Nu dati vina pe Farage sau Boris pentru catastrofa numita Brexit, pentru ca ei oricum nu va baga in seama. In schimb, va puteti racori pe tipul asta, Radu Isac. A facut la fel de mult rau (ba nu, *mai* mult rau, ca face si glume pe tema asta). Jobul lui este sa faca oamenii sa rada, ca e comediant, dar stiti cum e, toti avem un trecut. Iar in trecutul asta nu prea indepartat, Radu a lucrat la compania care s-a ocupat de buletinele de vot pentru Brexit. Fuckin' immigrants!
Dar acum, face stand-up si doar atat la Londra. Este, vasazica, profesionist in a-i face pe britanici sa rada. Ceea ce nu stim, de fapt, ce inseamna, ca la ce umor dubios au oamenii aia pe-acolo...
Cum a inceput Radu cu stand-up-ul? Ca noi toti care ne-am ratat cariera in showbiz: distrugand orele profesorilor prin scoli.
Imi placea sa heckle-uiesc profesorii, alea au fost primele glume mai profesioniste pe care le-am scris.
Apoi s-a facut mare, a facut parte din trupa "Aristocratii", s-a dus in State, unde a fost si valet, si funny man, iar in prezent, cum spuneam, urca, seara de seara, pe scenele din UK. Recent, a castgat "The Harrogate Comedy Award". Haideti ca va zice el care-i treaba cu premiul asta si de ce sunt importante, in general, premiile pe-acolo.
Cand sapi groapa Uniunii Europene
Vin din Vaslui, am facut liceul Stefan Procopiu, iar apoi m-am mutat la Bucuresti ca sa ma las de ASE. Am avut caine in curte. In Vaslui cainii de curte sunt mai populari decat animalele de companie.
Am avut 3 job-uri serioase pana acum - am fost valet de parcare in SUA, receptioner la un hotel din Londra, iar ultimul job a fost de Q&A la compania care s-a ocupat de trimis buletinele de vot pentru Brexit. Am facut parte din echipa de imigranti care a sapat groapa.
"Sa ai umor nu inseamna sa spui bancuri"
Intotdeauna mi-a placut comedia. Nu-mi amintesc un moment din viata cand sa nu fi fost fascinat de ea. Cand eram mic, ma enervau enorm momentele muzicale care intrerupeau sketch-urile din show-urile de varietati de la TVR.
In continuare imi plac mai mult bancurile decat sa ii ascult pe cei de la Robin & The Backstabbers. Norm Macdonald, Gilbert Gottfried si multi altii tin arta bancurilor vie. La noi e pe moarte. Dar doar pentru ca nu ne ies noua autostrazile nu inseamna ca ele sunt un concept prost.
Ca multi alti comici, mi-am dezvoltat capacitatea de a face oamenii sa rada la scoala, incercand sa supravietuiesc curriculumului romanesc din anii '90. Imi placea sa heckle-uiesc profesorii, alea au fost primele glume mai profesioniste pe care le-am scris.
Trupa Aristocratii
Populari n-am fost niciodata. Jumate din show-uri le-am facut cu sala plina si jumate cu sala goala. Trupa a fost mai mult un pas intermediar, dar important, pentru cativa comedianti din tara.
Cei mai multi dintre fostii membri Aristocratii sunt in echipa care face acum "Show de Seara" de pe Comedy Central, doi sunt publicitari iar cu alti doi am pierdut legatura. O regula scrisa a stand-upului spune ca pe masura ce repeti materialul el tinde sa devina mai bun. Eu cred ca asta s-a intamplat cu materialul si stilul tuturor din trupa.
Fa-te comediant!
Ca la orice sport, repetitia tinde sa fie ingredientul principal al succesului. Apoi ai nevoie de o balanta buna intre a asculta sfaturile batranilor si a te incapatana in ideile tale pana le perfectionezi.
Batranii sunt buni la uns sistemul, dar tinerii vin cu noutatile. Daca asculti prea mult sfaturile altora devii prea banal pentru a avea success, iar daca nu le asculti deloc, sistemul te scuipa afara inainte sa ajungi la public.
Sau poti copia un format din alta tara care inca nu exista la noi. In felul asta nu trebuie sa-ti mai bati capul cu comedia si poti sa-ti vezi in liniste de numarat banii.
Cu bune, cu rele
Luni dimineata e printre momentele mele preferate din saptamana. E o liniste deosebita. Cand iesi din casa dupa ora de varf orasul pare ca e construit doar pentru tine si alti cativa norocosi. Nu e coada nicaieri si toate business-urile fac reduceri ca sa compenseze lipsa oamenilor.
Extrem de rar mi s-a intamplat sa stau in trafic pe Valea Prahovei. E o combinatie intre job si lifestyle cu bine si rele. Vorba 'the show must go on' capata intelesuri mai tragice atunci cand viata iti trece printr-o drama. Iar pe termen lung, e destul de greu sa te mentii relevant. Ma uit la cariera Madonei si ma gandesc cu groaza la cate freze o sa trebuiasca sa imi schimb de-a lungul anilor ca sa nu fiu nevoit sa ma fac agent de asigurari.
Showuri misto
Am avut prin 2011 un show in mijlocul verii la o bodega din Pantelimon, intr-o sala extrem de nepotrivita pentru stand up cu vreo 10 oameni pierduti in public si vreme perfecta pentru transpirat.
Chiar inainte de show, au intrat inca vreo 10 oameni cu sacose si palarii in bodega. Oameni la care paznicii de pe stadioane s-ar uita de sus. Trebuia sa fac 40 de minute. Cumva am reusit sa-i fac sa rada la obtuzitatile mele. Si sa rada ca la un show din centru la care totul merge ceas. Dupa show-ul ala n-am mai dat niciodata vina pe public.
Aici sunt in unul din cele mai misto cluburi din Londra si unul din cele 4-5 cluburi care se marketeaza ca fiind cel mai misto.
Aici sunt in finala concursului "Cel mai bun comediant englez al anului". Asta e cel mai mare la care am fost pana acum; am profitat de o ambiguitate in regulament ca sa ma pot inscrie.
Nu-mi place sa fac poze in serile misto, ma tem ca o sa ma faca sa traiesc in trecut. Cateodata mai fac poze la dubiosenii. Acum vreo 4 ani am urcat pe scena imediat dupa concertul asta. N-ai idee cat de repede au eliberat maicutele scena cu tot cu decor.
Clipuri prea multe nu am pe net. Eu sunt mai snob si decat comedinatii care se lauda ca nu merg la TV. Eu nici pe net nu ma pun. Cine vrea sa ma vada sa iasa din casa.
Asta e singurul clip pe care il am public din UK. Nu-i cel mai bun show al meu, dar e unul OK. Cand filmezi tinde sa iasa putin mai prost. Cam la fel cum fotbalistii rateaza penalty-uri in momentele importante, dar la antrenamtente nu rateaza unul nimic.
Asta e singurul clip pe care il am din state. E de la semi-finala unui concurs. Am deschis show-ul in seara aia si ma bucur ca a iesit. Sunt mai multumit de prestatie dar mai putin multumit de glume.
Cateodata mai fac poze in baie inainte de show-urile importante. Asta e inainte de primul meu show platit din UK.
Plecarea in UK
Am plecat din Vaslui la Bucuresti din acelasi motiv. Pentru ca era timpul sa plec. Voiam sa mai vad altceva. Simteam ca pot sa fac stand up in engleza si parea caraghios sa nu o fac.
Greu a fost ca am inceput de la zero. Nu stiam nici cum sa citesc harta de la metrou cand am ajuns. E greu pana reusesti sa intri in cluburi, e greu si pana ii convingi sa te lase sa vorbesti cu publicul lor cateva minute.
In primele luni a fost mult de munca si sa imi gasesc open mic-uri unde sa urc.
Acum ma descurc sa imi gasesc timp de scena pentru experimentat chestii din belsug. Am reusit sa trec de probe la majoritatea cluburilor de aici si agenda mi-e destul de plina de show-uri pentru urmatoarele cateva luni.
Inca e greu pentru ca n-am urmatoarele show-uri garantate. Depind de cum imi ies urmatoarele ca sa imi pot plati chiria in aprilie/mai.
Foarte greu a fost si pana am scris glume. M-am mutat dorind sa traiesc din stand up aici, dar aveam 10 minute de glume. Acum ma apropii de o ora, dar mai am mult pana sa am acelasi volum de material ca in tara.
Eu zic ca America i-a dat pe cei mai buni comedianti, acolo eu n-am facut la nivel profesionist. Motivul pentru care sunt considerati cei mai buni e si pentru ca au expunerea cea mai mare. Limba engleza ii ajuta mai mult decat talentul. N-o sa stim niciodata cat de buni sunt comedianti cehi sau francezi.
Printre placerile mari de aici e ca, din cand in cand, mai cunosc un comediant englez sau american pe care il urmaream in liceu sau facultate. Asa cum se simt cocalarii cand au firma imprimata pe camasa ma simt si eu cand socializez cu unul pe care l-am vazut pentru prima data la NBC.
Aici sunt intr-un sat dintr-o zona parasita a UK-ului. Toata populatia satului era venita la show.
Diferente
O chestie pe care o iubesc la publicul lor e ca atunci cand aud o gluma scurta si prea previzibila se striga aproape in cor un "heeiiiii" ironic. Un fel de "bum pd ptzss" pe care il mai arunca tobosarii din late night-uri in bit-uri semi-naive.
Nu stiu de unde vine traditia asta, dar e o coordonare aproape magica a unor necunoscuti care se pun de acord in aceeasi fractiune de secunda ca o gluma e sub asteptarile lor. Toate astea fara sa strice show-ul.
La noi, cand se intampla, e tot timpul unul singur care ia cuvantul pentru tot publicul si foloseste acelasi sarm cu care suporterii isi cearta jucatorii la Ploiesti. Cam toate categoriile noastre de public se gasesc si la ei. Dar ei mai si au o cateogorie maricica de 'comedy geeks' in plus.
Astea fiind spuse, in Romania am facut stand-up doar pana unde duce asfaltul. Nu stiu cum e publicul in cealalta parte chiar semnificativa a tarii. In UK am reusit sa performez la mai multe categorii sociale ca la noi. La ei stand up-ul e pentru toata lumea, la noi e doar o idee mai mainsteam ca hip hop-ul.
Showurile
Show-uri am in fiecare seara si in unele seri cate doua sau trei. As vrea sa am show-uri in vreo 4 seri pe saptamana, iar pe restul sa le folosesc pentru a trai. Dublatul si triplatul nu ma deranjeaza, face totul foarte eficent.
Cand spun show-uri, ma refer la un moment intr-un show format din alti 4-5 sau mai multi comedianti. Show-uri solo am mai rar, dar scopul final cam intr-acolo e.
The Harrogate Comedy Award goes tooooo the immigrant
M-am inscris in toate competitiile la care am putut de cand am ajuns aici, cu gandul sa castig. Asta e al doilea si cel mai mare pe care l-am castigat pana acum. Mai am niste clasari pe podium si o gramada de finale.
Concursul a avut o prima faza de inscrieri online, acolo se elimina majoritatea concurentilor. Apoi au fost cateva semi-finale si o finala. Concursul a facut parte din Harrogate Comedy Festival. A fost organzat de festival si jurizat de ei, promoteri de comedie din zona, oameni din presa locala, sponsori si public. E un mecanism de jurizare complex intre toti acesti factori pe care n-am avut rabdare sa-l citesc.
Pentru a fi luat in seama aici in industrie conteaza foarte mult premiile astea. Promoterii, impresarii si producatorii se bazeaza pe performantele din concursuri atunci cand trebuie sa trieze intre catraliardele de mailuri pe care le primesc.
Pentru public conteaza doar in masura in care comediantul necunoscut din barul de peste drum are mai multe premii ca tine.
Recomandari
In tara n-am preferinte. Am mai mult prieteni carora ma bucur cand le merge bine si imi pare rau cand o dau in bara.
In afara, tind sa imi schimb gusturile constant si aleg pe cine sa ascult in functie de starea mea de spirit sau de stilul care ma obsedeaza pe mine in perioada aia.
Intr-un all-time top 3 influencers i-as pune pe Jerry Seinfeld, John Stewart si Louie CK.
Planuri
Sunt destul de aglomerat in perioada urmatoare. Show-ul solo pe care l-am facut anul asta la Edinburgh Fringe urmeaza sa il plimb pe la multe alte festivaluri din UK, iar anul viitor sper sa il scot si un pic din tara.
Impreuna cu o echipa mai mare, pregatim un Festival de Comedie Est Europeana in Londra. O sa fiu si parte si dintr-un turneu pentru comunitatile de romani din UK. Cand zic parte, ma refer ca o sa car bagajele la show-urile lui Bobonete si Vancica din februarie.
Sper sa mai prind cateva spoturi de stand up la BBC Radio si bineinteles caut sa ma adapostesc de iminentul razboi mondial si ce probleme ne-o mai aduce incalzirea globala. Si neaparat trebuie sa-mi repar frana de pe spate de la bicicleta.
