[Pasionat de bunătățuri] Alexandra Juncu (Bucătăria familiei mele): Este adevărat că oricine poate găti; dar nu oricine poate găti, fotografia şi scrie în acelaşi timp

Nu neapărat simultan; vorbim mai degrabă de-o pricepere egală în toate: pasiune pentru gătit, ochi pentru fotografiat și un pic de talent la scris. Asta ar fi rețeta de bază pentru un blog de gătit well-done, crede Alexandra Juncu, soție, mamă a doi băieți și blogger pasionat de mâncare. 

În cazul ei, ideea de blog a apărut dintr-o joacă, dar și o nevoie, când în bucătărie se instalase o misiune: diversificarea alimentației copiilor. Documentarea și experimentele culinare intraseră pe un făgaș atât de intens, încât cereau să fie arhivate. Așa a apărut Bucătăria familiei mele, un blog care inițial nu a fost public. Sau altfel spus, care a ținut locul unui caiet de bucate, din care Alexandra mai share-uia câte o filă prietenilor. Asta până-n 2010, când și-a dat seama că rețetele agonisite ar putea cuceri o audiență mai largă.

Publicul acestui blog nu caută retețe de tocăniță, ci de brownies, steak sandwiches sau de deserturi gluten free. Un public interesat de preparate care trec dincolo de granițele mâncării tradiționale românești și intră pe teritoriul preparatelor moderne, fresh, dar cel mai important, simplu de făcut.

Am putea spune că preparatele Alexandrei au două nuclee, nu unul. Pe de o parte, sunt ingredientele proaspete vânate de prin magazine sau culese din propria grădină. Apoi este fotografia, de la care pleacă uneori un întreg preparat:

Totul porneşte de la fotografie. Văd în minte o imagine şi de aici începe. Îmi caut culorile, apoi mă gândesc la ingrediente; deci, într-un fel, eu merg invers.

Noi o luăm, însă, drept înainte cu seria editorială Pasionat de bunătățuri, realizată în parteneriat cu Selgros România, în care arhivăm încă o poveste delicioasă a unui pasionat. De bunătățuri.

Alex și bucătăria: o prietenie din copilărie

Povestea mea în bucătărie începe în copilărie, când nu existau gadgeturi şi televizoare şi alte minuni care să-ţi ocupe timpul în vacanţe. Și atunci găteam. Adică experimentam tot felul de reţete din cărţile de bucate ale mamei. Crema de zahăr ars şi bezelele sunt cele două preparate cu care mi-am început aventura culinară. 

Tort de mere, cremă de zahăr ars și bezea // Sursa

Cred că dintotdeauna mi-a plăcut să stau în bucătărie pe lângă mama; era spaţiul nostru şi acolo nu ne deranja nimeni, ca şi acum de altfel. Doar că acum eu gătesc şi ea se uită. Dulciurile sunt cele de care îmi aduc aminte cu drag, însă ştiu că mamei îi era greu să gătească deoarece nu prea avea cu ce. Cartofii prăjiţi şi şniţelele de pui, pâinea prăjită frecată cu usturoi lângă un ceai de mentă sunt o parte din amintirile mele culinare de la mama de acasă. Și să nu uit de prăjitura cu mere - atât de bună de-ţi ploua în gură şi îi simţeai aroma şi la două zile după ce se termina. 

Mai târziu, imediat după terminarea facultăţii, am plecat în America, şi după 2 ani de New York şi sute de experiențe culinare m-am întors acasă şi mi-am dat seama că îmi place să mănânc şi îmi place să mănânc bine. De când am învăţat să gătesc, am început şi să caut noi experienţe culinare. Dar nu cred că pot spune că gătesc serios - cum spuneam, fac experimente, fac fotografii care spun poveşti, încerc să-i fac pe ai mei să iubească mâncarea.

Croissant cu ou, spanac și bacon // Sursa

Experimentele culinare transformate în blog

Blogul a apărut mai mult dintr-o joacă. În momentul în care am început diversificarea alimentaţiei băieţilor mei mi-am dat seama că toate încercările şi experimentele mele, cărţi şi informaţii adunate necesită o arhivare. Iar blogul a fost cea mai uşoară şi la îndemână cale. Acesta este şi motivul pentru care se numeşte Bucătăria familiei mele. Eu cred că orice lucru pe care îl faci cu pasiune nu poate fi decât bun. Iar eu am vrut ca alimentaţia de început de viaţă a copiilor să fie cea mai bună.

În primă fază a fost un blog închis - asta undeva la începutul lui 2010 - adică cu acces limitat, dar în momentul în care mi-am dat seama că e prea util să îl ţin ascuns, l-am făcut public şi de atunci tot creşte. Aşa cum au crescut şi băieţii mei și preferinţele lor culinare şi-au schimbat traiectoria.

Dar deși a trecut ceva timp, nu cred că voi putea uita vreodată prima rețetă urcată pe blog. Am făcut o plăcintă cu mere pe model american şi am fost atât de mândră de ea încât i-am făcut multe poze, apoi au urmat nişte pancakes. Cu toate că am copiii mari acum, pancakes sunt meniul nostru de duminică dimineaţa de mai bine de 10 ani. Acum, bineînțeles că nu mai fac nimic; gătesc copiii, că doar au devenit experţi în acest preparat.

Mini-clătite olandeze, cu afine și cremă de mascarpone // Sursa

Timpul alocat blogului

Cât erau copiii mici parcă aveam mai mult timp, dar de când cu şcoala şi cu tot felul de activităţi extraşcolare, scriu pe blog când am timp. Și din păcate nu aloc cât timp aş vrea. Blogul este refugiul meu, este felul meu de a mă exprima, este hobby-ul şi pasiunea mea. Unii fac sport, alții colecţionează chestii, eu gătesc şi fac poze de câte ori am ocazia. 

De gătit însă, gătesc în special seara şi în weekenduri. Dar sunt reţete care nu ajung pe blog întotdeauna. Fac fotografii doar la lumină naturală, ceea ce îmi îngrădeşte puţin timpul de lucru, de aceea nu îmi fac planuri. Plus că la mine cel mai mult durează până aleg culorile. Adică totul porneşte de la fotografie. Văd în minte o imagine şi de aici începe. Îmi caut culorile, apoi mă gândesc la ingrediente; deci, într-un fel, eu merg invers.

Prăjitură cu dovleac copt și mascarpone, glazură de frișcă și fructe roșii de pădure // Sursa

Alex în acțiune

Voi ştiţi ce greu este să găseşti fotografii cu propria persoană atunci când tu eşti în spatele aparatului? Dar am totuşi câteva fotografii suprinse la Londra unde am participat la Taste of London, ca urmare a câştigării unui concurs, împreună cu câteva doamne tare dragi mie. 

Grocery Guru, cu propria grădină

Grădina mea este ceva de vis. Este locul unde mă voi retrage la bătrâneţe, adică nu în grădină, ci în casa de la munte. Sunt copil crescut la bloc, grădinăritul este ceva ce am văzut doar la televizor, dar fiecare femeie se schimbă în momentul în care face copii.

Eu am vrut să ies în natură, să învăț copiii să aprecieze natura şi totodată să mănânce sănătos. Şi dacă tot era atâta teren în spatele casei a început să mă preocupe cum aş putea face ceva frumos acolo. Am început încet cu câteva tufe de afini şi nişte zmeură galbenă, care a crescut şi a tot crescut. Acum am şi o seră pentru roşii.

Îmi place să gătesc cu ceea ce creşte din mâinile mele în spatele casei. Şi dacă nu am în grădina vreo legumă deoarece nu creşte tot ce mi-aş dori eu, atunci îmi place să merg la piaţă şi să caut cele mai proaspete şi mai bune ingrediente. Îmi place să aflu povestea lor şi a oamenilor care le cultivă.

Blogosfera culinară românească

Nu pot spune că sunt un membru activ al blogosferei culinare de la noi, adică nu mă veţi găsi pe grupuri şi site-uri cu reţete. Am blogul din 2010 şi de atunci îmi caut locul în ceea ce voi numiţi blogosfera culinară românească. O perioadă scurtă am scris în engleză şi atunci fotografiile şi reţetele mele erau căutate de străini. Dar am renunţat din cauza unor probleme de IT.

Nu urmăresc prea multe bloguri româneşti. Nu vreau să sune arogant, dar dacă fotografia nu te invită să citeşti reţeta, atunci nu continui. Când e vorba de un blog culinar, cred că totul este despre fotografie în primul rând; trebuie ”să mănânci cu ochii” şi apoi să vrei să şi pregăteşti acel preparat.

Am şi eu preferaţii şi favoriţii mei în blogosfera culinară de la noi, pe care îi iubesc şi pe care îi urmăresc nonstop şi cu care în ultima perioadă am trecut prin nişte experienţe culinare de neuitat.

Lasagna vegetariană // Sursa

Specializarea blogului ”Bucătăria familiei mele”

Pot să vă spun că nu gătesc tradiţional, adică mâncarea tradiţională o are fiecare familie în bucătăria lui moştenită din străbuni şi nu este ceva ce poţi împărtăşi altora, deoarece rişti să obții o grămadă de comentarii. Am încercat o reţetă de papricaș în urmă cu vreo 7 ani şi am primit atâtea comentarii şi păreri încât am spus ”stop - este reţeta mea şi eu aşa o prepar”. Când este vorba de tradiţional, mănânc la mama, sau dacă gătesc un preparat tradiţional, nu apare pe blog.

Eu fac minuni, aşa spun copiii mei. Preparatele mele sunt uşor de realizat, conţin întotdeauna ingredientele cele mai proaspete şi au gusturi şi arome divine, ca să nu mai vorbim de aspect. Desenul meu preferat este Ratatouille iar motto-ul lui Chef Gusteau "Anyone can cook" m-a făcut întotdeauna să zâmbesc. Este adevărat că oricine poate găti; dar nu oricine poate găti, fotografia şi scrie în acelaşi timp. Și să o facă şi bine.

Eu cred că, în cazul meu, fotografiile vorbesc, ele spun o poveste. Motiv pentru care nu voi putea face deocamdată articole video. O fotografie bine realizată lasă imaginaţia cititorului să zburde, nişte zahăr pudră împrăştiat pe un blat de lucru înseamnă ceva diferit pentru fiecare din noi.

Chec cu portocale roșii // Sursa

Gătit cu drag și gătit deloc

Micul dejun. Da, asta aş găti non-stop. Dimineţile de weekend atunci când toată lumea este acasă şi se adună în jurul mesei din bucătărie şi masa este plină de bunătăţi. Nu pot spune că urăsc un fel de mâncare, dar există acel ceva cu care efectiv nu pot şi nu vreau să am de-a face: ficatul. Doar mirosul lui îmi întoarce stomacul pe dos. Deci da, nu gătesc şi nu mănânc ficat.

Iar dacă ar fi să gătesc un singur preparat pentru tot restul vieții, atâta timp cât am suficient usturoi și musai un borcan de maioneză, cred că mă descurc cu orice. Dar dacă ar fi să aleg un singur preparat, ar fi pâinea proaspătă cu unt.

Steak Sandwich // Sursa

Cel mai recent dezastru

Macaroons. Mă rog, nu neapărat dezastru. Am dat vina pe cuptor, pe ouă, pe vreme, pe efectiv orice mi-a venit în minte. Dar de când am descoperit că se poate trăi şi fără macaroons sau că se pot cumpăra de la patiseria aia faină de la colţ, am încetat să mai încerc.

Măr copt // Sursa

O rețetă pusă pe hold

Eu chiar gătesc simplu. Și asta pentru că nu am foarte mult timp de petrecut în bucătărie şi de aceea am un meal plan de care încerc să mă țin. Nu reuşesc întotdeauna, dar prefer să mă joc cu copiii şi apoi să pregătim masa împreună.

Pizza cu roșii și burrata // Sursa

Viaţa cu doi băieţi şi-un câine, ca să nu mai vorbim de soţ, este ceva imprevizibil şi de aceea când ei sunt acasă încerc să fac preparate la care pot stinge focul sau pot pune cuptorul pe timer fără să stric nimic. Până nu pleacă la facultate nu cred că voi putea face ceva gen Souffle sau Baked Alaska. Deja văd în fața ochilor înghețata care s-a topit în timp ce eu curățam de noroi canapeaua și câinele.

Rețete adaptate

Nu am reţete proprii, adică nu cred că am inventat eu ceva, dar majoritatea reţetelor folosite de mine în bucătărie sunt citite, văzute, auzite undeva, improvizaţii, toate după gusturile mele.

De exemplu, pot să fac muffins aproape din orice. Adică se anunţă musafiri şi nu am nimic pregătit, nu e stres, în 5 minute, şi cu ce găsesc în frigider, fac o tavă de muffins şi toată lumea e fericită. Ultima minune a fost din piure de dovleac uitat prin frigider, nişte frişcă lichidă şi cu o cremă de mascarpone deasupra. Am primit o grămadă de aprecieri.

Nu mă întrebați de o reţetă de muffins consacrată. Eu le fac după ochi şi de aceea nici nu ajung pe blog. Blogul are doar reţete clare, încercate şi testate cu cantităţi exacte astfel încât dacă urmaţi tot ceea ce povestesc eu acolo nu aveţi cum să daţi greş.

Muffins cu mere, pere și vanilie // Sursa

Forma perfecțiunii culinare

Când spui perfecţiune culinară mă gândesc la o farfurie din aia care te face să îţi doreşti să ai şi să guşti preparatul respectiv. Dacă ai ingrediente proaspete şi de calitate, 50% din muncă este gata. Puţină inspiraţie şi multă dragoste şi cu siguranţă va ieşi ceva minunat. Perfecţiunea culinară o vezi în ochii lor. Eu asta cred.

Pavlova // Sursa

Bucătării regionale urmărite

Îmi place prea mult să mănânc, ca să mă limitez. Îmi plac mult italienii pentru că au ceva al lor, unic şi nu mă refer la oregano. Îmi plac şi americanii pentru că ei ştiu cum arată un sandwich adevărat şi ştiu să folosească grillul. Sunt un foodie în adevăratul sens şi sunt mândră de asta!

Ciabatta cu mozzarella, smochine, roșii și prosciutto // Sursa

Bucătării regionale românești - am crescut cu influenţe din bucătăria maghiară şi asta îmi place. Copilăria mi-am petrecut-o la Făgăraş, iar preparatele ardelenești au fost iniţierea mea în ceea ce privește gustul românesc. 

Coordonatele publicului

Publicul meu e altfel, nu e genul al cărui preparat preferat să fie tocană sau sarmalele. Sunt oameni care au cunoştinţe gastronomice ce depăşesc mâncarea tradițională. Ai mei caută brownies sau un steak sandwich, sau poate un Crumble cu rubarbă gluten free.

Crumble cu rubarbă și fructe de pădure, gluten free // Sursa

Cred că lumea intră pe blog după miros. Nu ştiu exact ce îi face să vină şi mai ales să revină. Am întrebat în stânga şi-n drepta şi am aflat că unora le plac pozele, altora felul meu de a scrie. Există şi o categorie care vine deorece reţetele mele sunt simple, rapide şi mega gustoase, iar ingredientele pe care le folosesc se găsesc aproape peste tot. Și există şi cei care revin pentru că mă iubesc :)

Trufe negre cu fettuccine și ciuperci // Sursa

Monetizare?

Blogul este un hobby, iar hobbyul, după cum spune şi DEXul, este o îndeletnicire plăcută, în afară preocupărilor profesionale, exercitată în timpul liber. Este ceva care îţi mănâncă bani şi nu care duce bani, haha.

Prăjitură cu mascarpone și fructe negre de pădure // Sursa

Cu toții știm că măiestria ține de respectarea regulilor. Dar, uneori, tocmai abaterea regulilor te poate duce în destinații neașteptate, cum am văzut în povestea de aici: geneza unui preparat poate începe de la culorile potrivite, pentru ca apoi să ajungă la un blend de gusturi surprinzător de adecvat. Cu ingrediente proaspete și o cantitate considerabilă de pasiune, orice bucătărie poate cunoaște bucuria experimentului.

Într-o serie editorială realizată alături de Selgros Romania, îi cunoaștem îndeaproape pe (o parte din) membrii clubului pentru profesioniști și pasionați. De bunătățuri.