Dupa cum se vede si in poza (care este imaginea lui de profil de pe Twitter), Teodor Tita, News Director Europa FM, chiar arata ca un ultim mohican in timp ce isi apara dreptul de a ironiza lumea in 140 de caractere. Daca suntem drepti cu lucrurile si faptele, nu o ironizeaza mereu. Are si momente in care este foarte serios. Sau poetic. E loc pentru orice, asa cum stau marturie cele 42.000 de tweet-uri pe care le-a scris pana acum din 2008, de cand si-a facut cont pe Twitter.
La inceput, se simtea un vag snobism sincronic de pestera. Apoi, au inceput sa apara umbre pe pereti si oameni. Dar Twitterul continua sa nu fie prietenos cu userii lui. Le cere efort si nu le da in schimb poze cu pisici.
Twitter e tare bun pentru a intelege momentul. Nu istoria, ci momentul. Doar pe Twitter surprinzi clipa dezbracata de ipocrizie, spune Teo.
E si mult zgomot aici, ca peste tot. Depinde de ce urmaresti. Teodor a descoperit oameni destepti. Spune ca sunt mai multi aici, decat pe Facebook. Mai zice despre Howl, despre efort si atentie, relatii rapide si nedureroase, Maria Grapini, 666 si Coreea de Nord. Vedeti mai bine singuri, in randurile ce urmeaza:
Inceputul
Acum vreo doua vieti si inainte sa am cont de Facebook. Twitter zice asa: "Joined May 2008". L-am facut pentru ca sunt curios. Si sunt, de cele mai multe ori, specia aia de early adopter. E adevarat ca renunt la 98 la suta din aplicatiile pe care le incerc.
Atmosfera de atunci
Daca ar fi sa ii dau o definitie senzatiei pe care o aveai atunci atunci ar fi snobism sincronic de pestera. Adica vorbeai singur sperand ca la un moment dat in locul ecoului apar si niste followeri. Au aparut incetul cu incetul.
Cred ca in mare puneam acolo ce pun si acum, scurte comentarii uneori sarcastice, alteori serioase. Adesea dau mai departe articole pe care le gasesc folositoare. Sunt si cazuri in care mai fac cate un banc, dar mai rar. Nu-s neaparat genul funny.
Cum a evoluat Twitterul romanesc
Cred ca a fost un entuziasm tarziu (ca toate chestiile pe care le importa Romania, si in cazul Twitter-ului a existat o intarziere, un lag, un retard de adoptie). Ulterior multi au abandonat pentru ca Twitter nu e tocmai prietenos si nu ofera satisfactie instant. A, si pozele cu pisici sunt marginale.
Cei care au ramas au ramas pe temele lor. Twitter cere efort. De curare, de atentie. Trebuie sa ai nevoie de el. El si daca ar avea nevoie de tine, n-ar sti cum sa faca asta vizibil. E o retea sociala tare inabila.
Nu stiu care au fost momentele importante. E destul de atomizata comunitatea aceea. Momente importante pot fi atentatele de la Las Vegas sau Barcelona sau un meci al Stelei. Sau o victorie a Simonei Halep. Sportul ma lasa indiferent dar nu il pot ignora daca vreau sa inteleg unde traiesc. Si Twitter e tare bun pentru a intelege momentul. Nu istoria, ci momentul.
Pe cine urmaresti
Vreo 900 dar umblu permanent la lista aceea. Intr-o vreme ma amuzam mentinand constant numarul de 666 de followeri. Era un soi de mica gluma care avea inevitabil efect la toti cei care descopereau chestia asta.
Ii aleg dupa teme si dupa activitate. Ziaristi, analisti de politica externa sau economisti. Oameni care au ceva de spus si reusesc sa fie coerenti.
Sunt vreo cativa pe care ii urmaresc din interes pur profesional: conturile din Coreea de Nord sau diverse organizatii islamiste. E foarte utila comunicarea nemediata.
PS: Ma scot din sarite aia care leaga contul de Facebook de ala de Twitter. Pe astia ii abandonez instant.
Relatiile. Conversatiile
Rapide si nedureroase. Utilizatorii de Twitter nu prea cer aprobare si aplauze si asta te scuteste de multe oboseli. Twitter e cea mai onesta retea sociala.
De ce e important Twitterul
Il folosesc pentru stiri. Doar pe Twitter surprinzi clipa dezbracata de ipocrizie. Sigur ca e si mult zgomot dar felul in care iti selectezi lista de urmariti te ajuta teribil de mult.
Ce ai descoperit pe Twitter
Sunt prea multe lucruri. Uita-te in lista mea de "likes". Sunt acolo cateva, dar nu toate.
Asa, generic, as raspunde ca am descoperit multi oameni destepti. Mai multi decat pe Facebook.
Moartea Twitterului
Astia care se tot plang public de Twitter sunt ca aia care spun ca nu mai e de trait in tara asta dar continua sa stea aici ca sa imi strice mie zenul.
N-au nimic de spus si spun asta in multe cuvinte. Mai clar, afirmatia asta e plictisitoare, inutila si usor tampita. Sunt romani multi pe Twitter. Ar putea fi mai multi? Sigur ca da. De ce nu sunt? Nu-mi pasa.
De ce ai ramas pe Twitter
Pentru ca imi e folositor si pentru ca invat ceva acolo. Si pentru ca, inevitabil, ma prabusesc de ras cand unul dintre utilizatori isi incepe constant zilele cu o poza a Mariei Grapini sau ceva related. Pentru ca pot afla ceva nou de la Tim Harford sau recitesc Howl prin sedinte (emis de un bot care altceva nu face dacat sa scuipe versuri).
A, si pentru ca aflu cu mult inainte lucruri despre care alti oameni vor discuta poimaine.
Schimbarile din retea
E o inabilitate a Twitter-ului de a se face prietenos care probabil o sa il ucida pana la urma. Oamenii care conduc compania aia au tunnel vision si cred ca se puteau face multe lucruri bune daca si-ar fi ascultat utilizatorii.
O fac acum, dar lent, enervant de lent. Eu raman acolo cata vreme Twitter are sa imi dea ceva inapoi chiar daca experienta e pe alocuri frustranta.
Twitterul romanesc cu bune si rele
Imi plac utilizatorii pe care ii urmaresc. Nu imi plac aia care vorbesc pe facebook despre Twitter dar si-au uitat parola contului.