Daca Dumnezeu nu voia ca publicitarii sa fie invidiosi, nu le-ar fi permis sa faca atatea campanii misto, asa ca sentimentul este unul perfect normal si in aceasta industrie. Margaret Thatcher spunea ca invidia poate doar distruge, nu si cladi. FALS si UZ DE FALS, Margareto, de-aia nu te placea nimeni!
Deci, acum ca am stabilit ca a te uita morocanos la munca celuilalt nu e cel mai rau lucru din lume, putem continua monologul, ca sa facem loc la dialog. De exemplu, Razvan Mitoiu (Tempo Advertising) spune ca nu isi consuma invidia pe orice. Are rezerve limitate. Iar atunci cand CIUDA il loveste in moalele capului, se intoarce la foaia alba.
Razvan are boala pe campaniile aproape geniale ale publicitarilor romani: le diseaca, le analizeaza, le cantareste pe toate partile. Insa oftica e atat de INSUPORTABILA pe alocuri, incat unii publicitari i-au descoperit alternative: sa nu se mai enerveze (soc!) si sa incerce sa invete din succese si greseli.
Apropo de facut greseli, sa n-o comiteti absentand la Premiile FIBRA, din 16 si 17 noiembrie, anul curent! Nici cu trupul, nici cu sufletul.
Campanii generatoare de invidie
Daca vorbim de campanii romanesti, sincer nu am asa ceva. Sigur au fost ghost-uri dragute sau pseudo-campanii pe ici pe colo, dar nu sa imi bag unghia in gat sau sa nu dorm noaptea. Am invidiat mai mult ca eu lucram fix atunci la ceva banal in timp ce unii se jucau de-a festivalul.
Cum te afecteaza invidia?
Invidia motiveaza de cele mai multe ori. In restul cazurilor, pe mine ma lasa rece. Sunt o fire semi-pozitiva, asa ca pic in picioare de cele mai multe ori. Clar ca e nevoie de material bun pentru o motivatie buna.
Nu-mi consum invidia pe orice. Oricum si invidia asta s-a cam diluat, pentru ca pana la urma totul e a copy of a copy of a #$%& copy. De ce sa plang ca unii au facut ceva misto, dar furat sau inspirat din cea au facut altii cu ceva timp inainte, furat dintr-o idee de acum 20 de ani?
Prea mult efort. Prefer sa imi verific cu strictete propriile idei si sa imi umplu creierul cu chestii random. Cine stie ce iese la tragerea loto? Sanse foarte mici sa iasa numerele de data trecuta.
Si ce faci cu ea?
Ma intorc cu fata la foaia alba de hartie si incep sa-mi ascut creioane. Cateva doodles mai tarziu, renunt si ma apuc de-ale mele. Sau daca e o zi buna, umplu si biroul si peretii adiacenti. Nu cred ca invidia este (sau ar trebui sa fie) unul din stimulentele principale pentru creativitate. Nu era invidia una dintre chestiile alea infratite cu prostia? Sau chiar o boala psihica?
Exemple
Campanii bune se dau exemplu in orice brainstorming. Invidia pe ce se produce in afara tarii e la ordinea zilei in orice agentie. Cred ca de cele mai multe ori am disecat campanii romanesti care erau cat pe-aci sa fie geniale. A invata din greselile altora (mai ales cand ai de unde alege) mi se pare o metoda mai buna de motivare decat invidia.
Urmarile pozitive ale invidiei
Cea mai buna urmare a fost faptul ca am plecat din tara. Pornit clar dintr-o invidie fata de creativii care au facut-o inainte mea. Plecare ce a dus la work de festival, la zeci de premii, droguri, femei si masini scumpe. Mai putin ultimele trei.
A fost mai mult o confirmare (si nu o revelatie), din moment ce cu totii stim ca daca nu se investeste in work creativ, nu va exista work creativ. Batalia ideilor e inutila atata timp cat nu e sustinuta financiar.
Invidios pe cine?
L-am invidiat pe Eugen (Shuman) care plecase inainte mea din tara si pe care l-am urmarit ca pe hotii de cai. De ce el? Pentru ca isi dorea mai mult inca de la inceputurile carierei lui. Pentru ca a avut curajul sa se duca intr-o tara unde nu se vorbeste engleza si sa isi foloseasca invidia pe brazilieni si alte natii de creativi si agentii faimoase pentru a baga niscaiva creatie de calitate. Si pentru ca s-a intors sa mai incerce odata pe meleagurile romanesti. Aici invidiez rezilienta, caci nu se intoarce nimeni din patriotism, biensur.
L-am invidiat pe Gurau pentru ca putea sa ramana creativ in orice conditii. Ca nu isi pierdea entuziasmul pentru nimic in lume. Ca vedea ceva misto in orice rahat de brief si... pentru ca nu invidia pe nimeni. Da. Mai ales pentru asta.
L-am invidiat pe Mihnea Gherghiu pentru ca tot facea chestii si lua premii, desi parea ca niciodata nu e la birou. Il invidiez in primul rand pentru ca e un om vesel la suflet. Pozitiv extremist. Asta chiar e greu de gasit pe la noi.
Mai sunt cateva nume, dar cred ca formeaza degetele de la o mana, maxim.
Si de-acum incolo?
Planuiesc sa diluez de tot invidia. Nu ma ajuta atat de mult incat sa o pastrez. Gasesc mai multa motivatie intr-o ceasca de cafea si o discutie despre ultimul film al lui Craig Zahler. Romanii sunt mult prea concentrati pe ce si-a luat vecinu' si mai putin pe ce isi doresc ei cu adevarat. Pe ce fac altii decat pe ce pot face ei. Tough life, huh?
Premiile FIBRA reprezinta un demers local necesar pentru a seta nivelul profesionalismului din marcomul autohton si, totodata, pentru a-i sustine dezvoltarea. Prin intermediul Premiilor FIBRA recunoastem, incurajam si premiem valoarea creativitatii locale si readucem entuziasmul si curajul la masa dezbaterilor creative.
Festivalul este organizat de IQads, platforma media dedicata industriilor creative din Romania.
