Ai crede ca o discutie cu un pusti de 15 ani ne ajuta si pe noi sa ne luam mai putin in serios, sa ne lasam prada melancoliei liceale. Nu e cazul, lucrurile sunt al naibii de serioase cu Luca Vasile, regizor de varsta frageda. Sa faci filme incepand din clasa a saptea si sa mai iei si cateva premii cu ele - asta e contextul interviului cu Luca.
A inceput cu spectacole de magie pentru copii de gradinita, iar apoi, prin clasa a cincea, a facut un canal de YouTube unde unde explica unele trucuri. In felul asta a invatat sa editeze video. Observati ca nu lucram cu ani sau date exacte, ci cu clase gimnaziale - faptul ca Luca face filme in care se moare la greu nu inseamna ca trebuie sa ne pierdem din candoare.
Ultimul sau film, "The Second Target, a avut premiera la Cinema Elvira Popescu, pe 19 noiembrie. S-a bucurat de un mare succes, spune Luca; sala plina, feedback entuziast. La realizarea lui au contribuit noua actori, colegi si prieteni, iar de storyboarduri s-a ocupat tot o colega.
In rest, am lucrat cu adulti. Filip Gusoiu, Mihai Badulescu, Catalin Micu si Valentin Dumitru m-au ajutat cu partea de tehnic. Florentina Barsanels-a ocupat de makeup, iar verisoarele mele au ajutat cu alte lucuri pe platou.
Deci asa incep carierele in film - jongland scoala, platoul si fanele.
Pe burta
De mic tot ziceam eu ca vreau sa devin regizor de film. Dar pe atunci o consideram mai mult o joaca. Nu am facut un film cap coada pana in clasa a 7-a. Ce faceam pe la 6, 7 ani erau piese de teatru, cu mine si cu tata, in casa.
Tata lucra la TNB pe vremea aceea, facea sunet. Poate asta m-a influentat cumva, imi placea foarte mult sa merg in culise, sa vad ce se intampla in spatele scenei. Mi-a placut LEGO cand am mai crescut si am descoperit Stop-Motion. Adica stateam cu zilele pe burta, pe jos si faceam poze dupa poze cu omuleti si piese, apoi le derulam repede pe aparatul foto. Nu editam acele materiale. Nu era serios pe atunci.
Filmul pe care l-am vizionat cel mai mult a fost Close Encounters Of The Third Kind, al lui Spielberg. L-am vazut inainte sa stiu de Star Wars. Si m-a fascinat, chiar si cu mintea mea de copil de 6, 7 ani. Ma ingrozea in anumite momente, de fiecare data cand il revedeam, desi stiam ce avea sa se intample.
Mereu mi-a placut finalul, mai ales cand apare textul Directed by Steven Spielberg. Cred ca asta a declansat o scanteie in mintea mea: cum ar fi sa apara numele meu la finalul unui astfel de film?
Scoala si munca
Acum ca fac lucruile profesional (adica cu seriozitate), e destul de greu. A fost destul de greu, desi am reusit sa fac „Don’t Open The Door!” cat eram in clasa a 8-a. Acesta a fost primul scurtmetraj care a ajuns pe la festivaluri din toata lumea.
Cu „The Second Target” a fost mult mai greu. Dar e cu totul alta poveste acest nou proiect. Acum am si multi colegi si profesori noi, pentru ca sunt in clasa a 9-a, dar sunt interesati si asta ma bucura.
Incep sa imi construiesc si un public, ceea ce e bine. A fost greu sa invat bine acum pe inceput de liceu si final de proiect si am ajuns sa ma culc dupa 12 noapte si sa ma trezezesc la 7 in timpul saptamanii. Profesorii au inteles si chiar le-a placut filmul foarte mult.
Topul proiectelor tale
„Don’t Open The Door!” a fost prima data cand am inchiriat echipament profesional si am tras si sunet la filmari. A fost un proiect filmat la mine acasa, intr-o singura zi, 16 ore in total, cu prietenul meu cel mai bun, Andrei Agapie. Cu el ma cunosc de cand aveam cateva luni. Un alt coleg de scoala, David Galati, ne-a ajutat. El este ucigasul. A fost super sa facem filmul acesta si s-a si bucurat de succes.
„The Second Target” este cel mai complex proiect de pana acum, de doi ani am tot incercat sa-l facem, trebuia sa fie primul meu proiect si bine ca nu a fost asa. Andrei a fost implicat imens in acest proiect. Cu el am scris scenariul, cu el m-am consultat mereu in privinta oricarui lucru. A fost ceva de anvergura, am avut oameni profesionisti pe platou, actorii sunt colegi din scoala, am repetat cu ei, a fost ceva fantastic.
Skilluri pentru pusti
Nu cred ca pot sa dau sfaturi inca. Adica eu am tot vrut sa fac asta si cu pasi foarte mici, m-am tot indreptat spre ce fac acum. In clasa a 5-a am uitat de LEGO si m-am indreptat spre magie. Faceam spectacole de magie pentru copii de gradinita si din clasele 1-4. Asta m-a ajutat sa nu am emotii, sa nu mai fiu timid.
Pe la finalul clasei a 5-a am facut un canal de YouTube, My Magician School, unde explicam cum se fac unele trucuri. Si asa am invatat incet, incet, sa editez. Dupa, in paralel, incepusem sa fac montaje cu cadre pe care le filmam prin parcuri, pe unde mai mergeam in vacante, dar nu publicasem nimic.
Apoi, in clasa a 7-a, am facut primul meu scurtmetraj narativ, care era o poveste mai inflorita despre cum am infiintat My Magician School. Se numeste „A Letter From Santa”. Aici am lucrat prima data cu Andrei, el ma juca pe mine, cand eram in clasa a 5-a. Doar noi doi, fara sunet, doar DSLR-ul si un trepied, filmat la mine in casa.
Si de aici am continuat cu celelalte proiecte. Am invatat cat de bine se poate tot ce tine de partea tehnica, deoarece conteaza imens. Nu m-am gandit niciodata ca trebuie sa am o anumtia varsta ca sa pot face asta. Doar o fac pentru ca imi place!
Festivaluri
Toate festivalurile sunt importante. Am castigat la 2 din cele 8 la care am fost selectat, primul fiind "SUPER" – Festivalul filmelor facute de adolescenti. Aici am castigat premiul publicului si consider ca este important pentru ca e din Romania.
La "SUPER" am cunoscut multi alti adolescenti filmmakeri aproape de mine, de aici din tara. In Geogria, la Tbilisi, am castigat marele premiu, la festivalul The Golden Butterfly. Filmul a ajuns in Mexic, la Pachuca, in Coreea de Sud, la Seoul, si in Covelitte, Montana USA, ma bucura.
Nu ma bucura faptul ca as putea sa fiu popular prin premii. Premiile ma ajuta pentru ca vede lumea ce fac si astfel reusesc sa iau legatura cu cat mai multi oameni din industrie. Si sa fac mai departe ce imi place. Sigur vor fi bune si pentru portofoliu, dar strict pentru mine, sunt bune doar ca sa continui sa lucrez cu diversi oameni din domeniu.
"The Second Target"
Voiam sa-l facem in vara lui 2016, dar nu am reusit. Nu aveam bani, timp, oamenii, clar nu eram pregatiti. Am facut „Don’t Open The Door!” in toamna si iarna, si imediat ce am terminat cu acesta, am reluat scenariul pentru „The Second Target”.
Am adunat colegi de-ai nostri, am repetat cu ei, am fost sa cautam arme airsoft, recuzita practic. Marele avantaj a fost ca deja aveam experienta de a lucra cu echipament profesional, deci macar stiam ca nu trebuie sa imi fac griji in aceasta privinta.
In total am avut 9 actori, Andrei Agapie, Jacqueline Neacsu, David Galati, Mihai Anghelin, Matei Toma Damian, Eugen Ionescu, Eugen Burcea, Vlad Luta si Emilia Dimitriu. Sunt minunati, seriosi, au facut o super treaba! O alta colega, Maria Munteanu, m-a ajutat sa fac Storyboard-urile, adica un soi de banda desenata a filmului, cu ajutorul careia am putut vizualiza exact cadrele.
Tatal Emiliei, Vali, a fost Assistant Director si a venit cu foarte multe sfaturi bune. In rest, am lucrat cu adulti. Filip Gusoiu, Mihai Badulescu, Catalin Micu si Valentin Dumitru m-au ajutat cu partea de tehnic. Florentina Barsanels-a ocupat de makeup, iar verisoarele mele au ajutat cu alte lucuri pe platou.
Pe parte de post-productie, eu am montat filmul, sunetul a fost facut de Rusu Teodor Mihnea, iar muzica originala de Ispas Iulian Florin. Pe toti acestia i-am cunoscut prin legaturi de la un om la altul. Sunt cei mai tari, iar pentru un prim proiect cu un Crew Adevarat, a fost o experienta minunata.
Resurse
A fost nevoie de multi bani, foarte multi bani. Dar si de timp, dedicatie si incredere. Parintii mei au avut o incredere enorma ca voi fi serios si ca ce fac nu este o simpla joaca. Au fost multe provocari, de la zilele de filmari, la momente din montaj si post-productie, unde a trebuit sa fac „problem solving”.
Dar imi place cand lucrurile sunt asa, pentru ca devin creativ cand apar limitari. Am avut de patat tricouri cu sange fals si nu aveam destule, trebuia sa ne rezumam la atatea duble cate tricouri aveam. In ultima zi de filmari, soarele era deja foarte jos pe cer si atunci mi-a venit ideea sa fac filmul alb-negru. Altfel, ar fi fost o inconsitenta groaznica de culoare. Si functioneaza mult mai bine asa, am pastrat un singur element color, poza cu familia personajului principal. Este singura culoare din lumea dura in care traiteste.
Asteptari
Filmul a avut premiera la Cinema Elvira Popescu, pe 19 noiembrie. Evenimentul a fost fantastic, sala plina. Am luat legatura cu cei de la Elvira, pentru ca merg foarte des acolo si imi place mult cinematograful.
Ne-am intalnit cu doamna Boglarka Nagy, care se ocupa de organizarea proiectiilor si am ajuns am discutat despre idee. Ne-a ajutat foarte mult si am primit si o reducere. Ii multumim enorm! Noi ne-am incadrat in categoria unui eveniment privat, nu am aparut in programul lor de pe site.
Online a aparut pe 24 noiembrie si poate fi vizionat atat pe canalul de YouTube, cat si pe Vimeo. Speram sa ajungem la un public cat mai mare, am pus postere prin liceu, la premiera am primit reactii mult peste asteptari, mai ales de la persoanele adulte, avand in vedere ca in film joaca copii in roluri de adulti. Se pare ca au fost convingatori si pentru cei mari, ceea ce ma bucura enorm.
Regizori preferati
Pe locul 1, Steven Spielberg, e imposibil sa fie altcineva. In rest, ii ador pe foarte multi si nu vreau sa ii ierarhizez: Martin Scorsese, Quentin Tarantino, Alfred Hitchcock, Wes Anderson, David Fincher, Ridley Scott, Sydney Lumet, George Lucas, Robert Zemeckis, David Lynch.
Scurtmetraje preferate
Real Gone, regizat de Seth Worley.
Lights Out (scurtmetrajul), regizat de David F. Sandberg.
Proximity, regizat de Ryan Connolly.
Planuri si proiecte urmatoare
Acum urmeaza o pauza pentru mine. Vreau sa mai ies cu colegii, sa ii observ, sa ii studiez. Nu am cum sa fac ceva care sa nu aiba legatura cu filmmaking-ul. Am cateva materiale filmate pentru un mini documentar si am sa-l lansez probabil la inceput de primavara.
Deocamdata nu intrezaresc un proiect atat de complex cum fost „The Second Taget”. Ma gandesc sa fac o comedie. Prea am „omorat” multi oameni in filmele de pana acum.
Sper sa devin regizor. Asta vreau sa fac. E ceea ce imi place, captiveaza lumea, atrage „fane” si ma lasa sa scap din lumea reala, sa fac eu o lume a mea, o poveste a mea, care nu depinde de restul societatii. Daca nu reusesc sa fac film in State, macar undeva in Europa.
Nu vreau sa fac blockbustere, vreau sa fac film independent. Dar americanii au multi bani si pentru scena indie. Daca nu reusesc nici in Europa, merg la UNATC la facultate si fac film in Romania, doar sa fac film. Si daca nu reusesc nici asta, am un backup. Reiau spectacolele de magie, ca si asta stiu sa fac.
