[Nu te supara, Facebook] Sergiu Vasile (Times New Roman): Trebuie să ne obişnuim cu ideea că pe Facebook nu suntem chiar "acasă". În cel mai bun caz, e teren neutru

Roboteii Facebook au luat la ochi unul dintre cei mai insemnati publisheri aducatori de stiri din onlineul romanesc: Times New Roman. E dezarmant sa vezi cum se duc, unul cate unul, scriitorii de acolo. Mai intai, a fost Eftimie, omul cu care, de altfel, am si inceput seria asta a celor prigoniti. Dar la Eftimie, am inteles: are gura mare, e usor sa te enerveze. Dar cu Sergiu Vasile ce ati avut, brutelor? Caci iata ce ne spune chiar el:

Eu sunt o domnisoara pe Facebook, scriu putin si decent. De-aia eram convins ca n-au cu ce sa ma ia. Recent m-au luat 24 de ore fiindca in 2013 am dat share unui articol care avea un cuvant interzis in titlu - unul folosit adesea pentru a-i jigni pe homosexuali,

Insa Vasile nu-i homofob, e doar un tip care face chestii funny pe Utopia Balcanica, iar din cand in cand, cate un joculet. Iar acum, l-au suspendat fix dupa ce a postat ceva critic la adresa Primariei. Du-bi-os. L-am adus aici sa-si spuna povestea. El zice ca nu e interesanta, noi zicem ca e.

Mici si mari

Newsfeedul meu vine de la 3.000 de prieteni, e normal sa se suprapuna multe bule in el: bula de presa, bula de publicitate, bula studenteasca, bula ONG-istilor si a activistilor, bula liberala, bula conservatoare, bula de stanga si alte bule mai mici.

Cel mai des vad stirile zilei, politica si meme tampite, dar uneori razbat pana la mine si ecouri din caverne, cu tot felul de teorii ale conspiratiei, dacii cu capul tuguiat de pe Atlantida, "statul paralel".

Sunt pe Facebook de cel putin 10 ani si acolo-mi petrec mare parte din zi, iti dai seama ca m-a facut jumate din omul de azi. (Restul l-am pus de sarbatori, promit ca ma apuc de sport.) Dar - si o sa mai spun asta - putea sa nu fie facebook. Putea sa fie oricare din formele rudimentare de mesagerie dinainte de facebook sau chiar dinainte de internet. Putea sa fie cafeneaua sau birtul. Atunci cand nu bei singur, toate astea sunt niste facebookuri mai lente.

Suspendarea contului

Eu sunt o domnisoara pe Facebook, scriu putin si decent. De-aia eram convins ca n-au cu ce sa ma ia. Recent m-au luat 24 de ore fiindca in 2013 am dat share unui articol care avea un cuvant interzis in titlu - unul folosit adesea pentru a-i jigni pe homosexuali. In 2013! Si textul era in sprijinul comunitatii LGBT, fiindca oi fi eu multe, dar homofob in nici un caz.

Partea dubioasa a fost ca treaba asta s-a intamplat la cateva ore dupa ce am postat o chestie critica la adresa Primariei. Timp in care cineva a si incercat sa-mi schimbe parola de la facebook (am primit din senin SMS-ul cu cod). Makes you wonder...

Totusi, am fost blocat doar o zi. Am prieteni cazuti pe front de luni de zile. Pfft. Nici nu stiu de ce vorbesti cu mine.

Ce se poate face?

Inainte de toate, preventia e sfanta! Eu unul mi-am puricat cu atentie timeline-ul de cuvinte urate. E usor sa faci asta cu noul search de la facebook. Sure, asta inseamna ca si altii pot sa-ti purice timeline-ul...

Daca esti vedeta si ai fani, e bine sa le amintesti uneori ca te pot gasi si in alte cotloane ale internetului. Au astia o vorba, nu-ti pune toate ouale intr-un singur cos.

Si nu zic ca eu o fac, dar practica comuna e sa ai un cont fake cu care sa-ti administrezi paginile atunci cand esti blocat. Nu-i frumos, dar nici sa pedepsesti omul pentru un share din 2013 nu-i frumos.

Block, panica, vacanta!

Vacanta, ieei! Glumesc, dar eu n-am avut ocazia sa intru in panica: in 24 de ore nu se instaleaza sevrajul. Iar la munca a fost business as usual. Important e sa fie cineva ne-blocat in redactie ca sa poata pune linkurile pe pagina.

Iar paginile oficiale cred ca nu primesc pedepse de-astea cu una, cu doua. Calarim noi si calul ala daca se ajunge acolo, dar mai bine batem in lemn.

Deci, cenzura sau nu?

La naiba, facebook, macar uita-te la context inainte sa blochezi pe cineva ca a FOLOSIT UN CUVANT! Hei, nici eu n-as vrea sa am de-a face cu aia care folosesc cuvantul ciori cand vorbesc despre oameni, dar ce te faci cand sistemul ii baneaza si p-aia care-l folosesc pentru pasarile din parc?

Bineinteles ca singura datorie a Facebook e fata de actionarii lui, dar dac-as fi eu sef acolo, as avea grija sa nu alunec pe panta asta. O masa critica de oameni suparati pe facebook ar putea insemna adio hegemonie, sau cel putin niste concurenta din partea altor retele.

Twitter, de exemplu (acum, pe twitterul romanesc sunt doar cativa pustnici, dar toti avem un cont de care am uitat). Pana si pe WhatsApp sunt grupuri si comunitati de oameni formate in jurul unor interese comune, exact ca grupurile si paginile de FB.

Atunci, cand cu protestele

Sunt multi oameni in tara si pe facebook care-i urasc pe protestatari si tot ce reprezinta ei. Nu discut luciditatea lor sau bunele lor intentii, dar e o realitate. Probabil sunt chiar mai multi decat noi. In plus, firmele de postaci de acum cativa ani ce credeti ca pazesc? Comentatul pe bloguri e passe, probabil ca multi s-au convertit in raportaci.

Cea mai buna lectie e sa ne obisnuim cu ideea ca pe facebook nu suntem chiar "acasa". In cel mai bun caz, e teren neutru. Sa jucam si noi urat daca e nevoie.

Viata dupa Facebook

In cazul meu, au fost 24 de ore dintre care 6 dormite si 2 in trafic. Ce crezi, am dat o fuga pana-n Thailanda sa vad celebra piata de noapte? Singurul lucru pe care mi-l amintesc cert despre ziua respectiva a fost ca am mancat o zacusca buna.

Mai stiu ca am fost chiar multumit ca am intrat si eu in randul lumii. Plus ca am scapat ieftin! Eftimie s-a procopsit cu 30 de zile, iar celalalt Ovidiu a devenit constantean dupa ce si-a luat ban de la imparatul Romei, si abia dupa 2000 de ani i l-au ridicat.

Dependenta

Bineinteles ca-s dependent de facebook. Castig paine de pe urma facebook, ma amuz pe facebook si imi vad prietenii pe facebook. (Cel putin jumate sunt pe alte meleaguri si internetul e mai ieftin decat avioanele.)

De fapt, e o dependenta de comunicare la distanta. Sa-i zici dependenta de facebook ar insemna sa-i dai cam multa importanta lui Zuckerberg. Inainte de Facebook, Yahoo! Messenger indeplinea exact acelasi rol, iar inainte de ala o ardeam toata noaptea pe IRC.

Inainte de IRC inroseam telefoanele. Inainte de asta, ai nostri isi scriau scrisori si spuneau bancuri cu Ceausescu la coada la oua. Mecanismele erau aceleasi, dramele erau aceleasi. Oamenii se intalnesc si schimba pareri, glume, sfaturi, retete, imagini. Instinctul asta gregar a nascut civilizatia, normal ca-l am si eu, ca nu-s urs.

Cu facebook, fara facebook, tot spre viitor mergem. Putem sti incotro ne-ar fi dus viata FARA facebook? Poate aflam cand interzice duamna Firea facebookul ca sa ne facem toti cont la Compania Municipala Socializare Virtuala si Poze cu Pisici. Cu serverele in Teleorman.