[Povești de crowdfunding] Două-trei clickuri și ești eroul puilor de urs din munții Hășmaș

În Europa, România deține aproape 40% din populația de urs brun. Procentul este mare, însă numărul efectiv de exemplare nu este. Și cu toate astea, sunt vânați împotriva legii. Centrul pentru Reabilitarea Urșilor Orfani, unic și el în Europa, se află în munții Hășmaș. Despre el și eforturile echipei WWF România de a-l întreține ne povestește Alexandra Dumitrescu (Digital Fundraising Coordinator, WWF Romania).

Campania de crowdfunding pe care echipa a demarat-o pe Patreon se numește „Fii eroul puilor de urs!” și își propune să strângă 10.ooo dolari pe lună. 

Reușim ca prin campanie să asigurăm hrana, intervenții veterinare, minima întreținere a centrului (în munți, iarna este mai aprigă și uneori distruge garduri, drumuri, locuri), o dronă modificată pentru a dispersa hrana fără să fie nevoie de prezența umană.

Donatorii ONG-ului sunt vreo 700 de oameni, iar alături de ei au venit să ajute Friends/TBWA, Starcom, Fabulous Muses, Vitalie Brega (foto), Think Digital sau Irina Margareta Nistor.   

Contextul proiectului

Anual, zeci de pui de urs rămân orfani în pădurile din România, în condițiile în care numărul oficial de urși bruni este dictat de interesele de vânătoare, iar braconajul rămâne nepedepsit. Asta deși ursul este protejat prin lege, la nivel european, nu doar național.

Singura șansă a puilor de urs este Centrul pentru Reabilitarea Urșilor Orfani, unic în Europa și care se află în România, în munții Hășmaș. Început acum 10 ani de către Leo Bereczky din pasiune pentru specia emblematică a țării noastre, Centrul a reușit să readucă sălbăticiei mai mult de 100 de urși.  Alternativa pentru puii rămași singuri este sumbră: sunt prinși și duși în grădini zoologice, la circuri sau folosiți ca material de fotografii turistice și își petrec toata viața într-o cușcă de fier și beton.

Deși este singurul Orfelinat de acest gen de pe continent unde puii de urs sunt îngrijiți, hrăniți și monitorizați, toți partenerii tradiționali au încetat susținerea financiară în vara anului 2016 lăsând viitorul ursuleților incert. 

WWF România lansat campania de crowdfunding „Fii eroul puilor de urs!” prin care fiecare persoană poate contribui la salvarea urșilor bruni. Am considerat că este rândul nostru, al fiecăruia dintre noi, să le oferim puilor de urs rămași fără mamă, sprijin și susținere.

Echipa

În primul rând, Leo Bereczky – fondatorul centrului pentru reabilitarea urșilor orfani și care de 10 ani dezvoltă atât centrul cât și metoda de creștere a ursuleților cu minima intervenție umană în așa fel încât exemplarele astfel crescute să nu aibă un comportament afectat în vreun fel de apropierea față de om sau față de așezările umane.

În al doilea rând, Magor Csibi – directorul WWF Romania (care este momentan plecat în Coreea de Sud pentru un proiect)  și care a luat decizia ca WWF România să caute și să găsească metode de susținere a centrului și să își asume promisiunea de a susține financiar eforturile lui Leo și viața ursuleților.

Și altfel, echipa WWF care a luat acest proiect ca misiune posibilă este formată din (în ordine alfabetică): Adriana Trocea – Comunicare, Alexandra Dumitrescu – Fundraising, Alina Florescu – Media Online,  Alina Tapai – Supervizare financiar si contabilitate, Cosmina Tacea – Suport pentru susținătorii individuali, Gabriel Galgoczy – Vlog si vocea urșilor din pădure.

Am avut și un voluntar smart care ne-a ajutat să ne eficientizăm trimiterea certificatelor de susținător al ursuleților. Este vorba de  Liviu Florin Albei. Ne-a ajutat cu un fel de suport de optimizare, IT și soluții la probleme altfel foarte greu rezolvabile și care ne-ar fi blocat în niște procese manuale greu de explicat la finalul zilei.

Echipa care a și reușit să aducă rezultatele așteptate proiectului este însă formată din  susținătorii lunari ai proiectului. Sunt oameni de peste tot din lume, excepționali, și donează de la 5 dolari la 100 de dolari pe lună. Sunt în total, cumulat, peste 700 de prieteni ai naturii sălbatice.

Si multi, dar foarte multi alții care au apărut pe parcurs și ne-au ajutat enorm: echipa de video Alain Gavriluțiu, Andrei Sibișan, Mișu Ionescu (nu este prima dată când reușesc să transforme realitatea sălbăticiei în video), echipa Mario + Vladi de la Friends/TBWA care au construit identitatea materialeleor pe care le primesc donatorii, Starcom care a raspuns pozitiv atunci cand am avut nevoie de o portavoce a ursuletilor și ne-a oferit suport de media, Alina și Diana (Fabulous Muses) pentru că au fost modele ale tricourilor colecția Blană, Vitalie Brega (foto), Think Digital, Calin si Anamaria Dinulescu (video), Overground Music si ai lor artisti cool și Irina Margareta Nistor care au fost cu toții dispuși sa recunoasca faptul ca locul ursuleților este în pădure și că nimeni altcineva în afară de natură nu este pregătit să își asume creșterea ursuleților orfani, chiar daca în primul lor an sunt mici și pufoși.

Crowdfunding

Am decis că trebuie să generăm siguranța financiară în baza unui efort comun, individual și sustenabil pe termen lung. În felul acesta, șansele ca centrul să se găsească în viitor în aceeași situație instabilă, devin minime și deci ne putem gândi la dezvoltare și creștere.

Am ales Patreon.com, inspirați de campania  Casei Jurnalistului. Provocarea era una simplă: să găsim o platformă de crowdfunding prin care sa asigurăm donații lunare. Și niciuna din variantele românești sau clasice internaționale nu era construită cu gândul unui proiect ce necesită suport lunar. Mai toate și nu numai cele din România sunt gândite ca un efort punctual pentru a îndeplini un obiectiv definit in timp. Ursuleții însă vin și pleacă din centru, în fiecare an.

Obiectivul pe termen mediu este acum să reușim să dezvoltăm un program și o platforma online proprie pentru Orfelinat. Patreon este nepregătita să  gestioneze donații și focusul lor îl reprezintă artiștii. Și oricât de artiști ai peisajului pădurilor ar fi urșii, ei nu se potrivesc neapărat pe Patreon.

Înainte de acest proiect, am mai avut experiența  efortului de crowdfunding pentru Poteca de Poveste din Mara Cosău Creasta Cocoșului, dar nu aveam neaparat același model. Deci,  au fost o grămadă de lucruri de care ne-am lovit post implementare.

Asteptări și învățăminte din campanie

Ne-am propus să generăm venituri de 10.000 dolari/lună și avem în continuare speranța ca acest proiect va deveni unul important pentru România și pentru specia emblemă a României. În afară de asigurarea cheltuielilor de bază însă, obiectivul mai mare este să aducem cât mai mulți oameni, din medii diverse, care să vadă în subiecte ca cercetarea sau managementul și conservarea universului sălbatic din pădurile noastre un domeniu cu potențial de creștere și o influență majoră pe care țara noastra o poate avea la peisajul European.

România deține aproape 40% din populația de urs întregii Europe dat asta nu înseamnă nepărat că numărul lor este foarte mare în pădurile noastre ci că în multe alte țări, ursul brun a dispărut.

La capitolul sfaturi, stăm la dispoziție oricui vede în crowdfunding o solutie pentru un proiect care poate să aibă un impact pozitv și consideră ca experiența noastră poate să contribuie la buna desfășurare a planurilor lor. Altfel, cred că cel mai important este sa ia în calcul să planifice timp și resurse nu doar pentru lansarea proiectului ci și pentru suținerea lui, să fie cât se poate de transparenți și să își construiască proiectul pentru transparență.

Și altfel, să fie sinceri cu ei și să se gândească un pic mai departe decât minimul necesar. Să se gândească la obiectivul mai mare, în cea mai bună variantă. Sa aiba curajul să viseze și să aiba încredere în puterea pe care o are o comunitate și în bulgărele de zăpadă născut din solidaritate. 

DOs & DONTs

Cel mai important dont ar fi să gândească mic sau limitat exclusiv la problema pe care încearcă să o rezolve un anume proiect. Sau să  nu împartă rolurile unui astfel de proiect. Sau să nu ceară ajutorul pe media. Degeaba ai o misiune și un drum construit, dacă nimeni nu știe că poate să meargă și pe acolo.

La capitolul do, ce am încercat să facem și credem că am reușit și este easy  to follow, a fost să nu facem materiale promoționale pentru perks. Ne-am gândit să fie ceva autentic, simbolic și cu potențial de a stârni povești, conversații, polemici, idei, vise: o jucărie a urșilor, o aromă preferată, poze, un tricou cu print de blană (nu ne-a ieșit chiar așa de bine asta, trebuie să recunoaștem), o excursie în sălbăticie și o întâlnire cu Leo. Overall, credem că a fost o idee destul de bună să nu facem pixuri personalizate.

Promovarea

Problema a apărut în august, iar în septembrie eram peste tot, în toate formele.  De la mesaje în rețeaua WWF, la mesaje transmise de către rețeaua WWF, la TV, la PR, la prieteni, media, social media, oriunde am putut. A fost ca o mica bombă. Am ajuns cu mesajul nostru inclusiv în ședințele celor dezvoltatorilor de la Patreon.com (pentru că ne doream niște modificări la platformă). Credem că ar fi o idee bună să începem să planificăm mai bine.

Banii strânși

Campania generează aproximativ 3000 de dolari de la un pic peste 350 de oameni. Nu există un profil pentru că în sine, campania are și donatori internaționali sau români din diaspora. Putem spune doar că ne bucurăm că sunt alături de noi în aceeași cauză și sperăm să fie ok cu evoluția centrului și cu planurile de viitor.

Ne-am văzut cu o parte din ei, la finalul anului trecut. Ne-am dorit să le prezentăm ce am reușit, ce am mai încercat și nu am reușit și împreună să încercăm să găsim soluții pentru anul acesta. A fost interesant și credem ca singurul lucru care îi unește ca profil, este atenția și admirația față de natura sălbatică.

Reușim ca prin campanie să asigurăm hrana, intervenții veterinare, minima întreținere a centrului (în munți, iarna este mai aprigă și uneori distruge garduri, drumuri, locuri), o dronă modificată de Leo pentru a dispersa hrana fără să fie nevoie de prezența umană. Ce nu am reușit încă este să asigurăm mai mult decât necesarul.

Visul este ca centrul să fie un hub de cercetare și dezvoltare, un centru în care tehnologia să lucreze în avantajul vieții sălbatice și să aibă rezultate pentru  întreaga industrie. Și asta nu am reușit încă pentru că orice înseamnă infrastructura tehnologică înseamnă niște sume pe care nu le avem acum sau niște specialiști pe care încă mai sperăm să îi cunoaștem sau să apară.

Ne-am sfătuit de exemplu cu doua din companiile mari de telecom din România pentru a găsi o soluție de a transmite date sau monitoriza comportamentul ursuleților din țarcuri și de după eliberare. Momentan suntem tot în căutare.

Un an mai târziu

La un an și un pic, proiectul arată bine, promițător în termen de planuri și cu provocări în termen de microculturi implicate.