[Stand up, comedie!] Un pic de sinceritate in stand-up, cu Bogdan Zloteanu: "Uneori, abuzez de injuraturi si glume porcoase, doar ca sa primesc aplauzele alea"

Trei saptamani mai tarziu, incheiem seria noastra dedicata fetelor si baietilor care urca pe scena, in Bucuresti si-n toata tara, si ne fac sa radem. Concluzia deocamdata este ca stand-up-ul romanesc a progresat, vin oameni si glume noi in industrie, dar mai e mult pana departe. Plusuri: televiziunile au inceput sa prinda gustul pentru genul asta de entertainment si, mai ales, sa inteleaga ca pot face bani cu continut funny intr-un astfel de format. Minusuri: e o arta (si un business) de sezon, in care trebuie sa tragi tare in afara verii, ca imediat ce trece de 20 de grade, terasele sunt mai misto decat showurile indoor.

Bogdan Zloteanu a inceput sa aiba idei de comedie cand l-a vazut prima data pe Robin Williams. Si-a spus ”ok, fac si eu”. S-a apucat de treaba, iar astazi, ne spune intr-un limbaj colorat, nu duce lipsa de idei pe care sa le perfectioneze pe scena.

Cand am un vibe blana, imi roiesc prin cap sute de ganduri pe timp de zi

Sa inchinam, asadar, un pahar de weekend pentru vibe-ul blana. Si sa-l lasam pe Bogdan sa ne povesteasca de seara aia din Targoviste, cand, dupa cateva glume la adresa unui heckler pus pe scandal, era sa si-o ia in parcare. #PovestiDinViataComediantilor. A fost si pe la iUmor, poate-l stiti de pe acolo.

Cum a inceput totul?

Prima data am aflat de stand-up pe la vreo 13 ani, cand am dat de un special de comedie al marelui Robin Williams. Mi s-a strecurat in minte ideea ca asta as putea sa fac si eu. M-am apucat acum vreo 3 ani, intr-un club din Bucuresti pe nume Imago.

Acolo se faceau open mic-uri, stand up si chiar mici piese de teatru. Era o locatie frumoasa, cu o scena amplasata pe colt, asemanatoare cu acele pub-uri de stand up din State. Acolo l-am intalnit prima data pe Cristian Dumitru, MC-ul concursului, un comediant cu o vasta experienta in lumea comediei.

La aproape un an dupa niste open mic-uri castigate si cateva deschideri, am inceput, usor usor, sa-i cunosc pe cei mai vechi din bransa. Pot spune doar ca toti sunt niste oameni speciali, fiecare in felul lui.

Sus, pe scena

Mi-am format un stil. Am niste idei generale in cap, pe care aleg sa le dezvolt pe scena. La inceput, imi reprosau anumiti colegi ca aceasta atitudine nu este una de lunga durata, dar sa-ti spun sincer, asa am ajuns sa imi formez niste glume, povestiri, dume care mi-au ajuns la inima si le refolosesc cu mare drag prin tara, cu public care are ocazia sa ma vada pentru prima data.

Din primele experiente pe scena am ramas cu un feeling, cu o energie care imi spunea ca *pot*. Si ca, de fapt, as putea sa fac treaba asta din ce in ce mai bine.

Material nou

De obicei, atunci cand am un vibe blana, imi roiesc prin cap sute de ganduri pe timp de zi. Iar unele dintre ele merg transformate si integrate intr-un material de stand up frumos. Dar mai sunt si perioadele mai dificile din punct de vedere mental, atunci cand poate ai o problema in familie.

O vreme, mie mi-a fost destul de greu sa ma mai gandesc la ceva original, din simplu motiv ca parintii mei trec printr-o perioada mai dificila. Si cum sunt si singur la parinti, iti dai seama ca all that bad energy is upon me :)

Dar pana la urma, asta e viata. Si orice om care alege constient sa intre intr-o bransa artistica trebuie sa fie mereu increzator in fortele lui. Si sa realizeze ca ceea ce face si ceea ce primeste din punct de vedere artistic nu va fi niciodata al lui. Apartine celor ce consuma.

Cele mai bune showuri

Cel mai bun show al meu a fost de fiecare data cand am realizat ca sunt acolo unde trebuie si publicul este fix acolo unde vreau eu sa fie. Au fost cateva show-uri frumoase. Nu ramane decat sa le si filmez, pentru ca ma simt aiurea sa nu am un link-doua atunci cand mi le cere cineva. Probabil de anul asta o sa incep sa-mi filmez din spectacole. Atat pentru YouTube, cat si pentru mine. Sa ma observ. Sa ma imbunatatesc.

Cel mai nasol show

Undeva pe la Targoviste cand, dupa show, m-a asteptat un tiganus ofensat de anumite glume despre el. Asta in conditiile in care el s-a bagat in seama primul. Intr-un final, am ajuns sa fac poze cu el si ostasii lui. Cred ca l-am facut sa realizeze ca daca un om alege sa priveasca viata altfel decat cu zambetul pe buze, atunci a pierdut.

Evolutia artistilor de stand-up

Eu unul cred foarte mult in diversitatea naturii umane atunci cand vine vorba de arta; si, tocmai de aceea, imi este un pic greu sa raspund la intrebari de genul asta, "Cum evolueaza cutare lucru sau om".

Fiecare artist are felul lui special si individual de evolutie in timp. Fiecare om isi dobindeste constient sau nu setul de skiluri necesar drumului pe care si l-a ales. In mare parte, eu cred ca intentia este cea care te poate tine in cursa. Atat timp cat te trezesti dimineata si intentia ta ramane aceeasi la baza, atunci n-ai cum sa nu inaintezi.

Hecklers

Mie sincer imi plac si de multe ori mi-au iesit niste show-uri amuzante rau doar pentru ca unii indivizi din public au ales sa vorbeasca in loc sa asculte. Sunt cateva momente funny, dar pentru astea ne-ar trebui alta discutie doar pentru ele :)

In Romania

Eu cred ca stand-up comedy-ul la noi este la nivelul celui din State, de prin 85-90. Inca suntem la inceput chiar si cu termeni ca "roast" sau "impro"; in America, deja se rost-uiesc fosti presedinti. Iar unele show-uri sunt chiar si televizate. O sa fie si la noi. Dar ne mai trebuie timp.

Se poate trai din orice, deci si din stand-up, in Romania. Trebuie doar sa crezi ca se poate intai de toate.

Preferati in stand-up

Apreciez foarte multi comedianti de la noi. 

Pe Teo, pentru ca a facut din sarcasmul romanesc o arta. Costel si Micutzu pentru puterea lor continua de improvizatie umoristica. Bobonete si gasca findca stiu sa faca bani :) Radu Isac si restul aristrocatilor fiindca de fiecare data cand i-am vazut, am zambit. Cristi Dumitru, frasu, Adi Bobo etc. Sunt multi. Interes pt stand-up sa fie.

Bune si rele in industrie

Eu unul fac stand-up findca de mic mi-am dat seama ca atunci cand simt ca sunt raspunzator pentru buna dispozitie din jurul meu, sunt eu insumi mai fericit. Rasul ajuta mult. Foarte mult.

Uneori ma oftic, findca mai abuzez de ieftinaturi (injuraturi, glume porcoase) doar ca sa primesc aplauzele alea pe care poate nu le-am auzit pana in momentul show-ului respectiv. Dar na, usor usor, o sa le inlocuiesc cu dume intelepte si vorbe de vitejie.