Adrian Preda e noul director de creație GAV. Probabil i-ați văzut mustața pe internet. Asta ar fi știrea. Dar povestea e mult mai bogată de atât. Începea acum 20 de ani, când Predu a văzut un ad în Cațavencu, făcut de Lucian Georgescu. Tot Lucian i-a deschis ușa în publicitate, la Graffiti BBDO, unde au lucrat o perioadă bună împreună. Apoi, viața și-a făcut de cap, Predu a plecat în Croația, Lucian Georgescu a făcut GAV, și iată că acum drumurile lor se întâlnesc iar, ca încheierea unui meandru, după cum spune poetic noul director de creație al agenției. Nimic nu e întâmplător. Lucian l-a convins așa: restart complet, cu o echipă nouă, pe care să o formeze el. Au făcut deja împreună un copy la două (patru) mâini, ca pe vremuri.
Culisele acestei istorii, în rândurile de mai jos. Dăm teasing: “bă, când te-am văzut, am crezut că vrei să ne vinzi asigurări de viață”.
La începuturi în publicitate
Era toamna lui 1999 și văzusem în Cațavencu un ad, “Simț enorm și văz monstruos”, urmat de explicația “Graffiti/BBDO caută copywriter și art director”. Mai târziu am aflat că era un ad marca Lucian (Georgescu), care întotdeauna a strecurat scriitorii lui preferați în copy. M-am prezentat în Călușei cum citisem că trebuie să te duci la interviu: la costum și cu servietă diplomat. Mai târziu Nae (Constantin) mi-a zis “bă, când te-am văzut, am crezut că vrei să ne vinzi asigurări de viață”.
În stânga mansardei era nexusul camerei, biroul lui Lucian. Copywriterii orbitau acel nucleu, venind pe rând cu diferite scenarii la Nova Brasilia, el dădea un ochi pe ele, le refuza și îi trimitea să mai scrie.
M-am așezat, mi-am deschis diplomatul ce conținea patru sendvișuri și un portofoliu rahitic. Lucian s-a uitat prin el: un spot radio, niște copy-uri de newsletter pentru un canal de animație care tocmai se lansa (parcă era Cartoon Network, nu mai sunt sigur) și piesa de rezistență, “Iosif”, cea mai bună povestire SF a anului 1994. Dacă acum ar veni la mine un inginer cu așa ceva, nu știu dacă aș da cu basca-n aer. Însă aici a intervenit “nasul” lui Lucian.
Long story short, după un test reușit (niste BTL, petrecerea de Ziua Companiei Tuborg), mi-am primit locul la un Apple Mac/2, cu floppy de 3 inch.
A urmat un blur de proiecte care veneau tăvălug și o încântare continuă că primesc și bani făcând o chestie atât de mișto.
Exemplu: primul proiect a fost pentru clientul Antena 1, un promo pentru filmul Johnny Mnemonic. Filmul este o mizerie cu Keanu Reeves, însă povestirea pe care se baza scenariul a lansat în SF curentul cyberpunk și o puteam recita pe de rost. Yakuza trimite un asasin plătit să recupereze informațiile din mintea personajului principal, cerându-i să-i taie capul și să-l aducă (da, știu, dar nu se inventase cloud-ul, nici wifi-ul pe vremea aia). Headline-ul meu a fost “Îi vor capul. Doar capul.” și i l-am dat pe mail Dianei, trafic, care l-a trimis la ce art era disponibil. Era ca și cum aruncai o sticlă în mare și așteptai.
A doua zi, pe Antena 1, o voce baritonală, pusă pe trailerul filmului: “ÎI VOOR CAPUUL. DOAR CAPUUL!”. Eu, speriind-o pe nevasta-mea care ațipise lângă mine: “A apărut! Eu am scris asta!!!”.
După atâția ani, tot mai am kick-ul ăla, când vezi ceva de care ești mândru. Senzatia e priceless, ca să rămân în domeniul advertisingului :)
Scrisoarea lui Lucian
Cred că cea mai importantă schimbare prin care am trecut a fost cea de la Deputy CD la Creative Director. Într-o seară am primit un mail de la Lucian, anunțându-mă că pleacă din BBDO și că își dorește ca eu să devin noul CD. Îmi dau pumni în cap că nu am printat și păstrat mailul ăla, pentru că era mai puțin un anunt cât o scrisoare personală, care începea cu “Dragul meu frate mai mic…”
M-am trezit brusc, vorba lui Ghica, Junior Creative Director. Sentimentul trăit a fost de mândrie amestecată cu groază.
Al doilea moment definitoriu a fost plecarea în Croația. Mă duceam în necunoscut, cu tot cu ai mei. După ce am semnat, îmi așteptam în aeroport avionul și un anunț de zbor intern era proiectat pe un ecran mare. Zborul era către orasul Zadar, cu escală în capitala Istriei. Așa că, alternativ, pe ecran apărea: PULA ZADAR PULA ZADAR PULA ZADAR. M-am uitat în sus și am zis: “Doamne, dacă voiai să-mi transmiți un mesaj, să știi că l-am recepționat.”
Colaborarea cu Lucian
Acum aproape 20 de ani, am povestit. Pentru un motiv pe care nu mi-l imaginez, m-a simpatizat întotdeauna (ok, mă răsfaț puțin). Și relația dintre noi a rămas excelentă, cimentată de zile și nopți de muncă împreună. Și de alcool.
După plecarea din BBDO, drumurile noastre s-au despărțit, dar iată că se întâlnesc din nou, ca încheierea unui meandru. Nimic nu e întâmplător.
Negocieri
M-am văzut cu el la o masă, unde mi-a propus sa țin cursul de Publicitate la UNATC. O fac deja la Jurnalism, așa că am acceptat. După care mi-a propus să vin la GAV. Și m-a convins cu propunerea lui: restart complet, cu o echipă nouă, pe care să mi-o formez eu.
Primul lucru pe care l-ai făcut la GAV
Un ad la Mercedes, Clasa X. Si o pozitionare, pentru cinepub. La care Lucian a mai adăugat un singur rând și a ieșit un slogan scris la două mâini. Ca acum 20 de ani :)
Planurile sunt simple: echipă nouă, proiecte de care sa fiu mândru, atmosferă mișto și premii.
Vibe-ul din agenție
Inițial oamenii păreau destul de timorați, bănuiesc că se așteptau să vina un balaur cu șapte capete și o mustață. Între timp s-au liniștit, lumea zâmbește, se folosesc explenitive, vibe-ul e bun.
Din creația BBDO îl știam pe Radu Zaharescu, am prins cam aceeași perioadă. Pe Cristi Ene, tot din BBDO. Din vedere îl mai știam și pe Velcu, ne salutam în liftul din Brezoianu. Asta, evident, în afară de Lucian.
Îngrijorări
Ce sperie orice creativ. Reclame create într-un imens focus group, informative și fără suflet, ca niște hoarde de zombi ce bântuie prin aer. Mă surprind campaniile care reușesc să evite asta, cu insight și execuții bune.
Cea mai mare problema a industriei
Nu e a doar a industriei, ci a întregii țări. Am impresia că sunt într-un autobuz ce gonește cu 100 de km/h, condus de o gașcă de cimpanzei ce se bat pe volan.
