[Pasionat de bunătățuri] Hai să gătim cu Amalia Oanţă. "Gătesc pentru familie, nu pentru blog, şi asta se vede în toate reţetele mele"

Amalia Oanta invita lumea la gatit de prin 2007 incoace, cand s-a apucat de propriul blog culinar. Totul a plecat de la un forum de profil, unde Amalia incepuse sa posteze imagini cu pranzurile si cinele de acasa, iar colegii de bucatareala nu conteneau sa intrebe: "si reteta, care e retetaaa?". 

Pe parcursul timpului, "Hai sa gatim cu Amalia" a strans peste 60.000 de useri pe Facebook  in jurul retetelor accesibile pe care le posteaza, retete simple si gustoase, adresate celor care nu au neaparat timp sau experienta intr-ale gatitului, nici bugete prea sofisticate (de pilda, e garantat ca niciuna dintre cele peste 1.000 de postari ale Amaliei nu va vor trimite dupa vreo legatura de sparanghel). Pe blogul Amaliei se gasesc in buna masura gusturile traditionale de acasa, mare parte din publicul ei fiind format din expati. Dar, respectand regula accesibilitatii, ea invarte de zor ingredientele sezoniere ale bucatariei romanesti cu rezultate pe masura si, ocazional, pune pe masa preparate din afara granitelor autohtone.

Gateste in primul rand pentru familie, nu pentru audienta, asa incat putem spune ca seria editoriala Pasionat de bunătățuri, dezvoltata in parteneriat cu Selgros Romania continua cu jurnalul unei gospodine pasionate de bunataturile romanesti, cu misiunea de a impartasi modul simplu, gustos si nepretentios in care mananca alaturi de cei dragi ei.

Amintiri din copilarie

Primele amintiri sunt de la tara, am crescut si am copilarit intr-un sat de pe malul Muresului, asa ca am avut de toate cum s-ar zice, mai ales legume pentru ca pamantul era nisipos si se putea cultiva aproape orice. Imi amintesc cu drag de mirosul de vinete coapte si de ardei, de porumbul fiert sau de sarmalele care se faceau de sarbatori.

Dar cel mai mult imi amintesc de mirosul de paine proaspata. Bunica se trezea dimineata devreme si cocea paine in cuptor apoi ne facea lichie (placinte) cu branza, cu varza sau cu prune.

Gogosi de post // Sursa

De cand cu bucataria?

Gatesc de mica pentru ca, in vremea aceea, fetele trebuiau sa stie sa coasa, sa gateasca si sa faca curatenie, asa ca am inceput devreme si am invatat repede din toate. La fel ca si acum, partea cu gatitul m-a atras cel mai mult :) Nu a fost greu pentru ca mancarurile erau simple, dar atat de bune!

In liceu, de multe ori o asteptam pe mama de la serviciu cu mancarea gata facuta, ma gandeam ca lucreaza mult si cat de bine este cand te intorci acasa de la serviciu si gasesti o mancare calda facuta cu drag.

Apoi la facultate, desi mancarea la cantina era destul de ieftina si buna, preferam sa gatesc in camin, chiar daca era un singur aragaz la un etaj intreg, imi placea sa fac mancarurile traditionale, gen tocanita de pui sau iahnie sau clatite. Apoi in chirie si, mai tarziu, la casa noastra, cum s-ar zice, am inceput sa “ma desfasor” mai bine :) Invitam prieteni la noi si gateam tot felul de chestii delicioase, iar sarbatorile erau o adevarata provocare pentru mine.

Hai sa gatim, din 2007

Am inceput acum 11 ani cu cateva fotografii facute cu telefonul, fara sa postez reteta, ci doar ce gatisem la pranz. Eram pe un grup culinar si o perioada am continuat sa postez acolo, apoi am ajuns pe blogspot. Odata cu fotografiile publicate, au inceput sa apara primele comentarii, primele intrebari despre retete si primele aprecieri. Din pacate, o parte s-au pierdut cand am trecut pe noul domeniu.

Prima-prima reteta cred ca a fost un peste pane; mi s-a parut foarte simplu de facut si am zis hai sa-l pozez si sa-l postez. Printre primele retete se numara si tocanita de pui, care imi este si acum la fel de draga. Desi am refacut-o de zeci de ori, am preferat sa las reteta originala, la fel si pozele.

Blogul este primul meu copil, asa imi place sa-l numesc, asa ca am avut grija de el cat am putut; am cautat mereu retete noi, am incercat sa fac fotografii de calitate si sa explic mereu retetele pe intelesul tuturor. Am descoperit condimente noi, modalitati noi de a gati si totodata un public nou.

Nu am avut niciodata un program strict de lucru, pentru ca blogul nu este principala mea sursa de venit. De gatit, oricum gatesc aproape zilnic, dar acum postez cam o data pe saptamana. In vremea cand nu aveam copii, postam cam de 3 ori pe saptamana; acum s-au schimbat prioritatile. Nu fac fotografii pretentioase, asa ca cel mai mult la mine dureaza scrisul si postarea retetei.

Placinta cu carne // Sursa

 
Briose cu ciocolata // Sursa

Perceperea gatitului ca o corvoada? Cred ca apartine celor obisnuiti sa li se gateasca de catre altii sau care, poate, nu pun mare pret pe mancare. Chestia asta mi-au scris-o la inceputul blogului multe tinere sotii; ca nu stiu sa gateasca si gatitul li se pare ceva ingrozitor, dar uite, sunt nevoite sa faca de mancare pentru sot, ca le este groaza sa incerce o reteta de teama ca nu le iese asa cum trebuie…

Dar, incercand, si-au dat seama ca gatitul este simplu. Iar comentariile s-au transformat si ele: uite ce s-a bucurat sotul de un X fel de mancare si uite ce le-au laudat musafirii pentru sarmalele facute :)

Diferentierea in blogosfera

Nu spun ca as fi eu super priceputa, dar gatesc de ceva vreme si consider ca sunt foarte putine bloguri cu retete de calitate. Blogul meu este dedicat celor care nu au timp de gatit, nu se pricep foarte bine la asta si nu dispun nici de un buget foarte mare. Retetele sunt accesibile din punctul de vedere al ingredientelor (nu am nici macar o reteta cu sparanghel din peste 1.000 cate am pe blog).

Gatesc pentru familie, nu pentru blog, si asta se vede in toate retetele mele. Dupa cum am scris mai sus, lucrez si nu gatesc cu stresul traficului si al monetizarii blogului, asa ca scriu liber si sincer; daca o reteta nu mi s-a parut buna, scriu asta, pentru ca nu imi place sa imi mint vizitatorii.

Un public important al blogului il reprezinta romanii plecati peste hotare, aici gasesc retete care sa le aminteasca de acasa si asta ma bucura foarte mult.

 
Simfonia unui platou // Sursa

Preferinte si retete

Pentru ca am crescut cu mancaruri traditionale, imi place sa gatesc traditional, dar imi plac si preparatele pe baza de aluat dulce sau sarat, salatele, pastele… sunt multe :) Ce urasc sa gatesc? Ei, uite, la asta nu m-am gandit… cred ca deserturile elaborate. Poate o sa vi se para ciudat, dar reteta de eclere mi-a dat ceva batai de cap.

In general, ma tenteaza foarte mult retetele de supe pentru ca la noi in familie se mananca des supe sau ciorbe, asa ca sunt mereu in cautare de retete noi. Ma atrage foarte mult si bucataria moldoveneasca, in special din Bucovina, dar din pacate nu o cunosc foarte bine. 

Sa gatesc un singur fel de mancare pentru tot restul vietii?... Tocanita de pui cu mamaliga, pur si simplu pentru ca de fiecare data o prepar cu placere. Iar daca ar fi sa mananc un singur lucru pentru totdeauna, in momentul asta as spune ciorba de perisoare.

 
Desert cu piscoturi si mascarpone // Sursa 

 Inghetata de zmeura cu iaurt // Sursa

Gatitul si mancatul la romani

Romanii mananca cu placere mancarurile traditionale si gatesc la fel. Pe toate grupurile cu retete, cele traditionale intotdeauna prind cel mai bine. Asa am fost invatati sa mancam, asa gatim. Din experienta mea, sunt putini cei care incearca sa iasa din genul asta de mancaruri. Cel mai popular articol de pe blog in topul cautarilor este reteta unei placinte cu branza ca la bunica - tocmai pentru ca este un preparat traditional si toata lumea stie ca romanii sunt innebuniti dupa placinte :)

Intr-un fel, imi pare rau, pentru ca exista retete mediteraneene, de pilda, foarte bune si usoare; chiar am incercat sa le promovez acum ceva timp pe blog si au avut succes.

Supa crema de dovleac cu curry // Sursa

Viitorul?

Planul meu este sa postez cat mai multe retete simple pe blog, daca se poate cat mai sanatoase, retete gatite cu pasiune, retete pe care sa le inteleaga si sa le iubeasca vizitatorii mei. Vreau sa incerc retete cat mai simple si ieftine, cum poti sa faci un fel de mancare cu doar cateva ingrediente de calitate. Publicul meu nu va fi pasionat niciodata de terrine, de exemplu, pentru ca nu au timp pentru asa ceva.

Incerc sa nu-i dezamagesc nici pe cei care locuiesc departe de casa, in afara tarii, care prefera retete traditionale; de aceea, o sa incerc sa aduc in fata retete vechi, demult uitate care sa ne aminteasca de copilarie. Campania Selgroscautapasiunea a picat la fix, as zice.

Uneori, nu ai nevoie de mai mult; sunt suficiente cateva ingrediente proaspete care readuc pe masa gusturile de acasa. Ori, poate, gusturile de altadata. Maiestria culinara nu cunoaste pretentii si nici nu cauta noul cu orice pret; in schimb, se bucura de simplitate si isi permite sa se uite inspre gastronomia traditionala pentru a o sarbatori asa cum merita. Cum reiese, de altfel, si din povestea de mai sus.

Intr-o serie editoriala realizata alaturi de Selgros Romania, ii cunoastem indeaproape pe (o parte din) membrii clubului pentru profesionisti si pasionati. De bunataturi.