Scrisul poantelor si prestatia de pe scena este pachetul cu care comediantii lucreaza. Trebuie sa fii bun la ambele sau macar la una din ele foarte bine, ca sa treci drept un stand-up comedian bun. Cristi Popesco:
Eu stau mai prost cu livrarea. Si cu scrisul. Am noroc ca sunt atragator fizic si publicul e mai iertator daca vede ca esti sexy.
Intocmai precum Cristi, stand-up-ul din Romania a crescut frumos, dar e destul de chel inca; au aparut multi showmeni, public mai cunoscator si mai rabdator. Dar inca nu prea exista asa-numitele open micuri, unde profanii sa-si poata incerca mana si glumele live, pe scena.
In momentul de fata, in afara de open mic-ul de la Club99 organizat de Alex Mocanu, nu stiu sa se mai faca altceva.
Viata de comediant iti ofera multe momente frumoase si povesti interesante, dar cel mai nasol, ne spune Popesco, este cand dobandesti o oarecare notorietate (pentru ca esti foarte foarte funny) si trebuie sa dai interviuri. Are dreptate si-l completam: interviurile sunt pentru creativitate ce este cratima pentru taximetristi.
Jerry, Pablo & Costel
Prima data am vazut stand-up in "Seinfeld", da' nu prea intelegeam eu ideea de stand-up comedy. Apoi prin liceu a "viralizat" Pablo Francisco pe retelele de cartier. Stateam cu prietenii in parc si incercam sa imitam glumele lui Pablo. Mie imi iesea cel mai prost. A fost momentul in care am inceput sa pun la cale un plan diabolic de a stapani omenirea.
In anul intai de facultate am fost la Deko, in TNB, si l-am vazut pe Costel (presupun ca el era). Dupa spectacol, insa, a fost cutremur si am ramas destul de miscat. Nu mai experimentasem cutremur pana atunci. Apoi nu m-a interesat deloc subiectul pana in momentul in care am decis ca as vreau sa fac asta si am inceput sa caut pe YouTube, am fost sa vad un show in Deko, am aflat de Club99 si m-am dus la open mic.
Vio si Micutu
Prima data a fost unul din momentele in care am simtit cea mai mare groaza din viata mea. In drum spre club as fi fost mai confortabil sa ma calce tramvaiu' decat sa urc pe scena. Am urcat cu o foaie in mana, imi tremura mana, nu imi amintesc daca s-a ras sau nu, dar dupa ce am coborat, Vio si Micutu mi-au spus ca a fost bine si sa mai vin. Nu am dormit in noaptea aia.
Nu inveti mare lucru din primele dati cand urci pe scena pentru ca esti coplesit de emotii. Aproape ca nici nu mai tii minte cum a fost. Dar este esential sa urci. Eu recomand tuturor care se gandesc sa faca asta sa urce cat mai repede, altfel e imposibil sa-ti dai seama daca poti s-o faci sau nu.
Material nou, proces de lucru
Materialul evolueaza organic. Ca mai scrii unele noi, renunti la altele de care te-ai plictisit, sau le mai adaugi ceva nou. Dar e foarte dificil sa vii peste noapte cu material integral nou, pentru ca e nevoie de un proces mai elaborat pentru a scoate ceva bun: scrii ceva nou, apoi testezi pe public, vezi ce merge, mai schimbi, mai adaugi si tot asa.
Teoretic, daca publicul nu stie gluma, ea functioneaza pe perioada nedeterminata. Insa mai apare ceva: daca gluma se "toceste" la mine in cap adica am dat-o asa des ca m-am plictisit de ea, atunci incep sa o livrez mai prost si nici publicul nu rade.
Ii invidiez pe comediantii care scriu material pe scena - urca cu o idee in cap si o dezvolta in show. Mie nu mi-a iesit niciodata. Poate si pentru ca nici n-am incercat asta. Glumele bune iti vin, dar in cazul meu, daca as sta sa le astept doar pe alea care iti vin ca o revelatie, as scrie foarte putin. Asa ca ma pun la masa si scriu. Uneori stau ore si nu iese nimic alteori iese din prima o gluma cap coada, frumos impachetata. De cele mai multe ori insa, ajung sa stau pe facebook.
Cel mai bun show
Cred ca in seminifinala, la prima participare la Stand Up Fest la Brasov. E o sala de spectacole foarte buna acolo. Fiind multi oameni in sala, rasul e mai mult. Logic!
Acum sa ne zici si despre cel mai nasol.
Cel mai nasol?
Imi vine in minte un eveniment corporate la Sibiu cand, in timp ce faceam stand-up, undeva in lateral lumea juca la ruleta. Pregatisem vreo 15 minute de material si cand m-am apropiat de final, m-am uitat la ceas si trecusera doar 7. Am "alergat" prin glume ca sa scap.
Evolutia artistilor de stand-up
In primul rand, conteaza numarul de ore pe scena. Nu conteaza cand te-ai apucat de standup daca intre timp nu ai acumulat experienta.
Apoi, mai sunt doua aspecte: scrisul de glume si livrarea lor. Ambele foarte importante. Eu stau mai prost cu livrarea. Si cu scrisul. Am noroc ca sunt atragator fizic si publicul e mai iertator daca vede ca esti sexy.
Ca sa fii bun, ai nevoie de...
Exista atat de multi comedianti buni in feluri diferite, incat nu cred ca exista o reteta. E important sa fii persistent. Sa scrii. Dar daca faci asta cateva luni si nu rade nimeni niciodata, poate ca ar fi bine sa incerci si altceva.
Hecklers
Eu nu sunt bun la crowd work, asa ca ignor complet orice tentativa de heckling. Daca ii ignori am observat ca renunta. O singura data a fost unu care era si foarte beat si a inceput sa comenteze ca a mai fost si ca stie glumele. S-a ridicat si a plecat. Cand s-a ridicat, am crezut ca vine sa ma bata, dar am scapat.
Stand-up in Romania
S-a miscat foarte bine standupul in ultimii ani. Avem mai multi comedianti care fac Sala Palatului, se scot special-uri, comediantii incep sa fie expusi tot mai mult la TV. Viitorul suna bine.
Insa cred ca e nevoie de mai multe seri de open mic. In momentul de fata, in afara de open mic-ul de la Club99 organizat de Alex Mocanu, nu stiu sa se mai faca altceva.
Comedia ca job
Eu am urcat prima data pe scena in 2010, dar abia in 2016 mi-am dat demisia si am devenit comediant full time. Vara e destul de greu, ca nu prea sunt showuri, de asta pe timpul verii sunt si gigolo.
Ce-i misto, ce nu
Cel mai misto e atunci cand spui prima data o gluma noua si lumea rade.
Cel mai nasol e cand devii cat de cat cunoscut si trebuie sa raspunzi la tot felul de interviuri. Si trebuie sa raspunzi serios, dar sa incerci sa faci si niste glume ca na, cu asta te ocupi.