[Stand up, comedie!] Maria Popovici: Un comediant bun e un observator in viata de zi cu zi. E autoironic si poate face haz de necaz

Daca va place iUmor, poate o stiti deja pe Maria Popovici, ca a luat ceva premii pe-acolo. Maria e stand-up comedian, dar si om de teatru, asa ca o puteti vedea pe tot felul de scene. Pe cea de respondent intr-un interviu despre comedia de stand-up o puteti zari si aplauda acum. De altfel, umorul de club a inceput pentru ea in timp ce facea teatru independent.

Atunci, dupa facultate, am cunoscut din ce in ce mai multi comedianti. Veneau la noi sa faca show: Toma, Cata Dum, Andrei Ciobanu, Cristian Dumitru, Sergiu, Radu Isaac, Mane Voicu, Nae Nicolae, Cristi Popesco, Sorin Parcalab.

Si-a inceput aventura in industria asta cu cateva minute de material in care facea misto de barbatii care se aranjeaza cam mult, de cocalari si de Radu Beligan. S-a ras binisor la glumele alea, se pare, pentru ca, iata, Maria e in forma maxima. Ba chiar zice ca se poate trai bine din stand-up. Cu conditia sa fii om serios. 

Simt ca e cazul sa produc glume noi cand le-am dat pe cele vechi de atatea ori, ca nu mai pot eu sa le aud.

Open Mic

Am aflat de mica de stand-up, pentru ca vedeam la televizor. Prima oara cand am aflat ca exista in Romania eram in liceu si vedeam pe You Tube filmulete cu Teo, Vio, Costel si radeam de ne prapadeam. Apoi, in facultate, o colega a inceput sa imi arate scheciuri cu Micutu si filmari cu el de la stand-up si am mers si la 2-3 show-uri cu el. Radeam pana plangeam.

Cand am inceput sa lucrez in teatru independent, dupa facultate, am cunoscut din ce in ce mai multi comedianti. Veneau la noi sa faca show: Toma, Cata Dum, Andrei Ciobanu, Cristian Dumitru, Sergiu, Radu Isaac, Mane Voicu, Nae Nicolae, Cristi Popesco, Sorin Parcalab.

Iti dadeai seama imediat de diferenta dintre ei, care erau buni si care nu, fara sa te pricepi la stand-up. Nu ma mai saturam, asa ca mi-am scris niste material si am urcat la Open-Mic si eu. Nu m-a introdus nimeni in schema, dar m-au vazut baietii de la 99 la Open Mic si m-au lasat sa le deschid show-urile in weekend, iar asta a fost grozav.

Prima oara pe scena

A fost infricosator, dar frumos. Un sentiment nou de gol in stomac, care se pare ca mi-a placut mult, ca nu m-am mai oprit. Aveam un material in care radeam de barbatii care se aranjeaza prea mult, de cocalari si ceva cu Radu Beligan. Inainte sa incerc orice material pe scena, il citeam colegilor mei actori.

Am ramas din acele prime experiente cu mult mai mult curaj si incredere in mine. Am invatat ca se poate si fara plasa de siguranta si am folosit asta si in teatru.

New stuff

Fac mai rar decat ar trebui. Cred ca asta ar raspunde orice comediant, ca si-ar dori sa produca mai des. Ideea e ca eu scriu, notez cate ceva zilnic, dar parca mi-e frica sa ma apuc sa lucrez pe tema respectiva, sa o dezvolt.

Simt ca e cazul sa produc glume noi cand le-am dat pe cele vechi de atatea ori, ca nu mai pot eu sa le aud. Iar in general, in turneu, trebuie sa ai material nou de fiecare data cand te reintorci intr-un oras. Eu, de exemplu, trebuie sa am cam 35 de minute (atat avem fiecare in show-ul nostru, eu, Mincu, Banciu).

Cand vreau sa introduc glume noi in numarul meu, elimin cate o gluma veche si introduc cate una noua si fac asta treptat, pana raman doar cu material nou. Nu cred ca asta e reteta sau ceva, doar asa fac eu acum.

De obicei, cand ma apuc sa scriu material, imi scot telefonul cu toate notitele si gandurile care mi s-au parut funny si incep sa astern, sa dezvolt. Dar cu toate astea, pana cand treaba aia chiar ajunge sa fie o gluma, trece mult timp. Imi place sa ma duc singura intr-un local si sa scriu, ca asa am vazut eu in filme ca fac scenaristii si imi imaginez ca sunt unul din ei. Nu glumesc, imi da un sentiment placut.

Cel mai bun show

Nu stiu sa dau un asemenea verdict. Cert e ca locurile mele preferate pentru show (ma refer la sala mai mult decat la public) sunt Teatrul Luceafarul din Iasi, Casa de cultura a studentilor din Cluj, si Centrul Cultural Reduta din Brasov. Nu stiu de ce, dar acolo imi ies mie spectacolele cel mai bine. Cred ca are legatura si cu felul in care sunt amplasate locurile in sala, acustica. Iar in Bucuresti nu cred ca exista un loc mai potrivit decat Club 99.

Cel mai nasol?

Asta pot sa imi aduc aminte, pentru ca a fost nasol rau pentru mine. La un show la Ploiesti s-a urcat un imbecil pe scena si m-a apucat de cap si m-a pupat (nu intr-un mod dragut, intr-un mod dur si penibil). Mai mult decat ca m-am enervat, m-am speriat ingrozitor pentru ca a rasarit din neant si mi-a luat mult timp sa imi revin sa pot sa contiui show-ul. Am avut noroc ca m-au sustinut cei din sala si m-au inteles ca sunt si eu om, si m-am speriat.

Evolutia artistilor de stand-up

Mai, eu cred ca evoluezi pe masura ce prinzi incredere in tine, in ceea ce faci si in momentul in care te duci pana la capat in ideea ta, in jocul tau si nu mai umbli cu jumatati. Eu inca umblu cu jumatati, mi-e frica de judecata oamenilor. Iar ca sa iti dai seama daca e bine sau nu ce faci pe scena, e destul de simplu: rade lumea sau nu. Eu nu gasesc alta filosofie…

Daca show-ul tau prinde si in Bucuresti, si in Carei si in Sibiu si in Valcea si in Constanta, e cam clar. Daca s-a ras o data si dupa aceea nu mai merge, iar e clar, dar in sensul rau. Cred ca odata cu maturizarea ta ca om, ajungi sa scrii si tu un material mai bun. Eu am 27 de ani, dar inca gandesc ca o cretina de 17 ani si scriu ce mi se pare mie funny, la ce rad eu… mai e cale lunga, daca voi face treaba asta forever.

Un comediant bun e un tip care in viata de zi cu zi e un bun observator, un om autoironic, care e in stare sa faca haz de necaz. Asta e parerea mea.

Fckin' hecklers

Sincer, nu ii suport. Cum poti sa crezi ca ai platit bani la un spectacol, unde mai esti in sala cu inca 300 de oameni care vor sa se bucure, si poti sa urli spre scena? BA! Sa urliispre scena, cand omul ala se da de ceasul mortii acolo sa faca un spectacol. Ce crezi ca poti spune mai amuzat/interesant decat un profesionist? O completare? Ma rog.

De cele mai multe ori folosesc un sfat extrem de bun dat de Teo si iau o pauza. Pauza aceea, asa cum m-a invatat el, iti va permite niste timp sa intorci toata sala impotriva lui si sa ii faci sa rada. Insa daca situatia e prea penibila, vorbesc mai tare in microfon, pana la urma tot se opreste.

Nu am niciun episod mai interesant decat cel de la Ploiesti, din fericire.

In Romania

Stand-up-ul s-a facut mult mai cunoscut de cand a inceput sa apara mai des la TV. Odata cu Comedy Central si mai ales cu apartitia comediantilor romani facand stand-up acolo si apoi la iUmor care e si pe Antena 1, un post mult mai cunoscut.

In acelasi timp, la iUmor au inceput sa apara tot felul de personaje care denumesc ,,stand-up” diverse numere care numai asta nu sunt. O tipa anul trecut, care a si castigat de altfel, a facut un fel de roast si acum pleaca prin tara cu afise pe care scrie ,,stand-up comedy”. Nu e ok. Sper sa se trieze situatia si sa inteleaga oamenii exact ce au de vazut la un show de stand-up comedy.

Se poate trai din stand-up la fel de bine cum se poate trai din orice altceva daca esti serios si muncitor si iti vezi de treaba. Si, mai ales, daca iti doresti cu adevarat si pui pasiune in ceea ce faci. Eu traiesc 90% din asta si momentan sunt ok.

Topurile Mariei

Romania: Teo, Vio , Costel fara doar si poate, dar urmatorii pe care ii plac mult sunt foarte aproape de ei.
Din afara: Phill Jupitus, Louis CK, Amy Schumer, daca e vorba doar de primii 3 :)

Cu bune si rele in stand-up

E misto ca e direct si uneori dur, ca scoate la suprafata frustrari si realitati din viata tuturor de zi cu zi, ca oamenii se regasesc si gasesc relaxare si fericire in asta.

Ma sacaie ca e interpretat ca fiind ,,vulgar” chiar si de cei care n-au bagat capul vreodata intr-un club de comedie.