[Nu te supara, Facebook] Marian Mocanu: Facebookul e ca un automobil - daca devine obsesie, se ajunge in copac

"Piata", termenul generic si, poate, un pic inselator care a ajuns sa desemneze protestele in intregul sau, nu este calcata numai de corporatisti, hipsteri sau etern nemultumiti. Asta daca mai aveati vreo indoiala in aceasta privinta. Sunt acolo oameni in varsta, pustani care vor macar sa inteleaga care e treaba, precum si "oameni ai sistemului". Acestia din urma isi asuma un risc. Printre ei, Marian Mocanu (aka Terente Pufulete), care lucreaza in sistemul de sanatate romanesc. Adica anticamera disperarii sau locul unde te faci bine, dupa cum ti-o fi norocul.

Lui Marian i-a fost suspendat contul de Facebook (si, ulterior, inapoiat cu toate likeurile si prietenii acolo unde i-a lasat) dupa o postare din timpul protestelor. Oana Dobre, una din vocile care se aud des si tare pe teme de coruptie si educatie, a semnalat suspendarea si "timingul" sau ciudat:

Marian spune ca nu are mize mari pe Facebook, ca-l foloseste doar ca pe o unealta si atat. Insa este convins ca, buguri de Facebook sau nu, coincidentele nu prea exista.

Daca vedem Facebook doar ca instrument, el ne poate ajuta, fiindca reprezinta o platforma variata - de la comunicarea la nivel personal, pana la comunicarea comerciala de divertisment, sau chiar un vehicul de idei.

O bula?

Nu pot sa spun ca stau intr-o bula Facebook. Newsfeedul meu e foarte variat, incepand cu lucruri despre profesia mea, pana la hobby-urile mele.

Avand in vedere ca Facebook este asimilat spatiului public, imi exprim parerea proprie si personala. Nu am nicio obligatie sau presiune decat cea data de morala, corectitudine si bun simt.

Contul de Facebook

Mi-a fost suspendat dupa o postare a unei prietene careia tocmai ii povestisem impactul modificarilor codului fiscal asupra veniturilor mele, precum si anumite aspecte prevazute in modificarile legislative recente; care, de altfel, sunt imorale si ilegale.

Initial, m-a pufnit rasul. Apoi am vorbit cu amici care stiau de cazuri asemanatoare. Stiam de cateva variante de banare ale Facebook, dar nu cine stie ce. Am cautat cazuri asemanatoare, precum si politicile Facebook pe aceasta problema.

Am recuperat contul in cateva ore. Profesional, suspendarea contului nu m-a afectat. Pe plan personal, nu am ratat lucruri importante sau poze cu pisici interesante :) Pentru mine, Facebook e un mod de a ramane conectat cu colegi si prieteni cu care imi e greu sa ma intalnesc in viata reala. In special cu cei imprastiati prin tara si prin lume.

Deci nu e panica. Mai degraba timpul necesar crearii altui cont si a restabilirii legaturii cu cei din lista de prieteni si grupurile favorite de interes sunt o problema.

Cenzura. A fost sau n-a fost?

Probabil am deranjat cand am facut afirmatiile care sunt contrare cu ceea ce se "serveste" intr-o parte din media. Am indraznit sa afirm ca imparatul e gol. Din nefericire, imparatul are sclavi care feresc urechile imparatului de cei care vad realitatea de zi cu zi, iar nu cea de basm.

Cred ca a fost o modalitate de a nu mi se mai permite sa spun mai mult. Din nefericire, sfera in care lucrez este in prea mare haos si dezastru; iar daca deschizi gura pe aceasta tema, live sau in spatiul virtual, esti considerat antisistem, dezaxat, decompensat rau voitor. Problema e ca daca tac, oameni mor sau se chinuie.

Eu nu cred in coincidente. Este mai mult decat evident ca totul a fost organizat. Cat a fost abuz direct, cat a fost bug de Facebook nu pot sa apreciez. Cert e ca efectul nu cred ca a fost cel scontat. In general, cand apar astefel de manifestari de cenzura mai moderne, ca si cele "old school", nu fac decat sa demonstreze ca ceea ce se spune nu este agreat de cei care, in general, sunt la putere.

Parerea mea e ca nu exista un calculatorist ochelarist in dormitorul lui mic din casa parintilor care face pe cenzorul sef, in deplin acord cu oranduirea.

Viata dupa Facebook

Da, ea exista. Eu vad Facebook in principal ca o platforma de comunicare de idei, dar si de agrement. In rest, viata reala e dincolo de ecranul telefonului si laptopului. Cum spuneam, suspendarea a fost de cateva ore. Plus ca exista un cont de rezerva :)

Facebook nu imi ocupa atat de mult timp, nu imi influenteaza starea de spirit asa mult, decat daca aflu de evenimente fericite sau semnificative din viata prietenilor. Am incercat sa imi mentin lista limitata la prieteni, colegi si familie si, eventual, alte persoane cu care interactionez si in viata reala.

Nu cred ca Facebook trebuie sa fie punctul de referinta in viata decat pentru cei care lucreaza la Facebook. Din punctul meu de vedere, este o aplicatie, o unealta si atat. Cand viata se muta pe Facebook, omul tinde sa se deconecteze de viata reala si de lucrurile elementare de zi cu zi.

Cand mi s-a suspendat contul, principalele lucruri la care m-am gandit au fost amintirile la care nu mai aveam acces. 

Incotro ne indreptam cu Facebookul?

Depinde. Daca vedem Facebook doar ca instrument, el ne poate ajuta, fiindca reprezinta o platforma variata - de la comunicarea la nivel personal, pana la comunicarea comerciala de divertisment, sau chiar un vehicul de idei.

Daca, insa, Facebook este lasat sa devina centrul universului personal, limita cu patologicul va fi depasita destul de repede si va duce la o disjunctie de viata reala care nu va face decat sa alimenteze frustrari.

Facebook e doar o unelta, asa cum automobilul e doar un mijloc de transport, mai mult sau mai putin confortabil. Cand automobilul devine obsesie, se ajunge in copac sau la puscarie...  cu suspendare