[Nu te supara, Facebook] Ovidiu Vanghele are Twitter si Instagram, dar le neglijeaza grosolan in favoarea Facebookului

Mai intram o data printre jurnalistii care au fost blocati de Facebook, pentru injurii si prejudicii aduse... nu se stie cui. Dupa Patrick Andre de Hillerin (aici), a venit randul lui Ovidiu Vanghele; a patit-o de doua ori. Mai intai, vreme de 24 de ore, pentru un cuvant scos din context, care se regasea pe lista neagra/albastra a Facebook. L-au eliberat, dar trei ore mai tarziu, au bagat iarasi jurnalismul independent in duba cu suspendati.

Nu stiu mare lucru despre mecanismele de raportare-suspendare, dar stiu ca un algoritm care sa recunoasca niste vorbe si sa ia masuri indiferent de contextul in care le-ai spus nu e suficient pentru a taia vocea cuiva, fie ca e urmarit de doi oameni, fie de doua milioane.

Adevarul este ca mare lucru nu stie nimeni, in afara de ipotezele plauzibile ale specialistilor din industrie. Ce face Vanghele, in general, pe Facebook si cat de dependent este de aceasta platforma? Haideti ca ne spune el.

Bula de Facebook

Bula mea de Facebook este croita - de mine, dar si de algoritmii din ce in ce mai enervanti ai retelei - fix dupa interesele mele.

Jurnalistul din mine gaseste in Facebook tot ce misca in zona de presa independenta de la noi, tot ce e relevant din mainstream media romaneasca si o groaza de chestii interesante de pe-afara, de la regi precum New Yorker sau Washington Post la independenti misto rau precum Scahill (The Intercept se cheama produsul lui), Bellingcat si alte produse tari de tot dar nedrept de putin cunoscute la noi.

In rest, imi apar in feed chestii care tin de placerile mele, schiul si muzica, imi apar postari de la oameni pe care-i consider relevanti, imi apar poante misto de la cei care fac poante misto, cam asta.

Din punct de vedere politic, daca aici bate intrebarea, nu am deloc un feed unidirectional, ba chiar am doza de masochism necesara pentru a urmari indeaproape presa borfasilor, adica "dusmanul" ideologic, respectiv pe cei care vor sa faca din tara asta o natie de iobagi, lovind zi de zi in valori precum stat de drept, justitie, idealuri euro-atlantice, libertarianism, adica ce imi doresc eu de la tara mea. Ma uit la ei ca sa inteleg cine spre ce trage, sa le anticipez cumva miscarile, sa decodez corect discursul, dar si sa le gasesc posibile fisuri in alianta lor conjuncturala.

Deci, pe scurt, multe declaratii politice zilele-astea (ca na, asta e filmul), multa presa buna, schi, muzica, tobe, memeuri si alte poante, cumva in ordinea asta.

Consumul de Facebook. Cum te afecteaza?

Apropiatii ar spune ca ma afecteaza grav. Adevarul e ca da, consum mult Facebook pe zi. Nu as putea sa spun cate minute/ore pe zi, dar suficiente. Daca pui si messengerul, scoate, rogu-te, "minute" din fraza de mai sus. Da, stau mult pe Facebook, spre disperarea cuiva, apoi a mamei, apoi a prietenilor mei.

Influencer sau...

Resping categoric eticheta de influencer, pentru ca mi se pare ca aduce o lipsa de respect fata de oamenii care ma urmaresc. Cum adica influencer, adica ei sint prosti si-i influentez eu? Nu, chiar nu cred asta, cred ca oamenii citesc ce scriu eu pe Facebook pentru ca vor sa afle lucruri si nu le afla din presa, vor sa inteleaga anumite lucruri, pentru ca traim vremuri tulburi, cu "adevaruri" multiple, si, esential, au incredere ca spun lucrurile pe bune.

Ah, la fel de important: nu vorbesc despre lucruri la care nu ma pricep. Sau, na, incerc sa nu o fac, ca poate ma mai fura uneori, dar incerc sa raman la chestiuni pe care le stapanesc, pe care le spun (scriu) in felul meu: direct, caustic, poate ofensiv, dar, cred eu, in acord cu vremurile pe care le traim.

Nu, nu simt nicio obligatie sa vorbesc despre subiectele hot atunci cand nu ma pricep la ele, scriu ce simt, cand simt si cand ma lasa cei cu care sint, ca deja am inceput sa imi aud vorbe ca stau prea mult cu telefonul in mana.

Suspendarea contului

Experienta cu suspendarea e noua pentru mine. Mi-am luat doua, una de-o zi si a doua de trei zile. A doua a venit la nici trei ore dupa "liberarea" dupa prima.

La prima nu am inteles ce se intampla, am vazut o notificare de la Facebook, mi s-a cerut sa ma reloghez si m-am trezit banat o zi. Motivul a fost unul absolut aberant dupa parerea mea, judecand dupa cat de slobod la gura sint pe Facebook: folosisem intr-o postare apelativul "bulangiu", dar in sensul lui secundar, acela de "nasol", "rau", in niciun caz in cel primar, peiorativ si, deci, discriminatoriu la adresa minoritatii gay.

La doua ore dupa ce m-a "eliberat", in 31 decembrie mi-am luat-o din nou, pentru acelasi cuvant. Am scris la Facebook si, dupa prima din cele trei zile anuntate initial, ban-ul mi-a fost ridicat.

Am constatat ca am de-a face cu o porcarie de algoritm care nu cunoaste nuante si sensuri dar care ajunge sa ne cenzureze, si asta nu e ok deloc. Am reclamat asta la FB si se pare ca au inteles.

Nu stiu mare lucru despre mecanismele de raportare-suspendare, dar stiu ca un algoritm care sa recunoasca niste vorbe si sa ia masuri indiferent de contextul in care le-ai spus nu e suficient pentru a taia vocea cuiva, fie ca e urmarit de doi oameni, fie de doua milioane. Pur si simplu nu e ok.

Sint un om cu un vocabular peste medie de bogat, indraznesc sa spun, si suficient de colorat pentru a nu putea fi cuprins si inteles in nuantele lui de un robot fara cap.

Cum gestionezi suspendarea?

Am cont pe Instagram, am cont pe Twitter, dar le neglijez grosolan in favoarea Facebookului, pentru ca aici am, cum spuneam, cam tot ce ma intereseaza, fie ca-mi place fie ca nu. Twitter-ul mi-l tin pentru presa straina la zi si ajung pe el doar cand e vreun eveniment international major, iar Instagramul e de vacanta.

Nu am schimbat nimic odata cu suspendarea, nu-mi fac cont de persoana publica pentru ca eu nu ma consider persoana publica, nu-mi fac alte conturi, stau linistit pentru ca se pare ca cineva la Facebook intelege cand robotul o ia pe campii si intra si repara.

Nu am avut nicio panica pentru ca, repet, nu ma consider influencer. M-am speriat putin pentru ca stiam ca urmeaza ca in 3 ianuarie sa public un text la care am lucrat in ultimele luni ale anului trecut impreuna cu ai mei colegi de la Centrul de Investigatii Media si ma temeam ca nu voi avea acces la Facebook-ul personal pentru a-l distribui celor care ma urmaresc doar pe mine, nu si pagina organizatiei pentru care lucrez.

Asta fac eu in primul rand pe Facebook: promovez ceea ce lucrez pentru CIM, pentru Sa fie lumina sau - din pacate mai rar in ultimul timp - pentru Funky Citizens/Factual.

Deci nu-i cenzura

As fi penibil dac-as vorbi despre cenzura in acest caz, insa repet: e neplacut ca un robot fara minte sa dea sanctiuni definitive pentru nuante din discursul unui om, oricine-ar fi acel om.

Suspendari in timpul protestelor

Nu ma pot pronunta, nu stiu care-a fost exact situatia in fiecare dintre cazuri. Seamana insa a raportare in masa, dar e o prostie, le-as sugera autorilor sa stea linistiti, sintem suficienti si avem suficient de multe mecanisme prin care sa spunem lumii ca la noi se intampla lucruri aiurea, nu ne pot bloca pe toti de peste tot.

Viata dupa Facebook

Sincer, a fost ciudat. Cand esti suspendat vezi tot ce se intampla, iti vezi feed-ul dar nu poti sa scrii, sa comentezi si sa reactionezi. Ah, si nu ai messenger, ceea ce e moartea: eu si prietenii mei avem grupuri de Facebook, vorbim, ne trimitem chestii, e de porc sa vezi ca cineva ti-a scris dar sa nu poti vedea ce anume ti-a scris si sa nu poti raspunde. Cat am fost suspendat, buna mea prietena Bianca a replicat pe Signal unul dintre grupuletele noastre de messenger, ca sa nu ma plictisesc eu.

In rest, da, categoric am avut timp mai mult. Am stat cu cine imi place mie sa stau si ne-am uitat unul la altul, am citit... Am mancat Jurnalul lui Ion Ratiu, o carte pe care mi-a daruit-o dl Nicolae Ratiu, fiul marelui dizident si de care nu m-am apucat pana acum, am lasat-o asa cum lasi ce e mai bun dintr-o prajitura, pentru "mai tarziu".Am vazut doua documentare misto, am lucrat la ceva ce incepe sa ma preseze ca deadline, a fost bine. 

Dependenta

Folosesc (si apreciez) Facebook-ul in primul rand ca pe un tool cu care imi duc munca la cititori. Specificul continutului pe care-l creez eu e insa unul mai complex, asa ca ajung sa folosesc destul de rar platforma in scopul asta. Astfel ca ajung sa iau Facebook-ul ca pe un surogat de platforma pentru un soi de jurnalism "la zi", dar neconventional.

Am invatat meseria de jurnalist in MEDIAFAXul de pe vremuri, ala serios si misto, in ritm de agentie, imi lipseste foarte mult jurnalismul la zi, mai ales in perioadele-astea in care se intampla atatea si-atatea lucruri.

Imi place sa scriu mini-stiri despre ce vad interesant, doar ca, pentru ca le scriu pe Facebook, care-mi permite, nu ma pot abtine si le si "colorez" cu reactiile mele. Care, de multe ori, genereaza mai multe reactii decat faptul in sine la care ma refer in ceea ce am scris acolo. Si de-aici dependenta de Facebook, de-aici folosirea lui zilnica.

Incotro?

Ma sperie putin cand vad cat de exacta e targetarea produselor pe "interesele" pe care le manifesti fie prin like-uri, fie chiar prin discutii private. Asta e cam nasol, iti da senzatia ca e cineva care se uita necontenit la tine, la ce vrei, la ce faci si la ce spui, ca sa te "momeasca" apoi sa cumperi chestii. Ma sperie atat din punct de vedere al pretioasei vieti private, dar si din punct de vedere al libertatii de decizie in general.

Probabil ca aceasta presiune va creste sensibil in anii ce vin, chiar citeam acum cateva saptamani ceva bun tare pe tema asta.
Dar asta e o discutie lunga rau. Om vedea.