Vrem sa vorbim un pic despre temerile unui publicitar. Cat timp aveti la dispozitie? De exemplu, frica de “o sa-mi apara numele pe campania aia ridicola”; sau frica de “nu o sa ma treaca la credite pe campania aia la care am muncit”. Alice Mihalache a lasat fricile astea la birou, iar pentru acasa si-a luat altele. Mai simpatice, mai lumesti. Le-a botezat Temeri pentru acasa si le-a adunat intr-un podcast.
Decat sa te atasezi de proiecte de prin agentie, care azi sunt cum vrei, iar maine nu le mai recunosti, mai bine ti le faci pe ale tale.
Alice gaseste in absolut orice motive de ingrijorare, iar primul care i-a venit in minte a fost nebunia cu "secret santa". Anxietatea lui "daca nu-i place?!" a stat la baza primului episod al podcastului. Cu productia, lucruruile merg destul de usor deocamdata.
Dureaza putin acum. Mi-a fost usor pentru ca am vorbit doar eu pana acum. Pe viitor planuiesc sa invit si alti fricosi sa vorbeasca si probabil va fi mai mult de lucru.
Oricum, nu productia, echipamentul sau vocea omului sunt cele mai importante, ci contextul. Nimereste-l, potriveste-l si "oamenii au chef sa te asculte mai mult decat au in mod normal".
Soarta de publicitar
La intrebarea ce vrei sa te faci cand vei fi mare sigur nu am raspuns publicitar. Sincer, soarta m-a adus in domeniul asta. Termini liceul, esti disperat sa decizi mult prea devreme ce vrei sa faci cu viata ta, iti dai seama pe parcurs ca te-ai pierdut complet si la un moment dat apare in peisaj o varianta mai buna. La mine a aparut publicitatea.
Aveam prieteni care faceau asta, am pus intrebari si parea o chestie pe care puteam s-o fac. Si-am putut. 6 ani mai tarziu inca imi place. Dar am si invatat in timpul asta ca decat sa te atasezi de proiecte de prin agentie care azi sunt cum vrei, iar maine nu le mai recunosti, mai bine ti le faci pe ale tale.
Frica
Cand vezi un om caruia nu-i mai tace gura, ori are prea multe de spus, ori are multe frici de ascuns. De vorbit in microfon nu mi-e frica deloc. Mi se pare chiar amuzant ca stau singura intr-o camera si imi aud gandurile intr-o pereche de casti.
Frica vine dupa ce e gata episodul si ii dau upload. E o bariera acolo tot timpul, e teama de ridicol. Ma gandesc de 1000 de ori intainte sa postez o poza pe net. Cu atat mai mult cand imi postez gandurile in forma asta si pot ajunge in orice parte a internetului.
”Temeri pentru acasa”
Imi place sa scriu si am tot incercat. Nu mult ce-i drept. Ideile despre ce voiam sa scriu imi veneau de obicei in timp ce ma trezeam povestind ce mi s-a intamplat, ce cred despre una despre alta, cum m-am simtit cand am trecut prin mai stiu eu ce. Si ma gandeam ca merita scrise pentru ca oamenii din jurul meu se amuzau mereu. Chiar si cand vorbeam serios.
Asa ca am facut o combinatie si am decis sa scriu pentru mine, dar sa interpretez pentru altii. Subiectul era acolo de cand ma stiu. Mi-e foarte simplu sa vorbesc despre lucrul la care ma pricep cel mai bine. Gasesc in absolut orice un motiv de ingrijorare.
Cum a inceput totul
Am avut norocul sa se intample totul in preajma Sarbatorilor. De cand mi-a venit ideea, am vorbit atat de mult despre ea, incat am primit cadou un recorder care m-a pus la treaba. Am cumparat o melodie din care am taiat bucati pentru jingle, iar de logo s-a ocupat Roxana Nita, cea mai art director dintre art directori.
Productia o fac eu. Intr-un program gratuit. Nu mi-e frica sa recunosc.
Ma apucasem deja de mult sa scriu un episod, dar m-au prins Sarbatorile fara sa-l termin si voiam neaparat sa incep podcastul in 2017. Am facut repede unul inspirat din tot ce mi se intampla atunci: secret Santa si anxietatile legate de cadouri.
L-am pus pe net si a inceput nebunia. Mi-au scris imediat prieteni sa-mi spuna ca simt la fel, la orice Secret Santa la care am participat apoi s-a vorbit despre asta, sora-mea ma analiza sa vada cum reactionez cand deschid cadoul de la ea. Mi-am dat seama in ce m-am bagat abia apoi.
Productia
Deocamdata dureaza putin. Mi-a fost usor pentru ca am vorbit doar eu pana acum. Pe viitor planuiesc sa invit si alti fricosi sa vorbeasca si probabil va fi mai mult de lucru.
Intr-o zi scriu, fac o schita. In alta zi inregistrez si montez. Am tot timpul ideile pe foaie, o structura, dar cand incep sa vorbesc, imi dau seama ca trebuie modificat sau completat pe parcurs textul si il spun cum imi vine. Deci e si freestyle.
Cel mai bun episod de pana acum
Episodul de Valentine’s. Pentru ca e cel mai recent si imi ramane tot timpul mintea la ultimul lansat. Cel mai important e contexul. Daca esti in tema cu el, oamenii au chef sa te asculte mai mult decat au in mod normal.
Apropo de context: temerile publicitarului
As putea sa fac o serie pe tema asta. Sunt multe… Dar acum imi trece prin minte: frica de “o sa-mi apara numele pe campania aia ridicola” si frica de “nu o sa ma treaca la credite pe campania aia la care am muncit”
Podcasturi preferate
De la noi ascult Pe bune. Din afara nu prea ascult, dar am acolo o lista de recomandari de care tot zic ca ma apuc.
Planuri tematoare
Directia e drept inainte. Planul e sa ma tin de treaba in continuare. Asta mi se pare cel mai important. Sa-i dau inainte si sa ma distrez la fiecare episod.
