândoi pentru multe alte proiecte frumoase. Totul era bine, Axial Lead era bine, noi eram bine, apoi s-a întamplat momentul "Colectiv" și ne-a prins și pe noi acolo.
Când m-am trezit, în spital, mi-am spus că nu o să mai fac niciodată grafică de album muzical și aproape un an așa a fost. Nu-mi aduc aminte exact când mi-a trimis Andi un mesaj și mi-a spus despre „Miorița”, dar în prima fază am refuzat și m-am ținut de gândul meu de a nu mai face grafică de album.
Apoi m-a contactat Vlad Busca de la Universal, să facem un alt album "Goodbye to Gravity" tribut, pe nume "Back to Life". De data asta nu am putut să refuz, deși nu mi-era foarte clar ce se va întâmpla. La scurt timp după, compania unde lucram a dat faliment și m-am trezit, brusc, cu mult timp liber. M-am vazut cu Andi și mi-a prezentat pe larg proiectul "Miorița", moment în care am avut un sentiment din-ăla straniu. Mi-a plăcut tot. Mi-a plăcut ideea, mi-au placut versurile, mi-a placut cum povestea Andi, dar cel mai mult mi-a placut ce vedeam în cap când mă gândeam la cum se lega albumul ăsta în viața mea.
Brieful
Andi: Uite chiar am căutat acum. La acest moment avem 152 de subiecte de mailuri schimbate între noi și 46 de mailuri doar pentru brief :)
Inițial Radu rămăsese fără job, iar eu fac producție și post-producție film, astfel că am încercat să redirecționez cât mai multe joburi către el. I-am cerut un reel, pentru a-l promova către clienți și personal nu am văzut ceva mai bun. Brieful a pornit întâi de la versuri, iar apoi am schițat ceea ce aveam în gând într-un mail al cărui subiect este: simboluri piese și ordine a priorității – zici că e mail scris pe LSD. Exact așa suna. Dau câteva exemple din acest prim e-mai de brief:
tot discul are acest personaj central care este nici tanar nici batran - el este eroul central
mirel tinerelu
personajul nostru fura caii fermecati din mana unor zmei - in urma lui avem ploaie, vant si frunze care ii acopera urmele - zmeii sunt in planul cel mai indepartat, deja invinsi
zorile
sufletul eroului nostru mergand pe carari cu flori si cu brazi catre lumina - elemente - pomul mar inflorit si cu fructe, fantana, soarele care isi deschide raiul in el spre care se duce eroul
cantecel de asfintit
noapte, stele, licurici, focul si avem nevoie de ceva care sa reprezinte nunta eroului cu moartea, care nu e un simbol rau sau decrepit ci este super frumoasa
codrule maria ta
codrul, ramurile cu armele, teiul cu floarea pan la pamant care il acopera cu flori pe erou
voinicel instelat
o punte de lacrimi si mangaieri care separa doua lumi - si fagul e prezent - poate uni lumile din radacini in coroana, poate fi un fag de lacrimi?
sus la cheia raiului - e bonus track, poate fi foarte putin diferit de celelalte
sfintii adunati ceata in fatza cheii raiului de o parte, iar de cealalta eroul nostru iluminat deja, cu stalpul domnului si cu piatra domnului crapata in patru in spate - deasupra numai aripi ca de heruvimi si nori
miorita
trei ipostaze ale aceluiasi erou, una de zbor catre un suvoi de paseri, stele, culori, celelalte doua, soare, luna, brazi, munti, adunati in cerc, ca acest turbion care il atrage, celelalte doua ca si cum l-ar fi format, vreau sa transmit ideea ca fara celelalte doua ipostaze nu s-ar fi iluminat in suvoiul asta magic
Și tot așa. Cam ăsta este universul nostru și niciunul din noi nu fumează absolut nimic :D
În acest moment sunt foarte sigur că Miorița este una din cele mai bune lucrări ale lui Radu și, sincer, la nivelul lui, nu am văzut nici în afară asemenea lucrări. Cred că acest om merită recunoaștere și foarte foarte mulți bani. Din păcate geniile sunt foarte rare, iar noi suntem extrem de fericiți că împreună lăsăm ceva în urmă.
Brainstormingul
Radu: Am lăsat „Miorița” o vreme la zăcut. Fac asta cu toate proiectele. Le țin undeva în spatele gândurilor și tot acolo se aglomerează idei și viziuni abstracte. Înainte să știu exact cum o să arate ce vreau să fac, știu cum vreau să fie. Îmi fac o impresie și mă acomodez cu ce am de făcut. Lucram la tot felul de alte proiecte cu Andi și cred că pe la finalul lui octombrie 2016 am început să caut stilul grafic pentru "Miorița".
Experimentam cu niște forme geometrice atunci, dar voiam să fac altfel decât sunt acum ilustrațiile. Fiecare piesă era reprezentată de un personaj/moș (strămoș). I-am arătat lui Andi și i-a plăcut stilul dar eu interpretasem prea diferit versurile, așa că l-am pus să-mi scrie câteva rânduri despre fiecare piesă. Am pus textele pe hârtii și le-am lipit pe perete. Am stat acolo și m-am uitat la ele și pe parcurs s-a umplut biroul de bilețele cu idei. Îmi place să văd tot timpul ce e de făcut. Fac multe liste ca să am de tăiat de pe ele, haha.
Cam tot ce fac eu are un fel de continuitate. Balaurii de pe "Mantras" au apărut prima oară, în alta formă, la Axial Lead. Îmi place să cred că toate lucrurile astea există împreună într-un fel de lume paralelă, de unde le aduc. Nu au de ce să fie separate în grafică. Ilustrațiile sunt ca niște perforații în pereții dintre lumi. Una e pe un album, alta pe altul. Albumele sunt diferite, dar în spatele lor toate lumile se amestecă. Drept urmare, am aruncat în Bucium cu tot ce mi-e mai drag.
Sunt acolo mituri, povești, tot felul de influențe, lucruri inspirate din istorie și o grămadă de simboluri, pentru că iubesc simbolurile. Pentru Axial Lead am inventat un alfabet cifrat, pe care l-am folosit și pentru Bucium și pe alte lucrări, dar nu le-am spus niciodată ce am scris cu el, haha.
Ei au incredere :)) iar eu am folosit prilejul ca să adaug printre desene și mesaje personale, pe care nu mă aștept să le caute cineva. Apoi, unele nici nu sunt vizibile. Bucăți întregi din mesaje sunt ascune sub grafică și pot fi văzute doar în cazul în care imaginea este animată și animația urmărește mesajul, ceea ce e puțin probabil. Pentru mine e important să fie acolo. Apoi am mai făcut un alfabet cifrat, special pentru Bucium, pe care să-l folosească atunci când textul trebuie „tradus”.
Inspirația a venit din faptul că știam doar eu ce-i acolo și asta mă făcea și mai „into it” :))
Despre fiecare ilustrație
Sunt făcute în funcție de piese, dar mai mult în funcție de versuri. Și mai e un lucru: toate ilustrațiile au fost gândite pentru a fi animate. Asta a dictat în mare parte felul în care se articulează personajele, prezența cercurilor (animații simple de rotire dar care arată bine) și a multor elemente grafice desenate într-o anumită manieră. Apoi e ritmul imaginilor, ce dă o muzicalitate vizuală, care se realizează prin repetarea elementelor grafice în contexte diferite.
Puțin schimbate în fiecare ilustrație, se metamorfozează logic dacă le privești în ordinea cronologică a evenimentelor din album. Unele detalii, precum sabia, au povestea lor într-un substrat vizual, în care se schimbă treptat, până ajunge fantoma făcută din fulger și foc, iar spre final, vârfurile flăcărilor sunt vârfuri de sabie. Apa are uneori pești vii în valuri, apoi morți, uneori urcă, apoi coboară în vale. Coiful lui Mirel se schimbă în funcție de context și el. Zidurile satului natal al lui Mirel sunt făcute din stâlpi funerari. Totul e făcut din altceva, totul se transformă. Personajele sunt împărțite în 3 tipuri: oamenii care poartă toți fața lui Mirel, Zânele și Moartea cu aceeași față, și Mosii cu aceeași față.
Din punctul ăsta de vedere, toate ilustrațiile sunt făcute din aceeași materie, care se schimbă și capătă noi sensuri în funcție de piesă și versuri.
A fost usor, odată ce aveam o idee pentru fiecare ilustrație, să mă gândesc cum s-ar anima frumos, și asta mi-a dat formele, apoi să mă gândesc cum să ilustrez versurile, și asta mi-a dat simbolurile, dar pe măsură ce lucram, reveneam peste primele ilustrații. Prima a fost în lucru până la finalul ultimei și lucram cu toate în față, ca să văd ce element dintr-una poate să apară și prin altă ilustrație.
Aș putea spune că e o singură ilustrație care devine altceva pentru fiecare piesă.
Timpul de lucru
Radu: La scurt timp după ce am început să lucrez la stilul grafic pentru Bucium, m-am și angajat la noul job, așa că nu am lucrat „legat” la ele, ci când mai aveam timp. O vreme m-am ocupat de alte treburi, precum animația uneia din piese, apoi la alfabetul pentru Bucium și tot așa. La un moment dat am primit un mesaj de la Andi că trebuie să fie gata grafica până în august. Eu aveam gata o ilustrație jumate spre două.
Am intrat pe regim milităresc de lucru și am reușit să le termin la timp. Sună ca și cum a trecut mult timp, dar în realitate rămâneau foarte puține ore de lucru în zi după job, viață și alte proiecte :)) Aveam fiecare zi planificată cu 2 luni în avans, știam ce anume trebuie să fac și când trebuie să fie gata fiecare pas, pentru a termina la timp. Evident că s-au prelungit foarte mult după august toate treburile, chiar dacă grafica în sine era gata, iar lucrul nu s-a oprit nici acum. Dar era de așteptat.
Fiecare ilustrație într-un cuvânt hmmm....Hai să facem asta în spiritul albumului. Vă trimit o poză cu acele cuvinte scrise în alfabetul cifrat făcut special pentru Bucium ;). Asta e ușor de descifrat. Celălalt e mai nasol că variază forma literei în functie de celelalte litere din apropiere.
Producția fizică și planul de promo
Andi: La fiecare album creăm câteva modele de tricouri. Ele se găsesc pe site. Producția albumului s-a făcut cu multe drumuri la tipografie, cu încercări, cu ștanțe modificate, cu foarte foarte multă muncă. Noi ne ocupăm de toate aceste aspecte, căutăm furnizori, îi testăm, e un proces de durată.
Am mers în turneu peste tot unde s-a putut cânta, de câteva ori chiar fără rost :) Am pornit de la ideea că doi trei ani îi vom investi în a duce muzica noastră peste tot. Oricât de bine ai promova, în țară funcționează doar word of mouth. Ajungi pentru prima oară și ai concert într-un oraș, vin 50 de oameni, iar data următoare sunt 120. Cam asta a fost filosofia de promovare, însă este o componentă foarte mică într-o rețetă de succes.
Avem o prietenă care ne-a scăpat de bookingul cu cluburile, pentru care niciunul din trupă nu este construit, iar de la începutul anului colaborăm cu Overground Management, niște oameni pe care îi respectăm foarte tare și de la care avem foarte multe de învățat. Împreună construim o strategie pe termen mediu și lung și muncim foarte mult ca să ne ținem de ea.
Colecția de ilustrații vrem să o promovăm cât mai mult, pentru că este o reprezentare superbă a universului nostru.
Despre Radu
Radu: Păi să începem cu începutul: liceul Tonitza. Făceam design industrial acolo însă asta e mai puțin important. Important e că acolo mi-am cunoscut prietenii. Am făcut o trupă chiar dacă nu știam să cântăm la nimic și petreceam foarte mult timp prin garaj și alte spații dubioase. În facultate am cunoscut alți prieteni buni și colegi de trupă, dar de la altă facultate :)). Eu eram la UNArte, ei la Mincu.
Ușor ușor ne-am pus pe treabă cu trupa și i-am găsit și un nume: Axial Lead. Cântam despre aventuri fantastice și alte nebunii și ne ocupam destul de mult de partea grafică, pentru că facea și ea parte din povestea noastră. Când a venit timpul să scoatem un album în 2013-14, am făcut un artwork cu câte o ilustrație pentru fiecare din cele 11 piese, legate într-o poveste; și cred că de atunci am rămas cu microbul ăsta. Prin Axial Lead am cunoscut și undergroundul românesc.
La facultate aveam niște cursuri bestiale despre determinări culturale în design și am învățat multe acolo. Nu erau plictisitoare (surpriză), vorbeam, printre altele, despre culturi neolitice, filosofie și tot felul de chestii super extra bestiale. În paralel făceam freelance, afișe și tot felul de altele. Îmi plac experiențele variate și mă bag în multe proiecte, pe lângă jobul full-time.
Cu ilustrația de "album muzical"
Radu: Pe scurt: albumul ăsta a fost ca o sincronizare de gândiri, gusturi și tot la un nivel paranormal de înalt. Îmi aduc aminte când discutam cu Andi despre o ilustrație în lucru pentru album, pe care el nu o văzuse. Eram la un party și îi descriam în cuvinte. El vedea tot, știa exact despre ce vorbesc! E foarte rar sentimentul ca cineva te înțelege perfect dar aici așa a fost de la început. Am avut și libertate maximă, iar asta a fost foarte folositor.
Cred că diferența a fost și în subiectul albumului. A fost o "trecere" și pentru mine. A fost o ocazie să folosesc tot ce-mi place mai mult din lumea asta ca inspirație. Iubesc foarte mult chestiile ezoterice, misterioase, îmi place mult istoria și sunt fascinat de culturi antice, obiceiuri străvechi și cam tot ce le-a trecut oamenilor prin cap. Atunci când nu poți să-ți explici lumea logic, apar tot felul de presupuneri și vrăji, interpretări, ritualuri, povești, frici, zei și legende. Astea îmi plac la nebunie. Închide ochii și imaginează-ți că ești într-o asezare preistorică și în jurul ei e pădurea plină de monștri și spirite ascune în ceață, sub rădăcinile copacilor. Albumul ăsta a picat fix pe felia mea de interes și după un moment foarte greu, după Colectiv.
Aveam câteva artwork-uri făcute când m-am apucat de „Miorița”, dar lucrasem mai mult prin alte domenii grafice. Cred că mă simt din ce în ce mai bine pe ilustrația "de album muzical", dar nu știu dacă e așa diferită de alte genuri. Probabilitatea e mai mare la albumul muzical să poți desena balauri, deci îmi place mai mult :)), dar sunt preconcepții. Sunt sigur că maine o să apară reclame cu balauri la adidași (dacă nu sunt deja). Abia aștept :D
Alte proiecte și moduri de promo
Radu: Axial Lead a fost și va rămâne sursa mea eternă de inspirație și vis. Căutați asta. Versurile și muzica vorbesc multe despre noi și despre mine. Acolo am început să gândesc dintr-un singur univers și de acolo au plecat toate.
Nu știu dacă am "clienți", am cunostințe, oameni care mă abordează, care-mi devin prieteni. Până acum nu am făcut un business din treaba asta cu albumele muzicale. Au fost doar un lanț de evenimente care s-au lipit de mine și a ieșit grafica la final :))
Nu mă promovez decât prin grafică. Oamenii știu să ajungă la mine și pentru moment e bine așa, dar în viitorul apropiat cred că voi schimba asta dacă toate merg bine.
Printre trupele și oamenii mișto cu care am lucrat se numără Dinumbra, Goodbye to Gravity, Bucium și Toni Dijmarescu. În afară de trupe am colaborat cu o grămadă de companii și oameni de peste tot din lume, cu tot felul de businessuri și nevoi. Îmi place mult să schimb stilul de lucru și subiectele abordate. Am făcut grafica pentru un show cu degustări de vinuri în Budapesta, o vreme am făcut afișe pentru un magazin american de printuri și e foarte posibil să reiau colaborarea cu ei. Am mai avut un proiect foarte frumos cu managementul apei și composting toilets în Australia. E foarte tare tipul care le face.
Urmează să scot o grafică nouă cu Toni Dijmărescu și mai am vreo 3 artworkuri pentru trupe anul ăsta (până acum). Încep să se înmulțească. Un proiect foarte foarte foarte misto în care am și cântat și pentru care am făcut și afișe este "Progressive Soldiers" organizat de The Intermission. A, by the way, lor le-am făcut și logoul. Un alt proiect în care sunt implicat se numește "Help for Colectiv".
Sunt niște concerte caritabile iar eu le fac afișele. Am continuat acolo povestea vizuală din grafică pe care am făcut-o pentru "Back to Life". Cred că vor fi mai multe concerte. Se mai întâmplă și cu Bucium chestii, dar nu știu ce am voie să spun :)). Andi tre' să zică.
Planurile: separat și împreună
Radu: Cam ce am zis si mai sus, însă aș vrea să dedic treptat mult timp graficii și ezoterismelor ălora care-mi plac, pentru că jobul full-time îmi mănâncă prea mult timp și rămâne prea puțin pentru proiecte misto. O să mă trezesc într-o dimineață (spre pranz) și o să știu că aia e ziua din care o să fac numai grafici mișto ezoterice pentru tot restul vietii :)).
Împreună cred că urmează multe proiecte cel puțin la fel de frumoase ca asta! În detaliu, să zică Andi :D.
Cheers! Mulțumesc pentru ocazia de a povesti toate ce s-au întâmplat. Till next time!
Andi: Separat – Miorița simfonic – live întreg albumul alături de o orchestră de coarde, lansarea următorului clip din trilogia vizuală ce însoțește albumul – pentru piesa Zorile, înregistrarea demo-urilor pentru următorul album și lansarea primului single de pe următorul album, turneu național în toamnă.
Împreună: un videoclip ce integrează filmări în universul lui Radu însă de data aceasta 3D, alături de folosirea unui echipament de motion control – Bolt. Și o primă ilustrație de pe următorul album.
