Undeva prin deșertul numit Facebook, dacă supraviețuiești vacanțelor friendșilor apropiați și îndepărtați, treci de articolele deștepte pe care n-o să le mai vezi, te dai (un pic) din calea politicii, te cațeri peste influenceri, revelații, amintiri, meme-uri, trolli și șocuri, dai de-o oază în care oamenii se adună numai ca să continue o poveste începută cu 4 ani în urmă. Se numește SAKADATT și ia forma unui grup de fotografie cu o regulă și un principiu simplu: orice imagine uploadata trebuie să răspundă ultimului post din grup, iar imaginile trebuie să aparțină autorilor.
Grupul există din decembrie 2013, când Andu Simion s-a hotărât să resusciteze o idee întâlnită pe online-ul de odinioară: un fir continuu de imagini legate între ele, surprinse de autori diferiți. Așa au fost Naniwa, un blog pornit de doi fotografi germani plecați prin Japonia, sau varianta lui românească, FotoFangen. De-acum, doar SAKADATT ține povestea vie, cu aproape 8.000 de imagini (7.753 până în ianuarie 2018) și circa 1.100 de useri. Unii, ceva mai activi decât alții, povestește Andu, care monitorizează și participă și el când are timp.
Între Andu și fotografie e o relație mai veche, începută în Ploieștiul anilor 2000, în vremurile când lumea se strângea pe FOTOLOG. Dacă tot nu te-ai prins de unde-l știi, află că Andu produce muzică electronică de niște ani și e co- fondator Lisière Collectif, alături de Dan Gheorghe și Bogdan Ardeleanu, doi prieteni la fel de ploieșteni ca el.
Ne spune și despre muzică, și despre fotografie imediat mai jos.
Andu, muzica electro și Lisière Collectif
Am început cu hip-hop și încă ascult, dar interesul meu s-a mișcat ușor către zona de muzică electronică. Mai întâi a fost o perioadă în care eram atașat foarte tare de Jungle/Drum and Bass, iar mai apoi am alunecat ușor spre zona aia de Minimal care se asculta pe atunci. S-a produs o mixtură, pe măsură ce descopeream noi direcții de muzică pe net.
Am mai avut diferite colaborări cu artiști din Ploiești înaintea Lisière Collectif. Cu Dan (aka Chasindub) am fost coleg în generală, în clasele primare. Știam că se ocupă cu muzica și ieșea în perioada aia la petreceri. Cu Bogdan pornisem un proiect, A Dublu se numea, în care ne ocupam de producție, dar puneam și muzică împreună la Konaque, locul în care am tot făcut petreceri prin 2011-2012.
Mai târziu, noi trei am început Lisière Collectif. Prin 2013. Am început să lucrăm împreună, am făcut un pachet cu piese finalizate și am început să le trimitem pe la casele de discuri. Așa a apărut primul nostru release, de la Moods & Grooves, un label important din Detroit, al lui Mike Grant.
Compoziții
Încerc să fac piese variate, dar trebuie să recunosc că nu reușesc de fiecare dată. Îmi place direcția de Acid House / Techno și încerc să includ mai mereu linii de bass mai acide prin producții. Până acum nu prea am lucrat decât la piese de club, dar mi-ar plăcea să experimentez și alte direcții. Din ce-am lucrat până acum, piesele de mai jos sunt favoritele mele.
Piesa asta a fost lansată anul trecut pe Atipic, labelul lui Priku. Prima oară când am fost la un eveniment Boiler Room am avut ocazia să-mi aud piesa, cântată de el pe un sistem foarte bun de sunet.
Iar aici am folosit un sample vocal din There Will Be Blood. Un film foarte mișto.
Cu fotografia? De prin anii 2000
Primisem o cameră digitală cadou și tot experimentam diverse perspective. Deși era voluminoasă și mergea cu patru baterii, încercam să o port mereu cu mine. Îmi aduc aminte și acum, avea un toc special de la Samsung... DIGIMAX-340 era modelul ei.
Tudor (n.r. artistul Tudor Ene) avea un blog, plin ochi de fotografii foarte bune; eu țineam legătura cu el, îi trimiteam material, și i-au plăcut fotografiile mele.
Mi-a sugerat să-mi fac un cont pe platformă, care era pe atunci la modă, FOTOLOG. Puteai să uploadezi o singură poză pe zi cu contul free. Treaba asta era interesantă pentru că trebuia să faci o selecție mai drastică a conținutului. De aici a început totul.
Brazi, Septembrie 2008
Ciocăneşti, August 2012
Având aparatul de fotografiat mereu cu mine, adunam destul de mult material. Ușor-ușor am început să-l sortez și să mă axez pe scene simple din Ploiești pe care le observam cu toții, dar nu erau arhivate nicăieri. Voiam să rămână acolo undeva tot materialul ăsta, peste ani. Un atlas personal.
Ploieşti, August 2008
Ploieşti, Octombrie 2011
Ploieşti, Decembrie 2008
Am reușit să pun mâna pe un DSLR și s-au deschis noi uși, iar mai târziu mi-am cumpărat un aparat pe film la care foloseam obiectivele de pe DSLR. Uneori mergeam cu ambele la turele foto, încercând să am două capturi cu aceleași scene.
Nu pot spune că am un stil propriu, ci doar fotografiez idei care merită adăugate în atlas, iar românismele nu puteau să lipsească din colecție.
Feature: Formaje - The Essential Romanian Artfiles #3
Humans of SAKADATT
Totul a plecat de la Vlad Nancă. La el am descoperit cateva comunitati foto cu idei similare: comunitatea Foto Fangen, postată pe platforma Blogspot. Am participat acolo cu imagini, alături de alți artiști români implicați. De pe Foto Fangen am descoperit și Naniwa, fara sa particip cu material. Un alt proiect asemanator era și The Chain. "Urmașul" tuturor acestora este SAKADATT.
Thread-ul foto cu o singură regulă cred că-i destul de ușor de respectat și le permite membrilor să-și selecteze imaginile ce urmează a fi postate, fără prea mari bătăi de cap. Nu există restricții despre formatul imaginilor, rezoluții, etc.
Sunt sigur că oamenii înțeleg rapid ideea grupului și intră în joc. Așa fac și eu... când am timp, verific noutățile și intru rapid în poveste. Recunosc, nu foarte des, pentru că nu-mi permite timpul. Dar, de câte ori găsesc cadrul perfect care se potrivește cu ultima postare, mă gândesc că se vor deschide noi orizonturi și aștept să văd ce uploadează următorul membru. Lucrul ăsta mă motivează cel mai tare.
Ca în orice comunitate, unii membrii urcă mai mult conținut decât alții. Nu am făcut încă statistici prea clare în sensul ăsta, dar mi se pare interesant faptul că e activitate zilnic pe grup.
Unele șiruri foto s-au legat foarte natural, a apărut mult conținut de calitate. Desigur, sunt și „blocaje” sau mici alunecări, cum ar fi imagini luate de pe net, imagini care nu au legătură cu ultimul post, mai apar din când în când și report-uri. Dar contribuie și ele activ la viața grupului.
Povestea de până acum
Într-o zi am primit un mesaj de la un membru, Andrei Tomeci. El descărcase toată arhiva cu imagini, postate până la 1 ianuarie 2018 și a făcut o prezentare. Mi-a plăcut mult ideea lui. Sunt 7.753 de imagini! Andrei a urcat filmulețul de aproape 18 minute în care curg cadrele aranjate în ordinea postării pe grup, de la cea mai veche până la cea mai recentă.
Recomand tuturor să savureze fiecare secundă din cele 18 minute urmărind video-ul de mai sus, ca să-și facă o idee despre SAKADATT. Prezentarea, dar și multitudinea de imagini foarte bune îmi atrag atenția și mă bucur că am ocazia să le admirăm cu toții într-un cadru privat (grupul nu este public).
Cel mai important este că fotografiile uploadate aparțin autorilor, iar grupul a primit material filtrat și creat de fiecare membru în parte.
Planuri?
Sunt convins că SAKADATT se va dezvolta în același ritm ca până acum, iar dacă totul decurge bine, vom putea să vedem poveștile foto și în alt format. Țin legătura cu Bogdan Meseşan, care este acum și moderator pe grup, și ne gândeam să facem un fel de expoziție foto la un moment dat cu tot conținutul. E notată pe to-do list.
