A lucrat si in alte medii decat acuarela, cum ar fi acrilic sau tus, dar ii place sa se complice. Pentru ca, lucrand in acuarela, "nu poti sa revii. Nu poti sa trisezi. Nu poti sa gresesti. Este o tehnica imprevizibila, greu de controlat". In adolescenta, Maria Cornea a vrut sa faca arhitectura, dar s-a razgandit in favoarea stiintelor exacte. Astazi are un job de zi, dar timpul liber si-l dedica artei in acuarela. Printre protagonistii lucrarilor ei se numara cladirile vechi si impunatoare ale Bucurestiului, zonele aglomerate, reflexiile farurilor pe asfaltul umed de la ploaie sau siluetele oamenilor intotdeauna in miscare.
Modul de lucru al Mariei incepe cu fotografii, notite si memorie buna. Executia nu dureaza mai mult de o ora sau doua, de obicei, dar hartia, pigmentii si pensulele conteaza foarte mult. Poate va intereseaza care sunt culorile ei preferate. Cadmiu de la Cotman Winsor Newton va spune ceva? Dar albastru ultramarin de la White Nights? Pe acestea si pe altele, Maria le asaza grijuliu pe hartie Canson Arches de 300 de grame, 100% din bumbac. Si ce iese? Armonie.
Ca artist in Romania, cel mai mult conteaza sa te afli in permanenta in compania celor care fac acelasi lucru ca tine si, in general, au aceleasi aspiratii. Si, apropo, pe Instagram sunt cativa acuarelisti foarte tari, spune Maria. Cu care planuieste sa ia contact mai des.
Background
Tot ce am invatat am invatat singura. Imi place sa desenez de cand ma stiu, insa nu am avut niciodata curajul sa fac din asta un mod de a trai. Am un job full time in cu totul si cu totul alt domeniu. Practic, ma impart in doua - ziua sunt la birou, seara sunt la atelier.
Am vrut sa studiez arhitectura, m-am si pregatit 3 ani in timpul liceului pentru asta. Insa m-am razgandit pe ultima suta de metri si am urmat o facultate de profil economic. De acuarela m-am indragostit acum vreo 4 ani, in urma unui curs de pictura incepatori. Aveam 31 ani pe atunci. Cursul era in acuarela.
M-a cucerit instant acest mediu, transparenta lui, modul in care se contopesc culorile, fluiditatea. Dupa aceea, am inceput sa invat din tot ce mi-a fost la indemana, carti, bloguri online, tutoriale, demo-uri ale marilor artisti, cam tot ce gaseam cu denumirea de “acuarela” pe internet.
Aproape un an cred ca am facut numai studiu. Disecam zilnic cate un mare artist si ii urmaream foarte atenta lucrarile. Totusi, am invatat multe si din propriile greseli. Este o tehnica extrem de dificila, dozele de eroare erau in cantitati coplesitoare.
Dar ceea ce a avut cu adevarat impact in evolutia mea a fost intalnirea cu maestrul acuarelist Corneliu Dragan Targoviste, care mi-a slefuit stilul si a dat forma tuturor cunostintelor pe care le acumulasem pana la acel moment.
Altfel, simt intotdeauna nevoia constanta sa ma dezvolt. Am hotarat de curand sa fac si Scoala Populara de Arte Bucuresti, unde studiez cu pictorul Florian Lucan. Evolutia este o parte importanta in ceea ce fac.
De ce acuarela?
Am mai lucrat si in alte medii: acrilic, tus. Insa mie imi place sa ma complic. Si acuarela a fost o provocare. Cum spuneam, este o tehnica dificila. Implica foarte multa spontaneitate. De aceea nici nu este atat de intalnita printre artisti. Pe plan international este mult mai recunoscuta si mai apreciata.
In acuarela trebuie sa stii cu precizie ce vrei sa faci. Nu este precum tehnica in ulei, de exemplu. Nu poti sa revii. Nu poti sa trisezi. Nu poti sa gresesti. Este o tehnica imprevizibila, greu de controlat. Conteaza foarte mult hartia utilizata, pigmentii, pensulele. Eu folosesc hartie Canson Arches de 300 gr, care este suta la suta bumbac.
Cat despre acuarele, nu am o marca preferata. Imi place siena, rosu de alizarina si cadmiu de la Cotman Winsor Newton, albastru ultramarin de la White Nights, galben ocru de la Sonnet. De obicei folosesc foarte putine culori pe paleta mea.
Imi place foarte mult peisajul citadin si prezenta umana. Poate de aceea ii admir foarte mult pe artistii acuarelisti internationali Alvaro Castagnet, Joseph Zbukvic, Dusan Djukaric. Caut intodeauna sa redau o anumita atmosfera, o stare de a fi, o traire, o emotie.
Cum si unde iti place sa lucrezi?
Sincer, nu am facut niciodata schite “pe viu”. Absorb si memorez tot ce vad. Imi notez ideile, inspiratia. Incerc sa duc lucrarile mele dincolo de realitate. Totul se materializeaza acasa, unde am un mic atelier. Cred cu tarie in importanta spatiului personal, unde sa te simti confortabil si liber de orice alte constrangeri.
Fac foarte multe fotografii tot timpul, pentru tot ce ma inspira. Apoi ajung acasa si incerc sa schitez o compozitie. Imi gandesc cromatica, asezarea in pagina. Numai dupa ce fac cateva schite simple si ma decid cum vreau sa arate lucrarea finala, ma apuc efectiv de lucru. Cea mai mare parte din timp imi ia constructia in imaginatie, apoi, pe hartie efectiv, nu stau mai mult de o ora, doua.
Teme preferate
Eu iubesc Bucurestiul. Nu as putea sa locuiesc in alta parte. Imi ador orasul si incerc sa surprind ceva din emotia lui. Practic, incerc sa spun o poveste. Cand sunt pe strada, sunt un vesnic observator. Daca ma inspira o anumita lumina ce coboara pe vreo cladire, imediat incep sa imi imaginez cum as transpune ce vad intr-o acuarela.
Am o pasiune pentru cladirile vechi, pentru personalitatea lor puternica. Imi place sa caut linistea din zonele aglomerate. Si imi place mult lumina din Bucuresti, are ceva aparte. Am o pasiune pentru reflexiile farurilor masinilor pe astfalt, pe conditii de ploaie. Si senzatia de viata redata de siluetele oamenilor in miscare. Intotdeauna in miscare.
Lucrarile tale preferate
Cele mai bune lucrari ale mele sunt intodeauna ultimele. Dupa ce termin o noua lucrare, mereu imi spun “asta e cea mai buna lucrare a mea” si tot asa. Momentan, lucrarea mea preferata este un peisaj citadin pe timp ploios, facut (culmea) din imaginatie. Are o melancolie aparte.
Imi place mult si cea cu Foisorul de foc. E multa viata si energie acolo. Insa lucrarea mea de suflet este cea cu portretul de femeie cu o pasare albastra in mana. Am eu o relatie speciala cu ea.
Lucrarile cele mai apropiate de inima mea sunt cele care imi amintesc de o anumite stare, care ma poarta inapoi in timp. Lucrarile mele sunt trairile mele. Multe sunt influentate si de muzica pe care o ascult in timp ce lucrez. Cateodata pictez pentru ca vreau sa incerc o abordare noua, alteori e o necesitate de exteriorizare a unei trairi interioare.
Acuarele in social media
Prima oara am inceput sa postez pe pagina mea personala de Facebook. Apoi mi-am creat o pagina de artist. Insa pe Instagram am simtit mai multa conectivitate, apartenenta la cei cu care realmente rezonez. E important sa fii tot timpul in cercuri de oameni care fac acelasi lucru ca tine si merg in aceeasi directie cu tine. Si pe Instagram am descoperit foarte multi tineri artisti acuarelisti. Asta iti da si energia de a lucra zilnic si de a veni mereu cu ceva nou.
Nu am avut neaparat un obiectiv major. Am vrut doar sa imi expun lucrarile, sa am o galerie online.
Da, am facut si un pic de promovare platita la vreo trei-patru lucrari, dar nu pot spune ca am investit cine stie ce sume. Din contra.
Oricum, promovarea in mediul online a venit natural. Traim intr-o generatie in care ne petrecem foarte mult timp in lumea virtuala. Eu una nu am timpul necesar de a merge foarte des in galerii de arta si a cunoste noi artisti si probabil sunt multi in situatia mea. Ca urmare, spatiul online mi-a fost la indemana.
Offline-ul
Anul acesta mi-am propus sa am cateva expozitii personale. Am stabilit-o pe prima, care va fi la Bistrita. Apoi o sa fac, bineinteles, una si in Bucuresti. Imi scrie foarte multa lume si ma intreaba unde poate sa imi vada lucrarile. Asta imi da foarte multa incredere si curaj sa merg mai departe, dincolo de mediul online. Insa o sa continui in paralel si promovarea pe social media.
Traiul din arta
Nu sunt interesata de acest aspect momentan, vreau doar sa explorez aceasta latura artistica pe care am descoperit-o in mine si sa ma perfectionez in acest sens. Ce va urma, nu as putea sa va spun de pe acum.
Cat priveste arta in Romania, stim cu totii ca nu este atat de usor sa traiesti numai din asta. Dar, da, parerea mea este ca poti face si numai arta. Atat timp cat iti place ce faci si esti serios in ceea ce faci. Lucrurile se intampla. Trebuie sa fii acolo. Si sa stai acolo. Important este sa nu renunti. Consecventa si rabdarea sunt factori importanti.
Eu una pictez fara sa ma preocupe ce vrea un anumit juriu sau un anumit public. Pictez pentru mine, nu pentru altii.
In 2018
In primul rand sa pictez in fiecare zi. Sa ma dezvolt, sa ma perfectionez.
Apoi, mi-ar placea sa particip la mai multe evenimente nationale si internationale de acuarela, sa am mai multe expozitii si sa iau contact mai des cu cei carora le place ce fac, mi-ar placea sa cunosc mai multi artisti, sa stau de vorba cu ei.
