![[Tricou de designer] Pisici, dor de duca si zambete pe tricourile Laurei Stefan](https://media.iqads.ro/2018/03/cover1-cover-850.jpg)
Intr-o mare parte din zi, Laura Stefan e studenta la Sociologie si barista la o cafenea de specialitate. In restul timpului e artist vizual: ilustreaza, picteaza/deseneaza pe pereti si face tot felul de chestii handmade. Dintre toate, de la ilustratie nu face rabat, avand grija sa deseneze cel putin o lucrare pe zi. O parte din creatii au ajuns si pe simularile de tricou din kitul competitiei Tricoul tau de designer. Imprimat cu EPSON. In toate cele cinci propuneri ale Laurei regasim elemente desenate naiv si imbracate in mesaje pozitive. Fiecare lucrare este explicata mai in amanunt, un pic mai jos.
In afara de podiumul competitiei, Laura tinteste catre o viata plina de calatorii, o ceainarie sau cafenea proprie si, bineinteles, o cariera in artele vizuale. A, si sa mearga pe jos pana pe Camino de Santiago. Adica aproape 3.400 de km si in jur de 700 de ore - aproape o luna, conform Google Maps. Mai repede te-apuci de-un design misto si-l trimiti, online, pe picioarele lui, in competitie, nu? Vezi ca trebuie sa citeasca brieful inainte si sa ajunga pana pe 15 martie, 23.59.
Despre Laura
Sunt un tanar barista, sociolog si creator de mici idei zburdalnice. Sunt in anul trei la Facultatea de Sociologie si Asistenta Sociala din cadrul Universitatii Bucuresti. De aproape un an si jumatate bucur diminetile oamenilor cu minunata cafea a prajitorilor romanesti. Este minunat sa lucrez in domeniul cafelei de specialitate si sa te bucuri de toate povestile oamenilor de peste zi. Iar in restul timpului ilustez, pictez, desenez pe pereti, handmade-uiesc, stric obiecte de prin casa, uneori mai si cant.
E relaxant sa imi umplu timpul cu mici dude de creat. Cred ca e mai rau cand lipsesc de la facultate ca sa imi termin proiectele. Si cred ca de aproximativ un an mi-am stabilit sa fac o ilustratie pe zi, iar Skillshare este prietenul meu de nadejde la invatat.
Planul meu maret este sa strang bani si sa merg pe jos de aici pana pe Camino de Santiago, sa calatoresc foarte mult, iar cand ma intorc sa deschid o minunata ceainarie/cafenea si intre timp sa devin un artist cunoscut in toata lumea. Cred ca mi-ar placea sa mai deviez de la planul meu maret uneori, dar in linii mari asta este.
Abordarea briefului
Cred ca toti avem nevoie de un mic zambet pe fata. De multe ori, in metrou aveam impresia ca sunt la inmormantare. Cred ca o singura data in viata mea am vazut niste pusti care radeau in hohote uitandu-se la diverse dude pe YouTube, iar toata lumea se uita urat la ei. Ca niste sacali pregatiti sa ii atace.
Nu cred ca multa lume isi da seama dar asta este, mai mult sau mai putin, un autoportret. Ideea tricoului a venit de la mica aventura departe de Bucuresti la care ma tot gandesc de vreo doua luni. Dor de duca exprima perfect starea mea zilnica. Dar cred ca ar fi trebuit sa scriu cu litere mici „ Cand primesc concediu?”.
Cred ca „sa ne fie cu noroc” e tot ce mai poti sa spui intr-o zi ploioasa si tristuta. E o incurajare si o resemnare in acelasi timp, dar hai sa o privim mai degraba ca pe o incurajare. Iar personajul este una dintre prietenele mele, Lucia. Cel mai fericit om pe care l-am intalnit pana acum. E ca un talisman norocos pentru oricine ar purta acel tricou.
O alta prietena in fiecare dimineata cand venea la munca imi spunea „Buna dimineata, vodka taie greata”. Era acel lucru care facea din cea mai proasta dimineata o zi super faina. Oamenii din jurul nostru sunt magici. Dar am decis ca nu e cea mai buna idee sa imi incep ziua cu vodka, iar apa are si ea miracolele ei. Sunt aproape sigura ca apa chiar taie greata.
Ele sunt minunatele pisicute din viata mea. Ma rog, in realitate sunt toate fetele pe care le vad dimineata in autobuz si pe strazi. Mereu cand vad pe cineva ca se uita la mine cu o fata plictisita si rautacioasa imi imaginez toate lucrurile la care se gandeste in timpul ala. Poate chiar arat oribil sau iar m-am imbracat ca o ciudata, cine stie.
Toate ilustratiile mele sunt adanc prinse in minunatele si ciudatele evenimente din viata mea si cumva sper ca si alti oameni se identifica cu ele. Cred ca fiecare dintre noi are experiente super amuzante cu diminetile lor, mai ales acele dimineti naspa, cand intarzii la munca si te super grabesti, in care tot ce iti doresti este o cafea si esti blocat cu o multime de oameni dubiosi in trafic.
Tricoul in viata ta
Ahh, cred ca tricourile si botosii pufosi sunt cele mai uimitoare inventii. Nici nu imi pot imagina viata fara tricouri, ar fi un haos sa aleg cu ce ma imbrac in zilele mai neinspirate.
Catre public si juriu
Buna, eu sunt Laura, iar asta este prima competitie din viata mea. Sper ca va doriti la fel de mult ca mine sa vedeti acele tricouri printate. So, daca ceva din voi zambeste sau spune „hey, ce cute” este tot ce am nevoie.
