[Nu te supara, Facebook] Responsabilitatea de influencer a Oanei Dobre-Dimofte: ”bun-simt si dorinta de a nu minti”

Pe perioada protestelor si nu numai, una dintre cele mai vizibile si vehemente prezente pe Facebook a fost Oana Dobre-Dimofte. O jurnalista care a lasat jurnalismul in urma, insa nu si viciile acestei meserii: fluxul continuu de stiri a ramas la locul sau pe lista slabiciunilor sale. Astazi, Oana este om al internetului, iar Facebook contribuie si el la acest statut privilegiat, prin care poti face si business, si bine, si prieteni.

Postarile cele mai frecvente care imi intra in feed sunt legate de politica, actualitate si societate. Dar sunt abonata si la pagini despre moda, muzica, flori, filme. Baieti nu, sunt femeie serioasa :)

Este ghinionista ca i-au suspendat contul, insa norocoasa ca n-a durat prea mult. De altfel, Oana spune ca se astepta ca, la un moment dat, sa-i vina si ei randul, avand in vedere numarul tot mai mare de patiti.  Asa ca si-a luat  masuri. Cum ar fi viata fara Facebook? Intr-un cuvant sau doua, ”mai nasoala”.  

Civilizat Kombat

Newsfeedul meu este un agregator al subiectelor care ma intereseaza si, in buna masura, al ”bulelor” offline in care ma regasesc. Foarte multi fosti colegi din presa, clienti ai businessului meu de social media, prieteni din copilarie, familie, oameni cu care m-am cunoscut la proteste. Este unidirectional in sensul ca nu simt nici cea mai mica dorinta de a gasi in feed oameni cu idei diametral opuse de ale mele, in subiecte pe care eu le consider importante.

Incerc sa imi tin newsfeedul departe de rasism, xenofobie, fake-news, violenta, habotnicie. Politica nu este un criteriu: am in lista de prieteni pesedisti, liberali, useristi, udemeristi. Nu ma deranjeaza ca ideile lor sunt altele decat ale mele, cata vreme putem ”combate” civilizat. Cand nu mai putem, asta e, un unfriend la vremea lui te poate scuti de multi nervi inutili.

In mod natural, postarile cele mai frecvente care imi intra in feed sunt legate de politica, actualitate si societate. Dar sunt abonata si la pagini despre moda, muzica, flori, filme. Baieti nu, sunt femeie serioasa :)

Consumul zilnic de Facebook

Ma afecteaza pozitive, as zice. In primul rand, pentru mine, Facebook nu este doar un loc de divertisment. Este obiectul businessului de comunicare in care activez de vreo trei ani. Sunt administrator si furnizor de continut pentru multe pagini comerciale, iar asta m-a ajutat sa inteleg cate ceva despre felul in care social media functioneaza si despre impactul pe care il are.

In al doilea rand, odata cu declinul presei ”clasice”, Facebook a devenit un canal de informare si este perceput ca atare de un segment al populatiei din ce in ce mai mare. Acesta e un subiect cu fata-verso: cand este utilizat cu buna-credinta, discernamant, responsabilitate si cu o suficienta alfabetizare intr-ale informatiei, Facebook chiar este o alternativa la mass-media traditionale.

Cand devine un instrument de propagare de fake-news, propaganda si manipulare, poate deveni toxic in cel mai adevarat sens al cuvantului, iar cel mai bun exemplu este ascensiunea curentului antivaccinist, pentru care Facebook a avut un rol esential.  

Responsabilitatea de ”influencer”

Ar fi, poate, politicos sa precizez ca nu stiu cat de influencer sunt de-adevaratelea. Ma urmaresc 25.000 de oameni si am avut postari care au avut un milion de vizionari (filmuletul despre reasfaltarea unei strazi asfaltate din Baneasa). In termeni de volum, probabil ca sunt influencer. In sensul de a influenta cu adevarat mentalitati, sincer va spun ca habar n-am.

Nu ma simt obligata sa scriu sau sa nu scriu despre vreun subiect. Scriu exact ce am chef, cand am chef, despre ce am chef. Scriu destul de des, pentru ca am acest exercitiu si pentru ca am ramas un news-junkie, chiar si dupa ce am plecat din presa. Sunt teme mari care ma intereseaza si despre acestea imi este cel mai usor sa postez, pentru ca am convingeri puternice: protestele, razboaiele, crizele umanitare, propaganda Coalitiei pentru Familie, vaccinurile si, desigur, fiica-mea :)

Responsabilitatea de influencer este exact aceeasi pe care o resimteam ca ziarist si mi se pare una extrem de naturala: este vorba de bun-simt si de dorinta de a nu minti. Ma pot insela, desigur, si evident ca s-a intamplat si asta. Dar sa mint cu buna-stiinta este absolut exclus.

Suspendarea contului

O singura data mi-a fost suspendat, in urma cu doua saptamani. Suspendarea a fost de 24 de ore, dar dupa 8 ore m-au deblocat. Cauza a fost o postare de acum mai bine de doi ani, in care citam, in ghilimele, niste spuse ale lui Corneliu Vadim Tudor, evident criticandu-le. Contextul nu a fost o circumstanta atenuanta, au contat doar cuvintele, care, repet, nu erau ale mele, erau reproduse in ghilimele. Prima reactie a fost sa sun o prietena si sa o rog sa anunte pe pagina ei ca sunt suspendata.

Ma asteptam sa se intample suspendarea, dat fiind valul recent de suspendari, asa ca imi facusem si o pagina de persoana publica, la care am introdus mai multi administratori, ca sa o pot folosi. Stiam ca poti limita riscul de suspendare din setari, restrictionand accesul la vizionarea postarilor vechi, dar am stat cumva fara grija, stiind ca nu obisnuiesc sa folosesc cuvinte denigratoare. De postarea cu citat din Vadim uitasem complet :) Acum am reactivat limitarea audientei.

Alte retele nu imi sunt la fel de dragi. Am cont de Twitter si de Instagram, dar le folosesc mai rar. Twitter mi se pare mai eficient in situatii de breaking news, informatiile se aduna si circula mai eficient acolo, dar cam atat.

Care sunt implicatiile suspendarii contului?

Problema mare, pentru mine, nu e ca pierd ocazia de ”influentareala”, ci ca pe unele pagini comerciale sunt admin de pe contul meu. Acum, am rezolvat si asta, am introdus admini noi si nu mai e nici aceasta paguba potentiala.

Algoritmi, cenzura

Cenzura este un cuvant se definteste prin doua coordonate: efect si intentie coordonata. Prima parte este vizibila: multe conturi de oameni vizibili si vocali au fost suspendate in ultimele doua-trei luni. A doua parte este, inca, neargumentata complet. Dar mult-pomenitul algoritm al Facebook are, cu siguranta, o buba, cata vreme sanctioneaza fara sa tina cont de contextul in care sunt folosite anumite cuvinte. Si, mai ales, cata vreme exista conturi care folosesc un limbaj mult mai violent si mai trivial care nu au nici cea mai mica problema.

Cu ocazia protestelor

Cred ca primul alarmat ar trebui sa fie insusi Facebook, care si-a construit reputatia tocmai pe incurajarea dreptului la libera exprimare. Daca este o problema tehnica, ar trebui sa o recunoasca si sa o rezolve. Daca nu va face asta, suspiciunile vor creste si este pacat de tot binele pe care aceasta retea a reusit sa il aduca in vietile noastre sa fie compromis din neglijenta sau de umbrele unei conspiratii.

Viata fara Facebook

In cele 8 ore? Am fost la un protest la Palatul Parlamentului, impotriva Legilor Justitiei. Apoi, am revenit acasa si am postat de pe pagina mea de persoana publica. Si, dupa miezul-noptii, cand ma uitam cu sotul meu la un episod din The Crown, am constatat ca am contul inapoi. M-am gandit cum ar fi sa nu mai am deloc Facebook si da, acest gand chiar m-a intristat. Daca imi permiteti un termen mai putin academic, viata mea chiar ar fi mai naspa fara Facebook :)

Dependenta

Dependenta nu sunt de Facebook, ci de fluxul continuu de stiri. Dependenta asta o am de vreo 23 de ani, deci cred ca nu ma mai vindeca nimeni. Odata cu Facebook si plecarea din presa, am inceput sa imi fac curaj sa imi spun mai des parerea despre ce se intampla si sa arat mai mult din ceea ce cred eu ca ma caracterizeaza.

Cum spuneam, scriu repede si gandesc repejor, cu erorile inevitabile. Dar adevarul e ca acum imi place sa spun ce cred, atunci cand ma simt calificata sa abordez o tema anume. Si imi place sa povestesc despre ai mei si despre mine, incercand, tot timpul, sa nu ma iau prea tare in serios.

Incotro ne indreptam?

Cand ma gandesc la ce diferente a facut Facebook in vietile noastre, primul meu gand este catre tragedia de la Colectiv. In acele zile si nopti, Facebook a mobilizat un curent urias de umanitate si dorinta de a ajuta. Datorita Facebook, s-a putut dona mai mult sange. Datorita Facebook, s-au gasit oameni care au putut oferi ajutor concret victimelor si familiilor lor. Datorita Facebook, am simtit multi ca nu suntem singuri atunci cand suntem in soc, cand ii plangem pe acei oameni si cand vrem sa ii ajutam.

Presa clasica nu poate oferi asta, pentru ca Facebook ne ofera sansa de a vorbi intre noi, nu doar de a-i asculta si crede pe altii. Riscul este cel despre care vorbeam la inceput: sa ne punem increderea la butoniera unor falsi profeti, dar, aici, este vorba si despre discernamantul fiecaruia dintre noi.