Am trecut cu mult de stadiul în care ne putem imagina viața fără internet, acesta devenind mijlocul principal de îndeplinire a taskurilor noastre zilnice, de documentare, entertainment și socializare. Această tendință se concretizează în faptul că internetul a devenit o veritabilă piață comercială virtuală, un loc de întâlnire a numeroaselor cereri și oferte, din ce în ce mai variate. Sunt facilitate și încurajate efectuarea de achiziții sau de servicii – toate la un click distanță. În contextul în care informația este pretutindeni și piața virtuală prezintă anumite avantaje față de piața propriu-zisă (care, după cum se știe, se dorește a fi o piața unică la nivel unional), barierele geografice nu ar trebui să existe decât pe hartă.
Ni se întâmplă tuturor. Ce ne împiedică accesul pe site-urile străine?
Geo-blockingul este o practică tehnologică larg răspândită printre comercianții din toate statele și reprezintă o politică comercială de condiționare a accesului la produsele și la serviciile oferite, pe criterii de localizare geografică a consumatorului, în principal cu ajutorul adreselor IP. Mai precis, afișarea conținutului paginii web va fi legată de repartizarea consumatorilor pe o „listă neagră” sau pe o „listă albă”. Adresele IP sunt deopotrivă importante și în procesul de marketing, atunci când comercianții doresc promovarea produselor și/sau serviciilor oferite către anumite cercuri de consumatori (IP targeting), proces ce poate fi legal, desigur, cu respectarea accesului nediscriminatoriu la conținutul paginilor web și a dispozițiilor legale cu privire la protecția datelor cu caracter personal, fiind interzisă corelarea acestor adrese cu celelalte date personale.
Conform consultărilor publice desfășurate de Comisia Europeană la finele anului 2016, peste 80% dintre consumatori au experimentat bariera geo-blockingului, în special în ceea ce privește: articolele de îmbrăcăminte și de încălțăminte, cărțile, componentele pentru calculatoare, electronicele, biletele de avion, jocurile pe calculator și conținuturile digitale.
Probabil că ți s-a întâmplat și ție să nu poți finaliza o comandă de produse sau de servicii prezentate pe pagina web a unui comerciant dintr-un alt stat membru, să nu o vizualizezi în aceeași manieră ca un utilizator național (fiind afișate produse, prețuri sau orice alte elemente în mod diferențiat) ori chiar să fii redirecționat de pe o astfel de pagină sau să nu o poți accesa deloc. Sau poate că ai intenționat să achiziționezi un iPhone din Finlanda, dar site-ul nu oferă această posibilitate ori ai dorit să vizualizezi clipuri video pe YouTube și ai fost întâmpinat de mesajul „Acest videoclip nu este disponibil în țara ta”. Desigur, în acest ultim exemplu, nu avem în vedere cazurile în care geo-blockingul este o consecință a acordării unor licențe teritoriale, atunci când sunt avute în vedere considerente legate de concurență pe piețe determinate, caz în care este considerat justificat.
Discriminare sau protecție?
La o primă vedere, geo-blockingul poate părea o practică negativă, potențial discriminantă și nejustificată față de consumatori.
Convenția Europeană a Drepturilor Omului prevede obligația statelor membre de a asigura tuturor persoanelor exercitarea drepturilor fundamentale prevăzute în aceasta. Mai mult, Protocolul nr. 12 la Convenție completează în acest sens, instituind în sarcina fiecărui stat semnatar obligația de aplicare a aceluiași tratament, cel reglementat de legile naționale, atât cetățenilor săi, cât și străinilor.
Totuși, în anumite cazuri, aceasta nu doar că ar fi permisă, ci și încurajată – considerată proporțională scopurilor urmărite, e.g.:
- blocarea „malicious traffic”-ului și protejarea de eventuali viruși;
- prevenirea fraudelor (i.e.: prin folosirea anumitor programe, companiile pot restricționa accesul la paginile lor web din afara ariei geografice unde își desfășoară activitatea, în scopul asigurării imposibilității efectuării de plăți cu date de carduri obținute fraudulos, de către alte persoane decât titularul legitim al acestora, aflate peste hotare);
- blocarea conținuturilor considerate ilegale/incriminate local.
Interzicerea geo-blockingului în Uniunea Europeană
Conceptul de geo-blocking a apărut relativ curând în atenția publică, precum și în vizorul instituțiilor Uniunii Europene și vizează acele situații în care:
- tranzacția afectată/vizată de geo-blocking, astfel cum a fost descris mai sus, să se desfășoare pe teritoriul unui stat membru, altul decât cel în care este stabilit comerciantul (e.g.: un cetățean român comandă din România un produs de pe un site aparținând unui comerciant german);
- tranzacția să se desfășoare pe teritoriul aceluiași stat membru, însă consumatorul să aibă o naționalitate diferită de cea a comerciantului (e.g.: un cetățean român stabilit în Germania comandă din Germania un produs de pe un site aparținând unui cetățean german); sau
- tranzacția să se desfășoare pe teritoriul aceluiași stat membru, însă consumatorul să se afle doar temporar pe acel teritoriu (un turist român comandă din Germania un site aparținând unui cetățean german).
Procesul complex al creării unei piețe unice digitale a început odată cu stabilirea, de către Comisia Europeană, a unor strategii digitale în anul 2015, concretizate, un an mai târziu, într-o propunere de regulament menit să interzică definitiv geo-blockingul. Principiile stabilite de către aceasta, alături de consultările desfășurate și după trimiterea opiniilor statelor membre, urmează să fie consacrate legislativ în cursul anului 2018, promisiune făcută de Uniunea Europeană pe data de 20 noiembrie 2017.
De-a lungul acestei perioade de timp, alături de propunerile normative, au fost efectuate și anumite studii și analize de impact, ce au evidențiat opinia consumatorilor, care își doresc transparență: restricțiile și diferențele pe bază de geo-blocking ar trebui cel puțin aduse la cunoștința lor. Mai mult chiar, implementarea unei politici privind geo-blockingul a fost întâmpinată cu o atitudine pozitiva de majoritatea comercianților, deși unii dintre ei se împotrivesc ideii obligativității efectuării livrărilor peste hotare.
S-a pornit de la premisa că, astfel cum dreptul concurențial reglementează accesul și comportamentele de piață ale comercianților, trebuie stabilit, în contextul urmăririi creării unei piețe unice, un cadru și pentru accesul nediscriminatoriu al consumatorilor. Aceștia trebuie protejați împotriva oricărei forme de discriminare bazată pe naționalitate, locație geografică sau amplasare cu privire la prețuri, la produse și, inclusiv, la modalitățile de plată. Comercianții vor avea în continuare, în limitele permise de lege și de concurență, libertatea de apreciere în ceea ce privește prețurile, precum și de stabilire a unor criterii obiective pentru și în caz de neonorare a tranzacțiilor.
Comerțul va fi încurajat prin înlăturarea acestor ,,frontiere”, iar cererile și ofertele se vor putea întâlni cu mai multă ușurință. Mai mult chiar, de același tratament se va bucura și comerțul cu servicii furnizate electronic (e.g.: serviciile de găzduirile de site-uri, serviciile cloud), precum și comerțul privind activități desfășurate într-un anumit loc (e.g.: achiziționarea de bilete de acces la obiectivele turistice, efectuarea unor rezervări hoteliere, diverse evenimente, închirierile de automobile).
Totuși, dacă se justifică, vei putea fi redirecționat către o altă interfață decât cea inițială, însă doar dacă îți vei da consimțământul în prealabil și cu posibilitatea de a vizualiza pagina inițială; atunci când redirecționarea se face din considerente de legalitate, este suficientă invocarea acestora. Mai mult chiar, se introduce un principiu al transparenței – astfel cum un oficial al Comisiei Europene a exemplificat, un consumator abonat la Spotify Belgia va putea lua cunoștință și despre ceea ce Spotify Germania oferă, deși nu poate beneficia de serviciile acesteia din urmă.
Respectarea prevederilor va fi supravegheată de un organism de la nivelul fiecărui stat membru, ales de acesta.
Totuși...
Proiectul de Regulament prevede că interzicerea geo-blockingului nu va fi absolută, fiind exceptate de la aceasta: activitățile neeconomice de interes general, cele realizate în exercițiul autorității publice, serviciile agențiilor de ocupare temporară a forței de muncă, cele de îngrijire a sănătății, serviciile sociale, serviciile financiare, serviciile audiovizuale, serviciile și rețelele de comunicații electronice, cele de transport și activitățile de jocuri de noroc.
Așadar, din păcate, nu vom avea încă posibilitatea de a vizualiza nestingheriți conținut pe YouTube sau de a viziona seriale online pe diverse platforme. Cu toate acestea, primul pas este ca și făcut, iar, printre altele, noutățile tehnologice, articolele vestimentare și biletele de avion sau chiar serviciile de găzduire web dorită vor fi la un click distanță. Ideea unei piețe unice virtuale nu mai sună atât de utopic, ci începe să se contureze, iar dacă regulamentul va fi adoptat într-o formă asemănătoare cu cea propusă, este posibil ca în 2018 să vedem interzicerea geo-blockingului pusă în practică.
--------------
Carmen Iftode este avocat în cadrul bpv Grigorescu Ștefănică. Ea acordă consultanță în sectoarele tehnologie, media, telecom atât start-up-urilor locale, cât și companiilor internaționale. bpv Grigorescu Ștefănică este o societate românească de avocați care are în portofoliul său unele dintre cele mai sonore nume din industria de IT din plan internațional. În ultimii doi ani, avocații bpv Grigorescu Ștefănică au oferit consultanță juridică pentru companii precum Google, Atos, Amazon, Facebook, Hootsuite, Acton, Riverbed Technology, Unisys. Publicația internațională Legal 500 a plasat bpv Grigorescu Ștefănică pe primul loc în topul firmelor de avocați din România pentru expertiza din domeniul TMT (tech, media, telecom).
