[Nu te supara, Facebook] Simina Munteanu (Movie Quotes): "Abia dupa ce pagina mi-a fost data jos am realizat ca era o adictie"

Au trecut trei ani de cand vorbeam cu Simina Munteanu despre Movie Quotes, pagina de Facebook cu citate din filme, care la un moment dat ajungea in ecranele a peste un milion de oameni. Ne spunea ea, in ianuarie 2015: "Am crescut-o ca pe un copil. Cu rabdare. Nu ma asteptam ca o sa valoreze ceva in viitor. A inceput si a ramas un hobby". Recent insa, hobby-ul acesta a luat sfarsit, pentru ca pagina i-a fost suspendata de Facebook. Cum a reactionat? Nu prea bine.

Timp de cativa ani, pagina si contul respectiv au fost o parte din mine, din identitatea mea, daca pot spune asa. Cand s-a produs evenimentul, l-am simtit ca si nu mai eram intreaga. Stiu ca suna dramatic, dar nu stiu cum altfel sa descriu sentimentele de atunci.

Cate ceva, asadar, despre dependente si suferinte din lumea cea noua. Motivul pentru care i-a fost stearsa munca tine de inca o hiba majora a Facebookului. Neintentionat, cineva a raportat o postare de pe pagina, care a dus, mai intai, la o scurta suspendare, iar apoi, la suprimarea paginii cu totul. Si asa a ramas pana in ziua de azi, in ciuda mesajelor pe care Simina le trimite, saptamanal, la Facebook. Aflam mai multe de la ea.

Bula de Facebook

Pe contul meu blocat newsfeedul continea, majoritar, stiri din lumea filmelor, a muzicii, si a cartilor. Vedeam des si articole despre stiinta si lumea animalelor, pentru ca urmaream cu interest genul asta de subiecte. Politica nu intra in interesele mele si toate posturile politice care mai apareau, din cand in cand, apartineau celor din lista de prieteni. Acum am un cont nou, deci newsfeedul e doar din postarile prietenilor mei.

De-abia dupa ce mi-a fost blocat contul si mi-a fost data jos pagina am realizat ca era ca o adictie. Trebuia sa intru de cateva ori pe zi, sa verific ce posteaza restul lumii, sa postez si eu. Imi ocupa destul de mult timp, daca stau bine si ma gandesc.

Dar de cand am contul asta nou, e altfel. Am fost atat de dezamagita cand mi-au blocat contul original si luat pagina, ca nu mai am starea de spirit sa-mi dedic timpul Facebookului. Acum, adunat, daca stau 10 minute pe zi. Nu as sta deloc, dar am nevoie pentru facultate.  

Peste 1 milion de oameni

Intr-adevar, au fost momente cand am simtit ceea ce numesti tu “influencer” ca pe o obligatie. Trebuie sa intelegi ca atunci cand am creat pagina nici nu mi-a trecut prin cap ca o sa ajunga la peste 1 milion de oameni cativa ani mai tarziu, si am incercat sa folosesc aceeasi metoda de a posta tot timpul in care am avut-o.

Parerile au fost intotdeauna ale mele. Am avut intotdeauna grija sa nu postez citate care ar instiga lumea la discriminare si ura, pentru ca de la bun inceput mi-am dat seama ca cei care urmaresc pagina sunt in mare parte adolescenti si tineri adulti, si ca ar putea fi influentati de ceea ce postez.

Suspendarea paginii

Contul mi-a fost suspendat doar o data, cu o luna inainte sa mi-l blocheze de tot. Un post de pe pagina a primit report pentru copyright infringement. I-am contactat pe cei care au facut reportul pentru ca si-au lasat adresa de e-mail, si desi au zis ca nu am facut nimic gresit si ca a fost o eroare, acelasi post a mai primit doua reporturi, iar contul a ajuns sa-mi fie blocat.

Cei cu reporturile si-au cerut scuze, spunand ca au un bot automat care face asta, mi-au dat forward la e-mailurile trimise Facebookului, in care spuneau ca-si retrag plangerile, si asta a fost tot. Le-am scris si facut apel saptamanal pe Facebook de cand s-a intamplat si inca nu am primit nici un raspuns.

Momentul prezent

Daca as putea, as renunta complet la social media. Dar deocamdata nu pot. Cred ca cea mai buna strategie ar fi folosirea platformelor de genul asta, cu moderatie. Doar cat e necesar.

E vorba de timpul si munca investite mai mult decat orice. Timp de cativa ani, pagina si contul respectiv au fost o parte din mine, din identitatea mea, daca pot spune asa. Cand s-a produs evenimentul, l-am simtit ca si nu mai eram intreaga. Stiu ca suna dramatic, dar nu stiu cum altfel sa descriu sentimentele de atunci.

Nu cred ca a fost deloc vorba de cenzura, in cazul meu. Sunt 99% sigura ca a fost o eroare.

Viata dupa Facebook

Cateva saptamani am fost debusolata, simteam lipsa Facebookului profund. Pe langa faptul ca mi se parea injust ce mi se intampla, prin faptul ca mi-au luat si pagina, am pierdut o rutina pe care o urmam zilnic cu placere. Dar cand mi-am revenit din starea asta de soc, m-am simtit mai libera si ciudat, mai linistita. Si am citit mai mult. 

E o necesitate sa te simti cumva conectat de restul lumii, sa nu te simti singur si inlaturat. Si pentru ca traim in aceste timpuri miraculoase ale tehnologiei, si cum mie nu-mi intra in fire sa vreau sa ies des din casa, mediul online oferit de Facebook mi s-a parut cel mai propice in care sa socializez si sa impart pareri cu prietenii mei, fie ei reali sau virtuali.

Prin faptul mi-a blocat contul si astfel, mi-a taiat o cale de a comunica cu lumea, Facebook m-a facut sa realizez cat de unreliable sunt spatiile virtuale si cat de lipsit de putere esti tu acolo, de fapt. Pe viitor, voi trata mai cu precautie social media.

Incotro?

Nu pot spune ca Facebook e “the ultimate evil”, pentru ca e un mijloc prin care oricine poate tine legatura cu prietenii si familia, oriunde ar fi. Dar prin faptul ca investim atat de mult timp si energie in spatiul asta virtual, ajungem sa ne simtim deconectati de ce-i real si realitate. Sa confundam informatiile pe care le primim pe undele internetului cu cele care provin din realitatea inconjuratoare.