[Pasionat de bunătățuri] Dana Burlacu Visternicu (Prăjiturici și altele): Blogul este cel de-al treilea copil al meu. Când băieţii mei îşi vor lua zborul, ăsta mic rămâne cu mine

Dana Burlacu Visternicu este născută, crescută și hrănită în Bucovina, cu mâncare și deserturi tradiționale. O bună parte din amintirile culinare ale copilăriei se regăsesc în blidele cu tocinei (preparatul pe care l-ar putea găti pentru tot restul vieții), chiroște, rațe pe varză, brânză de oi, ciocolată de casă, cornuleţe şi alte dulciuri. Pe la 13 ani pornea în propriile aventuri prin bucătărie, reușind să transforme aluaturile cu untură în nucușoare și fursecuri; în liceu, colegii deja o numiseră căpitan pe sectorul dulciuri. Anii au trecut, dragostea pentru prăjituri își găsea tot mai des locul în bucătăria ei - și pe o pagină de Facebook, unde posta din când în când. Niște întâmplări nefericite au adus-o pe Dana în fața a ceea ce urma să fie colacul ei de salvare și, totodată, un proiect de cursă lungă: blogul culinar Prăjiturici și altele deschis în 2012.

Strategia de început? Să-și ocupe timpul cu ceva care-i place, să gătească bine și să arate și altor oameni. Prima rețetă postată pe blog a fost cea de eclere, știută de la o colegă de liceu. Au urmat-o cu entuziasm tortul cu mere, prepeliţele umplute și tarta cu brânză dulce şi vişine. Treptat, internetul a primit sarcina de a o învăța pe Dana fotografie, editare, puțin marketing și tot ce are nevoie un pasionat de bunătățuri ca să-și pună blogul pe picioare. Iar pagini precum Discover Bucovina sau Bucovina Te Iubesc au scurtat distanța dintre blog și audiență, preluându-i multe dintre rețetele specifice regiunii.

Astăzi, cu 6 ani de gătit, scris și fotografiat la activ, Dana nu s-a plictisit, ba din contră: are de gând să continue dezvoltarea blogului. În paralel, ține ateliere de educație gastronomică și de gătit, atât în cadrul Food Revolution Community, cât și prin asociația Convivia, pe care a cofondat-o.

Cu Dana la vorbitor, continuăm și noi, împreună cu Selgros România, șezătorile virtuale din seria Pasionat de bunătățuri. 

Mâncarea din copilărie

Prima amintire clară legată de gătitul în copilărie vine de pe când aveam 13 ani. Era în preajma Paştelui şi mama era plecată la o consfătuire (aşa se numeau pe atunci şedinţele celor ce lucrau în învăţământ). M-am apucat să fac prăjituri, din-alea ce se făceau în Bucovina: cornuleţe, nucuşoare, fursecuri, toate cu aluat ce conţinea untură. Pentru c-au avut mare succes, am continuat să fac, iar în liceu eram deja responsabilă la sectorul prăjituri.

Dar dacă prăjiturile îmi erau familiare, cu restul cred că m-am acomodat mai târziu, în timpul facultăţii. Și mai ales după ce am devenit mamă. Ca să întregesc răspunsul, copilăria mea s-a înfăptuit printre tocinei, chiroște, rațe pe varză, brânză de oi (cu aproape orice), ciocolată de casă, cornuleţe şi multe altele. Cea mai fericită eram când veneam de la şcoală şi găseam tocinei calzi pe care îi scăldam în smântână.

Probabil de aici mi se trage şi plăcerea de a-i aştepta pe băieţii mei (atunci când pot) de la şcoală cu o mâncare proaspăt făcută şi un desert de casă.

Colțunași cu vișine // Sursa

Ideea unui blog

Blogul a apărut în ianuarie 2012, ca efect al unei pagini de Facebook unde postam prăjituri şi alte chestii dulci. Blogul a fost de fapt barca mea de salvare într-o perioadă destul de dificilă din viaţa mea, în care am rămas fără job şi am trecut prin eşecul unei afaceri care a murit din faşă. A fost momentul în care am căutat să fac ceva ce îmi plăcea şi la care mă pricepeam. Așa că ajunsesem la prăjituri. Restul s-a întâmplat firesc, ca şi cum drumul îmi fusese scris în acest sens.

Prăjitură berlineză // Sursa

La început

Probabil o să fie amuzant pentru unii, deoarece nu am avut nicio strategie. Habar nu aveam ce înseamnă să ai blog şi ce presupune asta. În prima fază îmi doream să fac reţete pe care să le împărtăşesc cu oamenii interesaţi. Apoi mi-am dat seama că lucrurile stau cu totul altfel, şi în paralel cu gătitul trebuie să ai cunoştinţe de foto, editare, marketing etc. Am pierdut multe, multe ore pe internet ca să înţeleg cam cum funcţionează lumea asta. Recunosc că a fost o învăţare haotică şi asta cred că se vede în evoluţia blogului.

În ceea ce privește conținutul, prima reţetă a fost cea de eclere. Eclere făceam din clasa a IX-a după o reţetă a unei colege. Am crezut că este o reţetă pe care o stăpânesc şi cu ea am ieşit în lume. Primele reţete arătau dezastruos şi pe multe le-am şters sau refăcut în timp. Tortul cu mere, prepeliţele umplute, tarta cu brânză dulce şi vişine fac parte din seria primelor reţete.

Tort cu cremă ganache // Sursa

Acum, dacă mă gândesc, habar n-am cum mi-am atras publicul. Cum spuneam, n-am avut nicio strategie, iar la începuturi singurul lucru pe care-l făceam era să postez pe Facebook. Încet, încet comunitatea a început să crească. Cred că la început m-a ajutat mult faptul că postam reţete din Bucovina şi acestea erau uneori distribuite de pagini mari ca Discover Bucovina sau Bucovina Te Iubesc.

Cheesecake cu cireșe // Sursa

Munca din spatele blogului

Programul de gătit şi scris este în funcţie de celelalte activităţi ale mele. Uneori îmi planific să fac anumite reţete (mereu am o listă de aşteptare) dar fac şi cu inspiraţie de moment. Postez între 6-10 reţete pe lună şi aloc destul de mult timp blogului. Sunt zile în care lucrez câte trei, patru ore, şi zile în care nu lucrez deloc. Cert este că munca nu constă doar în gătit şi postat reţete. Mai este şi munca din spate: studiul individual, prezența în social media, prezența la anumite evenimente, mailuri etc.

De gătit, oricum gătesc zilnic; doar am doi băieţi adolescenţi :). Dar nu tot ce gătesc ajunge pe blog. Uneori, din lipsă de timp, alteori pentru că este un moment nepotrivit pentru poze. Fiecare etapă durează şi necesită atenţie. M-ar ajuta mult dacă aş avea un studio acasă sau măcar o bucătărie mai mare.

Nu sunt specialistă în tehnica fotografierii, adică am nişte carențe în acest sens. Scrisul îmi place dar îmi trebuie o anumită stare ca să o pot face. Cred că optimizarea ar veni printr-o organizare mai bună şi poate la un moment dat şi cineva care să mă ajute.

Cele mai populare rețete de pe blog

Amuzant este că primele două cele mai populare reţete sunt: rața întreagă la cuptor şi roşii pentru iarnă la borcan.

Rață întreagă la cuptor // Sursa

Roșii la borcan pentru iarnă // Sursa

Pe locul trei vin tare din urmă: cornuleţe de post cu borş. Este un mister de ce ele sunt în top şi nu altele. Cred că a fost  conjunctura potrivită.

Cornulețe de post cu borș // Sursa

Blogurile de food din Ro

Blogosfera culinară se măreşte de la an la an. Recunosc că nu pot ţine pasul cu apariţia blogurilor de food. Cred că sunt multe bloguri foarte bune, cu reţete muncite şi cu poze de excepţie, dar în acelaşi timp sunt şi multe care au un aer de superficialitate şi imaginea de ansamblu lasă de dorit.

Din punct de vedere al comunității, blogosfera culinară este destul de unită. Eu mi-am făcut mulţi prieteni cu care mi-e tare drag să mă văd, să discutăm de-ale noastre. Fără această comunitate nu aş fi reuşit să evoluez. De multe ori am avut suport şi sprijin care a contat foarte mult.

Prăjiturici şi altele este un blog destul de simplu care a crescut organic. Dacă iniţial mi-am dorit ca acesta să fie un blog cu gust dulce, ulterior mi-am schimbat puţin direcţia. Aşa a devenit un blog ce are şi multe reţete din Bucovina sau reţete simple cu ingrediente locale sau la îndemână.

Tartă cu sparanghel // Sursa

Un fel de mâncare pentru tot restul vieții

Am să răspund simplu: tocinei, dar să fie musai cu brânză de oi şi cu multă smântână.

Cel mai recent dezastru în bucătărie

Probabil sunt o norocoasă deoarece nu am provocat nici un dezastru în adevăratul sens al cuvântului. E drept, am avut şi mici eşecuri, dar s-a reparat şi mâncat tot. Am încercat acum vreo trei ani să fac macarons şi a fost un eşec total. De atunci îmi tot spun că reiau într-o zi, dar nu prea am mai avut curaj.

Rețete care inspiră și rețete proprii

Sunt gurmandă şi asta înseamnă că mă tentează multe reţete, doar că timpul nu-mi permite fizic să le încerc pe toate. Mereu experimentez câte ceva nou, aşa că la mine acasă nu există plictiseală la masă, ba mai mult, avem „lecţii” de identificare a ingredientelor şi puţină educaţie gastronomică. Îmi plac mâncărurile picante, brânzeturile, asocierile de legume, carnea de raţă şi bineînţeles deserturile.

Rulou din mămăligă de cartofi umplut cu confit de raţă pe pat de cremă de hribi // Sursa

Cred că cele mai multe şi mai frumoase provocări pentru bloggerii culinari au fost lansate de Electrolux România. Datorită lor am încercat de câteva ori să mă „joc” un pic cu reţete din Bucovina dându-le un aer mai jucăuş şi de actualitate. Este vorba de pampuşte gourmet sau de ruloul din mămăligă de cartofi umplut cu confit de raţă pe pat de cremă de hribi uscaţi.

Pampuște gourmet // Sursa

Românii și mâncarea

Dacă privim mult în urmă, când nu exista margarină, vegeta şi supă la plic, românii mâncau cam ce exista în gospodărie iar reţetele erau extrem de simple. Pe la familiile cu stare, în perioada interbelică se gătea cu migdale, anghinare, ghimbir, vanilie etc (ingrediente care m-au pus mult în dificultate în anii comunismului pentru că încercam să mi le imaginez şi era tare greu).

Cred că s-a produs o mare deformare şi comunismul a răpit din autenticitate, iar mai apoi lipsa de educaţie gastronomică şi posibilităţile reduse au făcut ca românii să gătească şi să mănânce destul de prost.

Bucătăriile românești

Prima pe listă este Bucovina, se subînţelege. Aici am crescut şi m-am format aşa că bucătăria bucovineană este pansamentul meu pentru zilele în care am nevoie de alinare. Ştiu, smântâna nu e bună pentru colesterol, dar face bine la suflet (glumesc). Fiecare regiune are reţetele ei ce trebuie încercate. Oriunde merg îmi doresc să mănânc local, ceea ce uneori este cam imposibil.

Vreau să descopăr Dobrogea şi mi-am propus să fac cât de curând o incursiune culinară. Am făcut o descoperire legată de Bucovina, mama (care are 83 de ani) mi-a zis că în copilăria ei, toamna se tăiau rațele, se afumau şi se urcau în pod. Nu am mai găsit nicăieri informaţia asta.

Supă cremă de conopidă cu usturoi copt // Sursa

Membru Food Revolution Community și fondator Convivia

Am ajuns ambasador în 2013 când am fost propusă de Daniela Miscov, unul dintre primii ambasadori din România şi din lume. Daniela a crezut în mine şi a considerat că ceea ce făceam eu rezona cu valorile Food Revolution Community.

De patru ani ţin ateliere de educaţie gastronomică şi ateliere de gătit sub umbrela Food Revolution Community, Slow Food şi în curând Convivia. Cred că am ajuns la câteva sute de ateliere şi feedbackul este unul pozitiv. Copiilor le place în bucătărie şi îşi doresc să descopere ingrediente noi, reţete şi experienţe. Aici suntem ajutaţi şi de emisiunile de gătit ce au devenit foarte populare.

De câţiva ani îmi doream o asociaţie, asta mai ales că de multe ori ai nevoie de personalitate juridică ca să mişti lucrurile. Asociaţia „Convivia” Iaşi este un proiect pe care l-am pornit alături de patru oameni minunaţi, fiecare la rândul său având în spate activităţi care au legătură cu educaţia gastronomică. Proiectul este destinat atât copiilor (că aici este mare nevoie) dar şi adulţilor.

Salată de dovlecei // Sursa

Planul este să ne implicăm în comunitate, să punem umărul pentru educaţie gastronomică şi un stil de viaţă sănătos, să prevenim risipa alimentară şi să ajutăm la redescoperirea ingredientelor locale şi a patrimoniului gastronomic.

Monetizarea

Monetizarea vine din diverse colaborări cu branduri şi asta a apărut destul de târziu. Nu sunt expertă în monetizare şi am multe de învăţat în acest sens. Cu toate astea ştiu sigur că doar o asociere potrivită îmi dă starea de confort de care am nevoie. Nu aş putea să mă asociez şi refuz branduri în care nu cred.

Planurile cu blogul

Am un singur plan, să-l cresc frumos şi să investesc în el. Blogul este cel de-al treilea copil al meu şi mă gândesc că atunci când băieţii mei îşi vor lua zborul, ăsta mic rămâne cu mine.

Mereu sunt implicată în proiecte frumoase şi asta îmi dă energia de a merge mai departe şi de a mă mobiliza eficient. Momentan sunt parte din echipa bloggerilor culinari ce susţin proiectul „Selgros caută pasiunea”.

Am certitudinea că anul ăsta va apărea în S.U.A. cartea „Taste Of The Place Global Food Experience cookbook ’’. Astfel 14 bloggeri culinari din întreaga lume, ambasadori Food Revolution sunt reuniţi într-o carte ce promovează tradiţia unui loc, reţete şi ingrediente locale. Sunt onorată şi atât de fericită că puţin din gastronomia bucovineană va călători prin lume.

Uneori, salvarea vine fix de unde te aștepți cel mai puțin: din bucătărie. Povestea de mai sus ne-a învățat cum pasiunea te poate purta peste obstacole și eșecuri, oferindu-ți resorturile de care ai nevoie pentru a continua. Și, fără să-ți dai seama, de la un colac de salvare ajungi într-o cu totul altă zonă, una în care poate nici nu te-ai fi văzut vreodată: în cazul nostru, vorbim desigur despre culmile excelenței culinare.  

Într-o serie editorială realizată alături de Selgros Romania, îi cunoaștem îndeaproape pe (o parte din) membrii clubului pentru profesioniști și pasionați. De bunătățuri.