[Pasionat de bunătățuri] Violeta Postolache (Caietul cu rețete): Unii români nu trec de bariera tradițională. Când am publicat reţeta de Paste cu caracatiță, am fost acuzată că nu mai ştiu să gătesc româneşte

Pe la 13 ani voia să-și surprindă părinții cu o tocăniță de ceapă. Numai că uitase să pună apă și a ieșit o tigaie de ceapă extra-caramelizată. Însă asta nu a oprit-o din a-și continua aventurile în bucătărie. Cu inspirație de la bunica și exercițiu de la mama, Violeta Postolache a devenit, la rândul ei, un expert într-ale culinăritului de zi cu zi. N-a păstrat lucrul ăsta doar pentru familie, ci l-a transformat în Caietul cu rețete.

Asta se întâmpla undeva prin 2009, pe vremea când blogosfera românească de food era la început, bloggerii se cunoșteau și conversau pe forumuri, iar aperitivele erau la mare căutare. Una dintre primele rețete postate de Violeta a fost chiar un chec-aperitiv, care a rămas până astazi în topul celor mai accesate articole. Dacă, la început, preparatele erau greu de descifrat în fotografii, iar rețetele scrise telegrafic, astăzi Violeta alocă blogului 9-10 ore într-o zi, ca fiecare etapă să fie explicată pe-ndelete. Ba chiar, uneori, îndrumările ei continuă în mesaje sau la telefon (da, o parte dintre cititori au numărul ei personal).

În jurul Caietului cu rețete s-a strâns o comunitate tânără, în căutarea unor preparate deopotrivă tradiționale, cât și internaționale. Oameni dornici să încerce atât tochitura dobrogeană, cât și salata exotică cu orez sau clătitele cu porumb și bacon, rețetă proprie. Până la următorul preparat creat de ea, Violeta are în plan să înceapă un curs de fotografie și să descopere cât mai multe rețete vechi, din diferite regiuni ale țării.

Nici noi nu oprim căutările și mai arhivăm o poveste a unui pasionat de bunătățuri în seria editorială Pasionat de bunătățuri, realizată în parteneriat cu Selgros România. 

Copilărie prin bucătărie

Bunica mea a fost cea care mi-a insuflat dragostea pentru gătit, m-a fascinat întotdeauna felul în care din două, trei legume culese din grădină, reuşea să ne gătească mâncăruri atât de gustoase! Şi acum dacă închid ochii mă văd în odăiţa ei mică, în vacanţa de iarnă, aud oalele bolborosind pe plită şi simt mirosul pâinii din cuptor!

Prima încercare avea să vină pe la treisprezece ani, am vrut să le fac o surpriză părinţilor şi am gătit o tocăniţă de ceapă, nu am ştiut că trebuie să pun şi apă şi tocăniţa mea a fost de fapt ceapă caramelizată. Ei însă au mâncat, m-au încurajat şi de aici a început totul. Îmi plăcea să stau pe lângă mama când gătea, să îi curăţ ceapa, să toc pătrunjelul, dar cel mai mult îmi plăcea să ajut la prăjituri.

Cu food bloggingul

De gătit serios m-am apucat odată cu blogul. Eram însărcinată cu primul copil, intrasem în concediul prenatal şi m-am trezit brusc cu mult prea mult timp liber şi nu aveam ce să fac cu el. Aveam caietul cu reţete al mamei şi aşa mi-a venit ideea să îl transform într-un caiet cu reţete online. Iar de la idee până la practică nu a fost decât un pas. Am descoperit că ador să gătesc, iar când au început să vină feedback-urile pozitive de la cei din jur, atât de la cititorii blogului cât şi de la familie şi prieteni, am ştiut că sunt pe drumul cel bun.

În prima fază nu aveam niciun obiectiv, eram ca o navă în derivă, nu ştiam nimic despre cum ar trebui să arate o postare, despre redimensionarea imaginilor încărcate pe blog, habar nu aveam de optimizare, pur şi simplu postam ceea ce găteam și atât. Uneori puneam câte trei patru reţete odată, alteori nu scriam cu lunile, aveam un stil total haotic, iar fotografiile erau groaznice, în unele dintre ele nici nu se înţelegea foarte clar despre ce preparat este vorba.

Panna cotta cu ciocolată // Sursa

Primele reţete au fost dintre cele ce mi se păreau mie ceva mai deosebite la vremea respectivă, mai exact: musaca de spaghete, snițele turnate sau chec aperitiv. Checul aperitiv avea să devină mai târziu una dintre cele mai accesate reţete de pe blog, căci la vremea aia era o modă. Checul aperitiv era vedeta pe platourile cu aperitive.

Oricum fotografiile sunt groaznice, reţetele telegrafice, introducerea, cuvintele cheie sunt total inexistente, dar am preferat să le las aşa cum sunt, ca să observ cât de frumos am evoluat în aceşti ani, de unde am plecat şi unde am ajuns.

Timpul alocat blogului

Din păcate nu reuşesc să mă ocup de blog atât de mult pe cât mi-aş dori. Oricât de mult mi-aş respecta fanii şi oricât de mult aş iubi blogul, pentru mine timpul petrecut cu familia, îndeosebi cu copiii, este prioritar.

Încerc să scriu pe blog de cel puţin două-trei ori pe săptămână, şi da, cel mai adesea îmi planific contentul, atât pe blog cât şi în social media. E greu de spus cât timp aloc blogului, sunt zile când aloc şi 9-10 ore, poate chiar mai mult, şi aici mă refer la tot ceea ce ţine de publicarea unei reţete: achiziționarea ingredientelor, pregătirea propriu-zisa a acesteia, fotografierea etapelor intermediare, fotografiile finale care îmi iau cel mai mult timp, descărcarea fotografiilor, editarea lor, apoi redactarea articolului, publicarea acestuia şi distribuirile în social media.

Planificarea conţinutului pe pagina de Facebook a blogului ocupă iarăşi destul timp. În general, îmi rezerv seara o oră pentru a programa postările pentru ziua următoare, însă au fost şi situaţii când am programat pentru o săptămână întreagă, sau chiar două, în perioada de vară când copiii sunt în vacanţă. Circa 30 minute pe zi aloc comentariilor, atât celor de pe Facebook cât şi celor de pe blog. Sunt totuşi şi zile în care nu deschid laptopul, în special în weekend.

Cheesecake cu afine, fără coacere // Sursa

Flowul culinar: cu familia și pe blog

Pentru familie gătesc zilnic, nu mi-a plăcut niciodată să gătesc într-o singură zi ca să am pentru toată săptămâna. Îmi place foarte mult să implic şi familia, în special copiii, în acest proces. Ajută şi ei atât cât pot, fie în pregătirea, fie în aranjarea mesei, chiar şi la spălatul vaselor.

Pentru blog gătesc cam o dată sau de două ori pe săptămână, excepţie făcând perioadele când am colaborări cu brandurile, atunci se întâmplă să gătesc şi două-trei reţete în aceeaşi zi.

Ce durează cel mai mult e greu de zis. În general, acord o mai mare atenţie fotografiilor de final, pentru că, nu-i aşa, mâncăm mai întâi cu ochii. Aşadar impactul vizual este foarte important. Şi fotografierea etapelor de preparare îmi ia destul timp pentru că înainte de fiecare fotografie trebuie să mă spăl pe mâini. Sunt etape mai dificil de fotografiat şi mi s-a întâmplat uneori să fiu nevoită să o iau de la capăt fiindcă mi s-a tăiat crema sau mi s-a ars caramelul.

Blogosfera de food din RO

Blogosfera nu mai are farmecul de la începuturi, când ne ştiam între noi cu toţii, când încă se mai comenta foarte mult pe bloguri, când social media nu era atât de prezentă; locul unde socializam erau forumurile culinare, unde s-au şi creat nişte prietenii frumoase şi durabile.

Cu toate astea, blogosfera a câştigat notorietate în ultima vreme. Atât fanii blogului, cât şi brandurile dau mai mult credit bloggerilor formând astfel un trio de succes. Sunt din ce în ce mai multe bloguri culinare, majoritatea frumos structurate, cu reţete interesante şi fotografii frumoase, dar fiecare blog are cititorii săi, fiecare are un anumit stil. Unele bloguri se remarcă prin fotografiile deosebite, altele prin reţete inedite, altele prin poveştile din jurul reţetei, prin stilul de scris.

Blogul meu s-a remarcat îndeosebi prin prezentarea reţetei în imagini, pas cu pas, dar şi prin reţetele simple, rapide, cu ingrediente ieftine, la îndemâna oricui. Foarte căutate pe blog sunt însă şi reţetele tradiţionale.

Tochitură dobrogeană // Sursa

Cel mai recent dezastru

Acum îmi vine să râd, atunci am plâns de necaz. Era în urmă cu doi ani în seara dinainte de Sfântul Ştefan, ziua băieţelului meu. Urma să avem musafiri şi am pregătit un tort. Este îndrăgostit de conurile de brad, avem o adevărată colecţie şi pregătim o mulţime de lucruri împreună cu aceste conuri, aşa că am vrut să îi fac o surpriză şi să îi pregătesc un tort cu conuri de brad din ciocolată.

Ajunsesem la faza glazurării, îl pusesem pe un grătar şi îi tot răsuceam şi nivelam glazura de ciocolată, când s-a produs dezastrul: grătarul a ajuns pe marginea mesei a alunecat şi tortul meu a aterizat direct pe gresie. În dimineaţa zilei de Sfântul Ştefan (care este a treia zi de Crăciun) am alergat în disperare prin oraş căutând să cumpăr un tort. Am găsit cu greu, era departe de ceea ce îmi doream, dar nu puteam dezamăgi copilul. Însă nu m-am lăsat descurajată şi i-am pregătit tortul cu conuri de brad de Revelion. De atunci sunt mult mai atentă şi evit să fac treburi migăloase la ore târzii.

Tort cu fructe de pădure și conuri de brad din ciocolată // Sursa

Rețete născute din inspirația de moment

Cel mai mult îmi place să experimentez în bucătărie. Știu că multe persoane mă vor pune la zid însă mie îmi este foarte greu să respect o reţetă anume. Mai mereu simt nevoia să îmi pun amprenta. Poate nu este bine ce fac, însă asta sunt eu şi nu mă pot schimba.

Nu ştiu dacă trebuie să le spun reţete proprii, cu siguranţă nu am inventat eu roata, şi e foarte posibil ca reţeta, deşi imaginată de mine, să mai existe pe undeva. Am încropit într-o dimineaţă: nişte pancakes-uri cu porumb si bacon absolut fabuloase.

Pancakes cu porumb și bacon // Sursa

Drobul de pui mozaic a fost de asemenea o revelaţie de moment, şi de atunci îl pregătesc an de an. Iar pe blog în perioada Paştelui este una dintre cele mai accesate reţete.

Drob de pui mozaic // Sursa

Formula perfecțiunii culinare

Să fii relaxat atunci când găteşti, să îţi placă foarte mult ceea ce faci, să pui suflet, să dai curs creativităţii şi vei obţine rezultate spectaculoase chiar şi cu ingrediente puţine şi ieftine. Important este că ceea ce găteşti să provoace emoţie!

Cultura culinară a românilor

Din păcate, românii nu sunt foarte deschişi din acest punct de vedere, mulţi nu trec de bariera reţetelor tradiţionale, cele cu care am crescut, astfel încât nici măcar atunci când ies la restaurant nu comandă altceva. Şi eu am crescut într-o familie în care s-a gătit întotdeauna simplu, tradiţional, dar mi-am dezvoltat simţurile culinare odată cu blogul. Am învăţat şi încă învăţ o mulţime de lucruri şi îmi place să încerc orice.

Plusul este că din ce în ce mai multă lume este interesată să gătească şi altceva. Se pune mai mult preţ pe preparatele din bucătăria internaţională; minusul este că sunt persoane care nu sunt deloc deschise la nou. Ba mai mult, în momentul în care am publicat, de exemplu, reţeta de Paste cu caracatiță, am primit mesaje atât de vehemente, agresive chiar, şi am fost acuzată că nu mai ştiu să gătesc româneşte.

Salată exotică cu orez // Sursa

Coordonatele publicului

Felul în care prezint reţetele, în imagini pas cu pas, cel mai probabil a atras cea mai mare parte a publicului meu. Faptul că au reuşit să reproducă reţetele chiar dacă erau începători în ale bucătăriei, faptul că în bucătăria mea se găteşte simplu, ca acasă, sau că aici regăsesc multe dintre reţetele copilăriei.

Mă urmăresc în general oameni simpli, în general femei din mediul urban cu studii medii, între 25-55 ani. Primesc adeseori mesaje de la tinere gospodine aflate la început de drum, aşa că aş înclina să cred că acest segment este preponderent.

Rețetele copilăriei // Sursa

Îmi plac şi mă motivează cel mai mult comentariile în care mi se spune că au devenit dependenţi de blogul meu şi că orice rețetă au încercat le-a şi ieşit. Sunt oameni pe care nu i-am întâlnit niciodată şi totuşi prin intermediul blogului am devenit foarte buni prieteni, sunt cititori ai blogului cărora le-am dat numărul meu de telefon şi mă sună uneori când au nevoie de lămuriri suplimentare. Sunt persoane care întotdeauna îmi trimit mesaj, fie pe pagina blogului, fie pe pagina mea personală când pregătesc ceva de pe blog. Îmi arată fotografii cu preparatul într-o anumită fază şi mă întreabă dacă este în regulă să fie aşa. Faptul că am răspuns tuturor cu răbdare de fiecare dată şi am încercat să îi ajut atât cât am putut i-a determinat să îmi acorde şi mai mult credit şi să recomande blogul şi altor persoane.

Ruladă de pui // Sursa

Monetizarea blogului

E greu până faci primul pas în a-ți monetiza blog. Însă odată făcut, ai o serie de obligaţii: trebuie să îţi impui un anumit ritm al postărilor, atât pe blog cât şi în social media, trebuie să fii mult mai atent la calitatea articolelor, a fotografiilor şi să încerci să formezi o comunitate puternică în jurul blogului. Principalul timp de monetizare s-a concretizat în colaborări cu diverse branduri, atât branduri foarte cunoscute, cât şi firme mici aflate la început de drum. Unii mi-au intrat la suflet şi îi consider mai mult decât colaboratori, îi consider prieteni ai blogului.

În general, colaborările se fac prin intermediul agențiilor, iar dacă agenția, implicit brandul, a fost mulțumită de felul în care ai colaborat cu ei, va reveni şi cu alte propuneri.

Planurile

Pe termen scurt îmi doresc să mă apropii mai mult de comunitatea din jurul blogului şi să fac un curs de fotografie. Pe termen lung am foarte multe planuri, însă nu aş vrea să mă hazardez acum pentru că, în general, sunt omul momentului.

Proiectul desfăşurat împreună cu Selgros România este unul din cele mai frumoase proiecte în care sunt implicată acum, un proiect prin care ne propunem să descoperim şi să aducem la lumină reţete vechi, tradiţionale, din diverse regiuni ale ţării.

Biluțe de cașcaval // Sursa

Pentru fiecare dintre noi, perfecțiunea gastronomică înseamnă altceva. Se găsește fie printre preparatele bucătăriei tradiționale românești, fie printre cele ale băcătăriei fusion. Indiferent de preferințe, pornim în căutarea ei pe mai multe drumuri: prin bucătăriile conduse de chefi sau prin cele ale pasionaților de bunătățuri, care-și exersează măiestria culinară în propriile bucătării.

Într-o serie editorială realizată alături de Selgros Romania, îi cunoaștem îndeaproape pe (o parte din) membrii clubului pentru profesioniști și pasionați. De bunătățuri.