![[Nu te supara, Facebook] Laura Florescu (aka Marcica Belearta Mononoke): Facebook-ul m-o ajutat foarte mult cu cazu' ăsta belit de nesimțire a statului](https://media.iqads.ro/2017/12/lauracover-cover-850.jpg)
Ori scriem poezie, ori schimbam legile in tara asta. De fapt, se pare ca le putem face pe ambele. Adica nu noi, altii mai curajosi. Laura Florescu ne povestea, prin martie, despre volumul sau de poezii pentru vaduve. Insa recent, drepturile de autor au facut-o sa-si piarda pensia, pentru ca asa era legea: ai alte venituri, iti luam banii care ti se cuvin. Laura a contribuit decisiv la schimbarea acestei legi.
Fara Facebook nu as fi rezolvat niciun cacat. Bine, nici asa nu prea am rezolvat; de exemplu, trebuia sa primesc luna asta drepturi de autor pentru carte si le-am refuzat de frica.
Contul de Facebook i-a fost suspendat pentru diverse chestii, mai mult sau mai putin corecte, iar acum asteapta sa-i fie deblocat; se asteapta sa o ia de la capat.
De fiecare data cand cineva imi gaseste ceva, ma raporteaza, si ui asa merg din 30 de zile in 30 de zile, mi-o sters toate conturile adiacente, m-o pus sa dau buletinu, plm, militia.
Nu e chiar panica, dar admite ca e oarecum dependenta de reteaua asta. 5 - pe o scara de la 1 la 10, cam asa.
Newsfeed
Cel mai des vad postari politice :) Da' pe mine nici nu ma deranjeaza, nici nu ma bucura. Toata lumea are probleme, ale majoritatii is de natura politica.
Ale mele-s altele.
In general, legat de consumul de Facebook, ma afecteaza sa vad ca se intampla ticalosii si oamenii fara minte, dar cu scop.
Postarile tale
Io daca am chef, scriu, daca nu, nu. Nu-s influencer, is un om cu o dizabilitate, un om foarte simpatic, si care are niste drepturi care nu-i sunt respectate. Si-atunci dau si io din piciorus ca gandacelu. Da n-as putea spune ca pot influenta oamenii negativ sau pozitiv. Ei oricum tot ce vor fac. Influenceri is aia care fac acte caritabile si tot felu. Io pana una alta, din nefericire, sunt un act caritabil.
Suspendarea contului
Prima data a fost prin 2011, stiu ca atunci mi-am facut contu asta nou. Am scris ceva de genul homosexuals are fucking assholes.
Bine, io chiar n-am nic cu oamenii, de niciun fel.
Ce, io nu pup fete pe gura? Ba le pup oho.
Si acuma, de fiecare data cand cineva imi gaseste ceva, ma raporteaza, si ui asa merg din 30 de zile in 30 de zile, mi-o sters toate conturile adiacente, m-o pus sa dau buletinu, plm, militia.
Cica m-o raportat un PRIETEN… ce fel de prieten o fi ala nu stiu… ca am cont fals.
Bine, bro, sper sa dormi calumea noaptea de-acuma, ca nu ma mai vezi pana fac barba.
Alte conturi, alte retele?
Nah. Mananc si plang.
Ei, as.
Am mai mult timp pentru mine.
Citesc, ma mai joc vreo 4 jocuri noi, ma uit la filme, seriale, mai vorbesc cu bunica.
De genu vorbeam si inainte, da nu prea-i raspundeam.
Acuma am timp sa-i raspund :)
Panica, cenzura
Panica e ca nu mai poti raspunde la mesaje, nu mai poti da like, nu mai poti scrie nic. Nu e panica, man. E un fel de tristete ca cineva te uraste atata de mult incat sa-ti faca asta… Stii?
Ca io asta is. Trista.
Daca ma internez in spital, nu stie nici dracu, pentru ca io fiind tare putin sociabila in realitate am 10 numere de telefon unde as putea suna…
Viata dupa Facebook
Am facut de toate. Nu prea am mancat, ca am un nod in stomac, am scris mai sus.
Manca-mi-ar nodu.
Dependenta de Facebook
Apai se pare ca nu prea is dependenta. De la 1 la 10, cam pe la 5.
M-o ajutat foarte mult cu cazu asta belit de nesimtire a statului.
Fara Facebook nu as fi rezolvat niciun cacat.
Bine, nici asa nu prea am rezolvat, de exemplu trebuia sa primesc luna asta drepturi de autor pentru carte si le-am refuzat de frica.
Asa ca traiesc cu 350 de lei, ca mi-o taiat 30% din pensie timp de 3 luni.
Unde merem cu Facebook-ul asta?
In iad, boss.
Da si-n rai.
Ii un purgatoriu placut pe care ni-l asumam.
Hai ti pup.
