![[De ce sa ramai in Romania] Claudiu Dobrita: "Se pleaca fara speranta aproape, cu neincredere si cu ciuda. Se paraseste"](https://media.iqads.ro/2018/04/14825776-1258617384198780-1706019301-n-cover-850.jpg)
Era CD la Ogilvy, in Praga, cand si-a facut bagajele si s-a intors in Romania pentru ca fiica lui sa se nasca si sa creasca aici. Nu dintr-un patriotism tembel, spune Claudiu Dobrita, Chief Creative Officer FCB Bucharest, ci dintr-un motiv pragmatic. A urmat o perioada complicata dar foarte misto, conchide el acum, looking back in no anger.
Am ramas cumva la mijloc intre should I stay or should I go, in sensul ca am lucrat mai mereu in agentii destul de mari din retele puternice unde ma ocupam si de conturi regionale, ceea ce ma facea sa calatoresc destul de mult, uneori obositor de mult.
L-am intrebat despre conventia de "a fi roman" si ce inseamna asta, despre noul val al plecarilor si cum se diferentiaza de celelalte, despre propriul lui ghid de supravietuire in Romania. Ne-a vorbit despre toate astea. Si despre telemea.
De ce ai ramas
Familia. De fapt, m-am intors in Romania pentru familie. Eram CD la Ogilvy Praga in momentul in care am aflat ca eu si Roxana urma sa avem un copil. Eram acolo deja de cateva luni, vazusem si bune si rele in modul ceh de a face treaba, avem niste proiecte destul de mari in lucru (s-a lasat cu 3 Clio, Agentia Anului si inca niste metale locale), in fine, era ok.
Apoi am hotarat ca vrem ca Mara sa se nasca in tara, nu dintr-un patriotism tembel - nu stiu ce inseamna asta, oricum, cu atat mai putin acum - ci dintr-un motiv pragmatic. Una peste alta, ne-am facut bagajele si ne-am intors. A urmat o perioada complicata dar foarte misto, zic acum, looking back in no anger.
De ce sa pleci
Culmea, eu mi-am dorit dintotdeauna sa plec. Am ramas cumva la mijloc intre should I stay or should I go, in sensul ca am lucrat mai mereu in agentii destul de mari din retele puternice unde ma ocupam si de conturi regionale, ceea ce ma facea sa calatoresc destul de mult, uneori obositor de mult. Imi placea si im place si acum la fel de tare. La fel cum imi place si sa ma intorc.
Destinatia imaginara
Intr-o vreme era Budapesta, pentru ca au fost luni in care aveam acolo un al doilea birou, sort of. Apoi a fost Praga, pentru ca era bine pozitionata, geografic, geopolitic, simbolic intre Est si Vest, din toate punctele de vedere. Mereu insa am visat la Paris. Nu Londra, culmea.
Bagajele celor din jur
Senzatia e de confuzie, de lovit in moalele capului. Am "crescut" in publicitate cu ideea ca ideea e cea care muta muntii, ca suntem meniti sa schimbam lumea (te cam prinzi dupa doi-trei ani de Cannes ca nu e asa nici macar la case mai mari), ca trebuie sa avem un rol social si ca brandurile noastre vor fi mai curate decat ale lor etc etc etc. si mai ales ca suntem brazilienii Europei, destinati marilor bulevarde ale comunicarii globale.
Ne-am batut in Piata Victoriei in slogan-uri, Headline-uri si BTL-uri sugubete si am plecat acasa bucurosi ca avem un shortlist la festivalul neschimbarii. Apoi ne-am dat seama ca nu putem face mai mult si ne-am intors in bula, unde scuipam inteligent de dupa tastatura pe cei care ne dau motive sa vrem sa plecam. Unii s-au inscris in USR. Cam asta e dinamica.
Noul val de migratie
E diferita in sensul ca e mai acuta. Se pleaca de lehamite dintr-o tara membra UE, nu se mai pleaca asa, cu ochii mari ca pe vremea lui Nastase. Se pleaca fara speranta aproape, cu neincredere si cu ciuda. Se paraseste.
Un sfat pentru nehotarati
Sa plece. Sa se intoarca.
Cine e mai responsabil: cel care pleaca sau cel care ramane
Fiecare e responsabil pentru el.
Cei care raman dau dovada de 1) curaj 2) inteligenta 3) frica 4) simt al oportunitatii 5) comoditate
Da.
De ce merita sa lucrezi in industria din Romania
E misto, desi nu toata lumea crede asta. Eu nu sunt un nostalgic, desi aproape ca am vechimea sa fiu. Schimbarea e singura constanta aici, uneori in bine, alteori in rau, depinde si de noi sa facem mai mult, mai bine.
Uite, avem ADC, avem Scoala, avem FIBRA, avem oameni care isi respecta meseria, avem clienti care incep sa stie pentru ce vor sa lucreze cu o agentie sau alta, inca e foame pentru chestiile misto, inca e rock n roll, lumea ne vorbeste de bine pe la festivalurile si prin birourile de afara.
Conventia de "a fi roman"
Habar nu am. Serios. Cand eram la Praga am trait dorul de tara intr-un mod mioritic, fatalist, intr-un fel care tinea de fapt de familiaritate, de nevoia de control. De pilda, nu gaseam telemea. Mhm. Si intr-o zi am mers cu Rox pana la capatul Pragai, intr-un mare sens giratoriu unde o data la doua saptamani se organiza un fel de ziua recoltei recurenta, un targ al fermierilor din imprejurimi, doar ca luna aia, un august torid cum aia nu mai vazusera, nu se organiza deloc. Am murit de ciuda. Voila, dor de tara. Telemea.
(Pentru ca formatul pozelor de pe site-ul nostru nu lasa loc pentru usturoi, redam aici poza lui Claudiu cu Romania in intregime)
Ghid personal de supravietuire in Romania
Trei cuvinte: alegeri in 2020.
Ultimul stinge lumina? :P
Ultimul fura curent.
