2016: vreo 250 de pusculite, 160 de kilograme de maruntis, adica 6.100 de lei.
2017: vreo 400 de pusculite, 250 de kilograme de maruntis, adica 10.000 de lei.
Change4Change este un proiect intiat si dus la capat, in fiecare an, de Mihai Dinita. In ianuarie primesti o doza goala de cola, pana-n noiembrie o umpli de maruntis, iar de Craciun, o returnezi plina, astfel incat Dinita & team sa o preschimbe in bancnote pentru copiii aflati in necaz.
Ideea a aparut in noiembrie 2015 cand, intr-o plimbare prin Arad, in fata primariei, am dat peste o pusculita imensa ce-si propunea sa stranga o tona de maruntis.
Demersul acesta marunt (sic) cauta ca in 2018 sa fie inca si mai de succes. Telul este sa fie impartite cel putin 500 de pusculite. Pana acum, cativa oameni de la BCR i-au ajutat sa schimbe maruntul, atunci cand a fost nevoie. Restul povestii, mai jos.
Dinita, pe scurt
Nascut la Arad (e important, tin la asta), clasele 1-12 in Campina (si asta e important, se zice ca este orasul cu cel mai bun procent de oameni inteligenti, doar ca eu nu sunt, totusi, din Campina) si apoi o "tragedie" de 5-6 ani de Electronica si Telecomunicatii (Politehnica Bucuresti) - nicicand nu a existat o nepotrivire mai mare.
1 ianuarie 2010 a schimbat tot, de atunci coordonez cel mai frumos proiect de sport pentru amatori din Romania - Tenis Partener.
"Change for change" este primul proiect personal caritabil/social, din el au derivat ulterior altele mai mici sau mai simpatice sau... poate mai secrete.
Ideea tonei de bani
Nu cred ca a existat neaparat un context; in schimb, ideea a aparut in noiembrie 2015 cand, intr-o plimbare prin Arad, in fata primariei, am dat peste o pusculita imensa ce-si propunea sa stranga o tona de maruntis - initiativa a unui ONG din Arad (cu sprijinul factorilor locali), prin care aradenii erau invitati sa-si doneze maruntisul din casa. Banii stransi urmau sa fie donati unui spital. Am citit ulterior ca s-au strans 1,5 tone de monede ce au rezultat in 20.000 de euro. Mi-a placut ideea de "o tona de bani".
Doi ani de ”Change for change”
Eu nu aveam unde sa pun o tona de bani asa, din prima; analiza a dus exact la ideea prezenta si acum: pusculite personale si personalizate, impartite oricui e interesat, care sa fie umplute intr-un termen de un an cu maruntisul de zi cu zi, stranse la final si procesate ca atare.
Circumstantele distributiei pusculitelor erau favorabile; am norocul unei liste suficient de mare de prieteni si colegi de scoala, completata de o lista inca si mai mare de parteneri de tenis.
Una dintre primele idei: cazul social urma sa fie ales la final, am dorit ca proiectul sa faca din "nimic" "ceva" in mod dezinteresat / independent. Sa fie pur si simplu. Ne si ajuta faptul ca oricine se poate lipsi oricand, fara sa simta, de maruntisul zilnic si nu avem presiunea ca lucram cu banii cuiva.
In 2016: am impartit 250 de pusculite, am strans 160 inapoi si aproximativ 160 de kilograme de maruntis s-au transformat in 6100 de lei. Banii s-au dus catre cazul unei fete din Campina, ales oarecum aleatoriu intr-o zi, de mama mea. Nu o cunosteam personal, dar avea o poveste impresionanta.
In 2017: am impartit 400+ de pusculite, s-au intors 250+ inapoi si s-au strans 10.000 de lei din 250 de kilograme de maruntis. Banii vor ajuta o familie dintr-un sat de langa Valea Calugareasca sa-si amenajeze casa pentru conditii ceva mai umane de trait. Casa e mult spus: e o chestie de aprox 20 de metri patrati, in care traiesc 9 oameni. Momentan, ne bucuram ca vor trece iarna cu o soba nou-nouta, Mos Craciun sosind in termen regulamentar anul acesta la ei. Reparatiile le facem la primavara, cand permite vremea.
Foarte important: cazul trebuie ales din prima, fara ezitari (atata timp cat este clar ca se incadreaza). Altfel, risti sa te doara capul foarte rau verificand mai multe cazuri.
Un pic de ajutor
Colegul de distractie este Sorin - fost coleg de munca; un fel de "mesterul casei", dar mai tare. Facem munca de jos (de la spalat doze, pana la sortat manual galeti pline cu bani), dar el este tehnicianul. Apoi, le am pe Carmen, Mara si Ramona, cei mai importanti dealeri de pusculite (fiecare cu peste 50-60 in al doilea an); 3 dintre cele mai mari corporatii din Bucuresti au pe birouri doze Change for change.
In primul an am umblat o luna sa schimbam 160 de kilograme. Cativa oameni draguti de la BCR ne-au scutit de un mic calvar si ne-au ajutat cu schimbarea banilor acum, la finalul lui 2017. Noi doar am sortat maruntisul si apoi a fost ca in filme: masina blindata, saci cu sigilii, oameni inarmati pentru paza, transfer bancar a doua zi dimineata.
Tot din al doilea an, printam gratuit etichetele.
De ce doze de Cola?
In egala masura pentru ca le cunoaste toata lumea, pentru ca sunt ieftine si bune si pentru ca o doza de cola rece poate face minuni intr-o zi de vara. Pentru diversitate si cromatica, una din zece doze este de Sprite si o "promovam" doar pentru monedele de 50 de bani.
Ne-am gandit la pusculite home-made, insa volumul prea ridicat ar fi dus la costuri enorme. Asa, am investit in primul an; ulterior, ce strangem din pusculitele mele si ale lui Sorin merge catre achizitia de doze.
Parteneri
E reclama negativa daca spunem ca, momentan, n-am primit raspuns la doua scrisori catre Coca-Cola? Avem rabdare, dar deja lucram la scrisoarea catre Pepsi.
Promovarea proiectului
Am creat de la inceput grupul Change 4 Change RO pe Facebook; in 2017, am incercat si o pagina oficiala, insa nu am reusit nimic cu ea - asta si din lipsa de timp. Grupul, momentan, e perfect, intrucat informam lumea cel mai usor; tot aici am dezvoltat si alte proiecte.
Cea mai buna promovare este cea personala, fata in fata. In medie, un minut e suficient sa convingi pe cineva sa ia o pusculita. Pana la ceva consistent online mai avem de lucrat. O mentiune in plus pentru succesul impresionant pe care proiectul il are la fete :)
Hopuri de trecut
Momentan, singurele obstacole tin de natura umana; cat de greu sau de usor te dai jos din pat sa mai faci 20 de pusculite sau cum faci sa deschizi gura 20 de minute si sa le imparti, in conditiile in care pare banal si cel cu care vorbesti nu vede totusi finalitatea, 12 luni mai tarziu. E mai greu sa convingem pe altii sa dea mai departe; de fapt, cred ca am si renuntat, cine e croit sa imparta se anunta singur.
Micile frustrari de la inceput, cu doua din zece pusculite intoarse sau pusculite cu cate zece monede, le-am transformat in statistica amuzanta. Stim ca trebuie sa lucram la volum, sa depasim cifrele seci din proiect si astfel rezultatul de la final va fi mai bun.
Inca ne mai gandim in ce masura putem sa influentam gradul de interes al fiecarui om care ia o pusculita (sa nu o piarda, sa ia restul de la casa de marcat, stiind ca e mai cu folos acum etc); nu prea credem ca putem, caci tine de fiecare in parte, dar mai analizam.
De departe insa, cea mai mare frustrare este ca niciodata, cand mergem sa cumparam marfa, nu avem moneda de 50 de bani pentru carucior :)
Asteptari, planuri
2017 a fost chiar in grafic; volumele au fost conform estimarilor; suma stransa e ok si isi va indeplini scopul final.
Pentru 2018 am facut deja primele 100 de doze si incepe distributia. Venim in plus cu pusculite (home made, vor fi foarte dragute) pentru bancnotele de 1 leu. Distractia e distractie insa, punand problema sec, tot trebuie sa strangem mai multi bani la final si vedem hartia de 1 leu tot ca maruntis. Ok, poate nu pentru toata lumea, dar nici nu trebuie.
Planuri cu mult mai mari si realizabile in termen scurt nu exista momentan. Nu e timp. Lucram in prima parte a anului ianuarie-martie si finalizam in noiembrie-decembrie.
Dorim sa pastram caracterul amical al proiectului. Sper sa impartim peste 500 de pusculite, sa avem o rata mai buna de intoarcere, sa plusam cu pusculitele de 1 leu si sa mentinem succesul la fete.
Asta nu inseamna ca nu visam in continuare "tona de bani" de la start ...
